'Spui că e obositor să fii alături de copii.Ai dreptate. Și adaugi: fiindcă trebuie să te cobori la nivelul lor, să te apleci, să te înclini, să te încovoiezi, să te faci mic. Aici însă greșești. Nu asta te obosește cel mai mult, ci faptul că ești obligat să te ridici la înălțimea sentimentelor lor. Să te întinzi, să te alungești, să te ridici pe vârfurile picioarelor. Ca să nu-i rănești.' Janusz Korczak

"Fie-vă dragi copiii, purtați-vă cu ei blând, învățați-i ce e de folos, fiți drepți și-ți vedea că nu-s sălbatici. Schimbați-le des ocupația, jucați-vă cu ei, căci între copii trebuie să fii și tu copil. Nu vă vărsați veninul amărăciunii voastre în sufletul copiilor, că-i păcat" (Ion Creangă)

"Cea mai bogata mostenire pe care parintii pot sa o lase copiilor este copilaria fericita, plina de amintiri tandre despre tatal si mama lor. Aceasta va lumina zilele care vin, ii va pazi de ispite si-i va ajuta in incercarile vietii de zi cu zi dupa ce vor parasi casa parinteasca.
Parintii trebuie sa fie asa cum vor sa-i vada pe copiii lor, ci nu cu vorba, ci cu fapta. Ei trebuie sa-si invete copiii prin exemplul vietii lor."
(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)


luni, 24 august 2009

HAPPY WITH MY POUCH

Am zis ca-l cumpar prin mai, sa-l am pentru vara. Am depasit destul de mult termenul dar, intr-un tarziu, i-am scris Dianei ca, in sfarsit, sunt gata sa command pouch-ul mult dorit. Diana tocmai plecase intr-o mini vacanta. Si-a facut insa timp sa-mi spuna ca nu mai are modelul vrut de mine si m-a rugat sa am rabdare pana ajunge la atelier sa vada ce imi poate oferi.
Rabdare am intotdeauna pe stoc, asa ca am asteptat. De indata ce s-a intors la atelier, mi-a scris spunandu-mi ca a cumparat special pentru mine materialul pe care il doream si ca lucreaza la pouch-ul meu. Ba chiar m-a sunat sa-si ceara scuze personal pentru ca m-a facut sa astept, lucru care m-a surprins, pentru ca nu erau la mijloc decat cateva zile. Cu ocazia asta, insa, am vorbit cu ea si am avut placuta ocazie sa-mi intregesc imaginea buna pe care mi-o facusem despre Diana. Si am fost atat de emotionata incat daca ar fi fost langa mine nu ma puteam abtine sa n-o imbratisez. Ea s-a scuzat si mi-a povestit si alte mici neplaceri care i se intampla mereu exact cu comenzile primite de la persoane cunoscute si dragi, ne-am amuzat pe seama unora dintre povestiri iar eu am asigurat-o ca asteptarea asta nu e noua pentru mine si ca asa se intampla de obicei cu toate lucrurile care-mi sunt dragi si pe care le voi folosi mult si bine: pana le obtin exista piedici. A rasuflat un pic usurata si ne-am luat ramas bun.
A sosit si pouch-ul. Eram in oras. L-am primit, l-am desfacut si l-am probat pe loc, asa cum vazusem in filmuletele de pe youtube, fara sa bag in seama brosura cu informatii. Ceva parca nu cadra, insa am zis ca-l mai incerc acasa, ca poate nu l-am pus bine. Acasa l-am mai incercat si....era prea mare. Cu cativa centimetri, dar se simtea. David statea prea departe de mine si purtatul devenea incomod. Acum, am soacra croitoreasa, o cusatura sa-l stramtez, nu era mare lucru, dar am decis sa-i scriu Dianei sa-mi dea un sfat. La care ea mi-a raspuns prompt Sa nu cumva sa-ti incerci talentul pe el. M-a asigurat ca intotdeauna, in cazuri din astea, schimba slingul si intr-adevar, desi era in vacanta, mi-a trimis altul.
Acum sunt fericita. Am cam tot ce mi-am dorit in materie de babywearing.
un ring sling:

un mei tai

si un pouch

Lipseste doar wrap-ul, dar ala il voi procura doar cu ocazia celui de-al doilea bebe.

vineri, 7 august 2009

ALAPTAREA


Povestesc mereu si cu orice ocazie, despre alaptare, despre ce am citit, despre faptul ca TOATE femeile (cu anumite exceptii cauzate de probleme medicale) pot alapta. Vorbesc despre lipsa de informare a medicilor si asistentelor, despre prostia de a hrani copilul cu lapte praf in maternitate ca sa se odihneasca mama sau pentru ca nu i-a venit inca laptele, spun cu convingere si argumente despre cat de idiot e programul de hrana la 3 ore instaurat inca in mult prea multe spitale, program incalcat sistematic de asistentele care strecoara biberonul cu formula ca sa se linisteasca copilul.
Am intalnit mamici care n-au alaptat nici macar o zi si erau resemnate si impacate ca n-au avut strop de lapte (desi unele imi povesteau cum le curgea un fel de lichid transparent, dar ele erau convinse ca daca ala era lapte, atunci in mod sigur oricum ar fi fost prea slab).
Nu ma astept la aprobari din partea mamicilor care au renuntat la alaptat si, de obicei nu lungesc discutia, n-are rost sa invart cutitul in rana. Insist insa, cand e vorba de gravide, de femeile care, cat de curand, se vor confrunta cu alaptarea, cu durerile, ranile, temerile, indoielile, prejudecatile, dar si cu bucuria, iubirea nesfarsita, seninatatea deplina de a-ti vedea copilul tragand cu insistenta din sanul datator de hrana si viata.
Eu am fost o norocoasa, fara rani, fara dureri, cu un copil mancacios din prima si iremediabil indragostit de san, in ciuda vesnicului biberon din maternitate. Am avut dubii in timpul puseelor de crestere, am fost la un pas de a cumpara formula, dar sunt fericita ca nu am facut-o, ca, in schimb, am ascultat indemnurile fetelor care m-au trimis pe siturile si blogurile potrivite pentru a scapa de dubii, pentru a capata si pastra increderea in instinctul matern. Dar nu toate mamicile au norocul meu. Multe inca cred ca alaptarea exclusiva timp de 6 luni tine de domeniul teoriei si ca practica e alta.
De aceea am adunat aici o serie de povesti reale, adevarate, palpabile ale mamicilor de pe bloguri. Inainte de a cumpara primul biberon, cititi-le! Veti gasi in ele si alte linkuri utile. Daca stiti si alte povesti, pe care eu, in graba le-am omis, dati-mi linkuri, sa le pun aici. Vor fi cu siguranta de folos cuiva

luni, 3 august 2009

SAPTAMANA MONDIALA A ALAPTARII

Saptamana asta promovam alaptarea.
Noi n-am avut prea multe peripetii in privinta asta. Doar ceva pusee de crestere in timpul carora m-am incapatanat sa nu dau completare (in ciuda vesnicelor pareri despre "lapte slab", "lapte putin" etc, care mi-au fost servite din plin).
Sunt o mamica fericita care isi alapteaza pruncul de 9 luni si nu are nici un gand sa incheie acest episod pana ce el nu o va cere.