4 ŞI UN PIC

Am întârziat un pic cu postarea asta din motive de petreceri care s-au ţinut lanţ săptămâna asta.

Înainte de a lua pauză de la mersul la grădiniţă, am mai trecut pe acolo pentru petrecerea aniversaţilor din lunile septembrie şi octombrie. E o tradiţie la grupă ca, o data pe lună, sau la două luni, să fie sărbătoriţi copiii născuţi în perioada respectivă, iar luna asta s-a nimerit ca petrecerea să fie chiar miercuri, de ziua lui David. S-au împărţit cadouri, tortul a fost superb, a venit un clovn care i-a bucurat pe copii cu tot felul de giumbuşlucuri. Pe David nu l-a încântat clovnul, singurele lucruri care i-au plăcut a fost numărul de magie şi faptul că a primit un balon sabie.

Joi am mai sărbătorit un prieten de 5 ani. Iar petrecere, tort, baloane, dans şi joacă. Ne-am simţit atât de bine că nu ne mai dădeam duşi.

Cum rămăsesem datori cu o petrecere pentru prietenii vecini, vineri am reeditat ziua de naştere a lui David şi i-am invitat pe cei mici acasa. Desigur, din nou cadouri, tort, dans, joacă şi voie bună. Chiar a fost frumos. A prins şi ideea mea de a le da sa picteze figurine din ipsos, le-a plăcut si tortul meu super simplu, de clătite (nu cred că mă voi mai chinui vreodată să fac tort clasic la care ori iese ori nu blatul - tortul ăsta a ieşit delicios iar 2 copii chiar au cerut porţie dublă).

Am mai crescut un pic. De câteva săptămâni mă uit la David şi-l văd schimbat. Nu mai are figura aceea de copil mic despre care, la prima vedere, parcă nu ştii dacă e băieţel sau fetiţă. Se transformă tot mai mult într-un băieţel veritabil.

Deşi persoanele din afara familiei ar putea crede cu totul altceva despre el, David danseaza şi cântă toată ziua. Îl adoră pe Zdreanţă pe care l-a cunoscut prin intermediul diafilmelor din copilăria mea, vechi de 30 de ani. A învăţat poezia în doi timpi şi trei mişcări şi o recită cu intonaţie, ca un mic actor. Nu, nu face toate astea în public. Nici măcar bunicii nu l-au auzit recitând. Doar vineri, copiii care au urmărit împreună cu noi diafilmul, l-au putut asculta spunând poezia pe măsură ce se derulau imaginile. E timid, mai ales cu adulţii, dar cu copiii pur şi simplu se dezlănţuie. Iar copiii îl iubesc şi vin la noi cu drag, să se joace cu el. Pentru moment, e bine aşa. Vom trece de timiditate încetul cu încetul.

Şi câteva poze: