Bucurați-vă când copilul ripostează dacă l-ați lovit!
Bucurați-vă dacă țipă la voi pentru o palmă la fund!
Bucurați-vă când nu se împacă cu orice tip de agresiune a voastră asupra lui!
Bucurați-vă când vă imită și încearcă și el să facă la fel ca voi!
Pentru că asta înseamnă că încă nu s-a pierdut.
Asta înseamnă că încă are puterea să strige împotriva nedreptății (și orice agresiune, mai ales cea făcută în numele educației, e o nedreptate).
Asta vă deschide ochii să vedeți ce model îi oferiți și vă dă ocazia să deveniți modele mai bune pentru el în ceea ce privește gestionarea momentelor de furie.
Dacă îndrăznește să riposteze la agresiunea voastră, va îndrăzni să riposteze și când va deveni adult și-l vor agresa alții.
Ignorați „impertinența” și îndrăzneala lui de a riposta în fața adulților care sunteți voi. Vedeți adultul de mâine care nu va accepta să fie agresat și umilit.
Și bucurați-vă cu fiecare colțișor din sufletul vostru: copilul vostru încă are șanse de se salva de agresorii de mâine care vor încerca să-l îngenuncheze voinței lor.
Ce buna ar fi o lume fara agresiune. Un ideeal, dar unul pentru care merita luptat!
RăspundețiȘtergereAgresivitatea este o realitate in lumea in care traim si trebuie sa invatam da gestionam situatiile agresive.
RăspundețiȘtergereDin pacate, o toleram si o intelegem, doar la adulti ca, deh, sunt stresati.
Un copil care e furios este oa aparitie care trezeste repulsia celor mai multi.