miercuri, 14 martie 2012

TOBOGANUL MINGIUTELOR

Sunt zile când jucăriile pe care le avem (nu puține, dar nici extrem de multe) par că nu mai ajung. David crește, se plictisește de unele jucării, așa că le rotesc, le pun la îndemâna lui pe cele cu care nu ne-am mai jucat de ceva timp, pe celelalte urcându-le pe dulap, sa se odihnească o vreme. Dar, din când în când, mai trebuie înnoit stocul de jucării, în funcție de noile interese ale lui David.

Așa că ma apuc de cercetat magazinele și netul. Caut, compar, vad ce mi-ar plăcea mie, elimin din ce mi-ar plăcea mie ce nu i-ar plăcea lui, îl mai întreb și pe el ce și-ar dori.
„Un ten cu mute bagoane ti lumini ti tunel” e răspunsul invariabil :)).

Uneori găsesc jucării foarte frumoase și utile, care știu că i-ar plăcea, însă se găsesc doar în străinătate sau la prețuri pe care nu mi le permit.

Zilele trecute mi-a rămas în minte poza asta

este preluată de pe un blog de care pur și simplu m-am îndrăgostit : http://playathomemom3.blogspot.com/

Bun, de unde scot astfel de piese de construcții? Și oare cât or costa? Ce i-ar mai plăcea lui David să facă mingiuțele să se rostogolească!

Am stat și am cugetat, am trecut în revistă toate obiectele pe care le aveam prin casă și s-a aprins beculețul: ce-ar fi să încerc să fac eu ceva asemănător? Sigur, n-are cum să iasă la fel, dar măcar principiul să fie același.

Într-o clipă am făcut lista de materiale necesare: carton (de la cutii nefolosite), foarfecă, bandă scotch, sul de carton de la șervețele de bucătărie, o cutie pe care s-o folosesc drept suport (până la urmă am folosit o tavă din plastic cu pereții mai înalți) și mingiuțe de 50 de bani, de la automat (din astea avem duium, împrăștiate pe sub toate mobilele).

De față cu David, care abia aștepta să se joace cu produsul final (după ce-i explicasem cam ce vreau să fac) și de aceea a fost foarte dornic să mă ajute și-mi înmâna materialele când aveam nevoie de ele sau sprijinea lucrarea când o lipeam, am pornit la lucru.

Nu-i ca-n poză, dar David e îndrăgostit de noua jucărie. După un timp, pentru că mingiuțele au devenit plictisitoare, am adăugat boabe de soia.



Și, pentru că a cerut tuneluri prin care să treacă mingiuțele, m-am conformat și am adăugat și tuneluri.



Toate astea doar cu ce aveam prin casă. Mint, tava de plastic am cumpărat-o special pentru jucărie. M-a costat 6 lei. :)

3 comentarii:

  1. http://zaharicabijoux.blogspot.com/14 martie 2012 la 06:44

    Foarte tare! Si Razvan construia din jucarii tot felul de cladiri,podete,toata camera se transforma intr-un adevarat oras din jucarii.Sabin,vad ca prefera masinutele,e fascinat de ele.

    RăspundețiȘtergere
  2. David inca nu-i atat de inventiv. Deocamdata asteapta de la mine sa fiu inventiva. Il mai srprind jucandu-se singur si imaginand diverse situatii, dar in cea mai mare parte a timpului, vrea sa fie secondat sau sa secondeze un adult sau un alt copil.
    Masinile il tenteaza si nu prea. Dupa trenuri, insa, e topit. Trenuri, tuneluri, bariere. Are machete mici ale trenuletelor din Thomas & friends, are o locomotiva pe care o numeste Mocanita (in toamna s-a plimbat cu mocanita la Festivalul Laptarului si a fost fascinat), are o sageata albastra si tot viseaza locomotive si vagoane si tot ce tine de trenuri.
    Ce povestesti despre Razvan imi aminteste de Toy Story si de jocurile pe care le inventa baietelul din film.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mady,pe la 4-5 ani incepe nebunia cu constructiile.Mai ai putina rabdare :))Nu-mi spune de trenuri,si Razvan a avut o perioada CFR-ista :))

    RăspundețiȘtergere