'Spui că e obositor să fii alături de copii. Ai dreptate.
Și adaugi: fiindcă trebuie să te cobori la nivelul lor, să te apleci, să te înclini, să te încovoiezi, să te faci mic.
Aici însă greșești.
Nu asta te obosește cel mai mult, ci faptul că ești obligat să te ridici la înălțimea sentimentelor lor.
Să te întinzi, să te alungești, să te ridici pe vârfurile picioarelor.
Ca să nu-i rănești.'
Janusz Korczak
Foarte frumos - si adevarat :-)))
RăspundețiȘtergereCat de adevarat!
RăspundețiȘtergerevoiam sa las un comment, dar commentul meu s-a transformat intr-o postare.. nah. :)
RăspundețiȘtergerepe scurt, e greu, obositor al naibii sa ai de-a face cu un ins neintinat, oricat de mic ar fi el; ne expune, ne face sa simtim cat de mult ne-am murdarit noi in rastimpul in care am crezut doar ca devenim adulti.
Ini place mult!
RăspundețiȘtergere