'Spui că e obositor să fii alături de copii.Ai dreptate. Și adaugi: fiindcă trebuie să te cobori la nivelul lor, să te apleci, să te înclini, să te încovoiezi, să te faci mic. Aici însă greșești. Nu asta te obosește cel mai mult, ci faptul că ești obligat să te ridici la înălțimea sentimentelor lor. Să te întinzi, să te alungești, să te ridici pe vârfurile picioarelor. Ca să nu-i rănești.' Janusz Korczak

"Fie-vă dragi copiii, purtați-vă cu ei blând, învățați-i ce e de folos, fiți drepți și-ți vedea că nu-s sălbatici. Schimbați-le des ocupația, jucați-vă cu ei, căci între copii trebuie să fii și tu copil. Nu vă vărsați veninul amărăciunii voastre în sufletul copiilor, că-i păcat" (Ion Creangă)

"Cea mai bogata mostenire pe care parintii pot sa o lase copiilor este copilaria fericita, plina de amintiri tandre despre tatal si mama lor. Aceasta va lumina zilele care vin, ii va pazi de ispite si-i va ajuta in incercarile vietii de zi cu zi dupa ce vor parasi casa parinteasca.
Parintii trebuie sa fie asa cum vor sa-i vada pe copiii lor, ci nu cu vorba, ci cu fapta. Ei trebuie sa-si invete copiii prin exemplul vietii lor."
(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)


vineri, 26 martie 2010

REZUMATUL ULTIMELOR LUNI

1. Am tradus o carte. O munca frumoasa, dar complicata pentru ca am putut lucra doar 2 ore pe zi, in timpul somnului de pranz al lui David. Detalii cand apare cartea.

2. Intreaga iarna, David a avut ore imposibile de adormit noaptea. Foarte rar se dadea stingerea inainte de miezul noptii. Daca voiam noi sa dormim si sa-l lasam sa se joace pana i se face somn, il apuca plansul si tragea de noi sa ne jucam cu el.

3. Conform punctelor 1 si 2 am suferit de o oboseala cronica ce s-a vazut clar pe fata mea, de aceea nici n-am postat impresiile despre produsele PureTouch. N-am indraznit sa-mi fac nici o fotografie, cu sau fara fard.

4. A venit primavara si, de cand iesim zilnic mai multe ore la soare si la joaca, programul de somn al lui David s-a imbunatatit simtitor. Rar adoarme dupa ora 21, ceea ce inseamna mai mult timp pentru mine si mai multa odihna. Traiasca primavara!

5. Odata cu venirea primaverii, tati a plecat in tari straine si ne e dor de el. Dar cred ca lui ii e si mai dor. Il pupam cu aceasta ocazie si-l imbratisam strans, strans, sa rupem frontierele.

6. Cu riscul de a-l face nostalgic pe tati si de a stoarce niste lacrimi melancolice sterse barbateste cu degetul aratator inca de cand au mijit in coltul ochilor, pun un filmulet cu David

marți, 2 martie 2010

CAND IMI TREBUIA UN SLING SI NU L-AM AVUT



Iar concurs la Ziarul Copiilor, de data asta sponsorizat de sling.ro

“Puteţi câştiga un Sling sau un Mei Tai (la alegere) dacă ne împărtăşiţi o poveste despre un moment din viaţa voastră în care aţi fi avut mare nevoie de un sling sau un Mei Tai.”

Eheee, cat de mult am regretat ca n-am descoperit slingurile mai devreme. Mare nevoie as fi avut de ele in primele 4 luni ale lui David. Inca ma gandesc cat de mult mi-ar fi usurat viata, nu atat la plimbari, cat acasa, in activitatile zilnice.

As fi avut nevoie de unul cand David nu reusea sa adoarma si ma plimbam cu el in brate de colo colo pana ma dureau mainile (si am avut ce cara avand in vedere ca la nastere a avut 4,490 kg, la doua luni 6 kg iar la patru luni 7,5 kg – a crescut baiatul meu fix ca-n grafice, nu m-a iertat de nici un gram).

Ar fi fost o adevarata binecuvantare sa am un sling cand coboram in bucatarie sa mananc. In loc sa imbuc ceva pe fuga, as fi putut manca pe indelete, cu el agatat la pieptul meu.

Dar cel mai mult si mai mult mi-ar fi trebuit un sling ... la baie. Da, in momentele cand trebuia sa-l las cu bunica si el plangea dupa mine si eu nu stiam cum sa rezolv problema mai rapid ca sa ma prezint la datorie. Eheee, cat de bine mi-ar fi prins atunci un sling.


Rand pe rand, le-am avut apoi pe toate: ring sling, mei tai, pouch, asa cum am povestit aici. Am primit chiar si un wrap, dar David era deja mare (vreo 10 luni) si nu prea ne-am descurcat cu el, ca voia des jos.

Le-am avut, zic, ca acum nu mai am decat un mei tai

Ring slingul si wrapul le-am trimis la o fetita de 6 saptamani care va fi purtata cu drag de mamica ei (poate si de tati)

Primul mei tai, care ne-a ramas mic, a luat drumul unei fetite de 8 luni.

Ramasesem cu un pouch si un mei tai, combinatia potrivita, ziceam eu: pouch-ul pentru drumurile scurte iar mei tai-ul pentru drumuri mai lungi si drumetii.

Zic ramasesem, pentru ca ieri, o prietena, mamica de baietel de 7 luni, zicea ca tare isi doreste ceva comod in care sa-l poarte, ca nu-si permite sa cumpere, ca si-ar face dar ii e teama sa nu cumpere un material nepotrivit sau sa i-l strice croitoreasa (ca la noi n-a mai facut si n-a mai vazut nimeni asa ceva pana am aparut eu cu pruncul atasat de mine). Asa ca am ramas si fara pouch.

Nu-i bai, copiii sa fie purtati. Oricum nu-s date de tot. Le-am zis ca le recuperez la urmatorul bebelus :)