1. Azi s-a terminat, oficial, pentru mine, anul 2 de facultate. Anul viitor pe vremea asta voi fi în stresul licenței dar sper sa trec și prin acea experiență cu aceeași seninătate cu care am trecut prin ultimele 4 sesiuni.
E frumos. Când m-am înscris la facultate n-am știut că va fi așa de frumos. Mă întâlnesc acolo cu oameni dragi, colegi din toate colțurile județului, fiecare special în felul lui. Doar pentru ei și tot merită această experiență.
Dar nu merg acolo doar pentru ei. Nu am crezut niciodată că voi trece cu atâta pasiune prin facultate și cu atât drag pentru profesori. Dar tot ce învăț acolo mi se lipește de suflet (eh, exceptând puținele cursuri cu care nu prea m-am împăcat) iar profesorii au acel tip de gândire pe care o caut la oamenii cu care mă înconjor.
E frumos. Viața-i frumoasă când faci ce-ți place și ai în jur oameni dragi.
2. Într-una din zilele trecute David a avut serbarea de final de an. Când s-a pus problema poeziilor, a refuzat să mai meargă la grădiniță, că el nu vrea să spună poezii.
- Bine, măi, David, spune-i doamnei că nu vrei.
- Nu, vreau să-i spui tu.
- De ce nu-i spui tu?
- Pe mine n-o să mă creadă.
Așa că i-am spus eu. Din fericire doamna a fost receptivă. I-am explicat că nu mă interesează ca David să recite poezii în public dacă el nu se simte pregătit. Vreau ca el să vină la serbare, să petreacă cu prietenii lui în ultima zi de grădiniță, mai ales că unii dintre ei merg la școală din toamnă. Mă interesează ca el să se simtă bine și între prieteni.
Doamna a înțeles și l-a asigurat că nu-l va pune să spună poezii dacă nu va vrea. Va recita ea poezia lui, însă i-a spus că vor cânta și niște cântecele în grup și s-ar bucura dacă el va cânta alături de colegii lui.
Și a cântat.