AZI AM PLÂNS

Nu de supărare, nu de disperare, nu de singurătate și de neputință, așa cum am mai plâns în trecut.

Azi am plâns de emoție și de pereaplin de bucurie.

Dar să încep cu începutul.

Prima dată când am văzut-o, dormea în pătuțul ei de bebeluș. Nu mai știu cât de mare era, probabil o săptămână sau două. Eu aveam 11 ani și mi s-a părut mică, mică. De fapt, chiar era mică. Cam cum erau copiii mei prin luna a 7-a de sarcină

A crescut, apoi, sub ochii mei. Mi-am petrecut o serie de vacanțe având grijă de sora mea și de ea, așa cum mama ei avusese grijă de mine în trecut.

Atunci când mă gândesc la copilăria noastră, prima care îmi vine în minte e vacanța  de vară de când ea avea 2 ani iar sora mea 3, eu 13. La țară, ele jucându-se pe cerdacul casei bunicilor, eu citind Ultimul Mohican sau uitându-mă la videoclipuri și desene animate. Ele punându-și reciproc cenușă în cap, eu certându-le și scuturându-le, apoi hrănindu-le cu brânză cu zahăr.

Apoi îmi apare în minte o vacanță de iarnă. După primul an de facultate, le-am luat pe fete, una de 7, cealaltă de 8 ani, și am bătut la pas orașul într-un Ajun cu adevărat magic, mergând la colindat, cu sacoșa plină de clementine și portocale, primite de la prieteni și rude.. Niciodată Crăciunul cu a mirosit atât de tare a portocale, ca în acea vacanță.

Dacă nu aș fi avut o soră mai mică, ea i-ar fi ținut locul. De fapt, în amintirile mele de atunci, ea e mereu alături de Oana. Foarte puține sunt amintirile doar cu una dintre ele. Le iubeam la fel. Pentru mine ele vor fi mereu fetele mele dragi, cele care au pus bazele formării mele ca mamă și educator. Cu ele a început totul, cu dragostea mea pentru ele.

Azi am plâns pentru ea. Pentru bucuria ei, Pentru bucuria celor din jurul ei. De fiecare dată când gândul îmi zbura la ea, nu-mi puteam stăpâni lacrimile.

Pentru că ea, puiul cel mic, care dormea liniștit în pătuț acum 27 de ani, verișoara mea scumpă, azi a devenit mamă.

Felicitări Raluca! Te îmbrățișez strâns, strâns, de departe.

Bun venit pe lume, Anastasia, boț de lumină binecuvântată! Vei fi o iubită și o răsfățată, așa cum ar trebui să fie orice copil de pe lumea asta.

Și promit: I will always have gum!

(toată ziua, așteptând vestea cea frumoasă, mi-a stat mintea doar la scena de mai jos și la replica Monicăi.)