UNTUL GHEE

Auzisem de el, știam că e bun, dar rămăsese în mintea mea doar ca un produs cu denumire exotică, folosit în unele cosmetice handmade.

Întâmplător, în februarie, mi-au picat ochii pe articolul lui Andie. A fost una dintre acele senzații pe care le ai in fața a ceva ce e scris să se întâmple. Am știut ca trebuie să încerc cu orice preț să fac și eu unt clarifiat. Senzația mi-a fost confirmată de articolul despre untul ghee publicat în acea perioadă în cartea cu remedii de la Asul verde.

Am zis că nu se face gaură în cer dacă stric un pachet de unt încercând. Prima dată nu a ieșit cum trebuie. L-am lăsat să fiarbă prea puțin și a rămas ceva cazeină neseparată. Nu-i nimic, am zis, îl folosesc drept cremă de față și mai încerc.

Tati a fost atras de idee tocmai pentru că, dacă reușeam să obținem unt ghee, ar fi avut și el un unt pe care să-l poată consuma fără teama de reacții alergice.

Și am mai încercat. Și am reușit.

Am făcut și cu unt din comerț și cu unt de casă, și cu unt din lapte de vacă și cu unt din lapte de oaie.
Pentru noi e o descoperire genială, în primul rând din cauza alergiei lui tati. Mie nu-mi place gustul, dar îl mai pun în prăjituri. Lui David, în schimb, îi place și-mi cere des „unt de-al lui tati”.
Din prima porție, aia pe care nu o strecurasem cum trebuie, încă mai am într-o cutiuță. Îl țin la temperatura camerei și văd că nu s-a alterat. Îl folosesc in loc de crema de față. Inițial m-a deranjat mirosul prea puternic, dar văd că s-a mai estompat.
E grozav pentru afecțiuni ale pielii. Îl folosim la lovituri, zgârieturi, coșuri etc. Chiar și reacțiile alergice cutanate se calmează cu unt ghee, ceea ce cu mixturile mentolate din farmacii nu prea se întâmpla.

Nu o să enumăr aici toate beneficiile. Se găsesc ușor, la o simplă căutare pe net.

Rețeta o puteți folosi cu încredere pe cea postată de Andie. Merită să încercați. Chiar dacă nu o să vă placă gustul (sau s-ar putea să vă îndrăgostiți de el), e foarte bun pentru piele.