DESENĂM PE.....

Fuga, fuga, să prindem finalul înscrierii la concursul de pe Provocări verzi.
Nu de alta, dar, ca de obicei, fetele vin cu o idee minunată.

E vară, deci desenăm afară.
Mesterim niște culori din faina, sare, apa si colorant și ne punem pe treabă

 

Ideea inițială a fost sa desenăm pe o foaie mare.

Desigur, întâi pictăm palmele

și amprentăm puțin

încercăm și pensula

dar hârtia e o chestie așa banală! N-ar fi mai bun un pietroi?

 

Și asa, până s-au terminat culorile, am făcut vulcani multicolori și lacuri de lava colorată.

GROAPA

Când îmi intră ceva în minte, mă chinuie până când fac ce îmi doresc. Mai ales când e ceva cu care aș putea participa la Provocările Verzi

Așa m-am trezit, într-o seară de mai, după o zi în care am săpat și am pus flori și am semanat ceva verdeturi, că nu mă duc în casă să mă odihnesc ci pun iar mana pe hârleț și încep să sap.

Și am săpat o groapă. Rotundă. Fie, aproape rotunda.

Găsisem prin curte niște cărămizi rămase de la foștii chiriași. Numai bune pentru proiectul meu. Am căptușit cu ele groapa mea aproape rotunda.

Am smuls toate buruienile din jurul gropii, pe o rază cât m-au ținut puterile de mare. Pe locul curățat am turnat pietriș din movila pe care au lăsat-o proprietarii după ce au făcut gardul.

Cum prin curte am găsit și câțiva bolțari, am improvizat niște băncuțe.

Sigur, nu e ca în poza pe care o văzusem pe net. Acolo groapa era frumos împrejmuită cu pavele și pietriș. A mea e mai sălbatică. Așa...ca mine.

Încă nu știu ce rol va avea. Am pornit de la ideea de loc pentru grătar. La cât de des facem noi grătar, însă, e posibil s-o umplu cu nisip ca să se joace copiii.

Deocamdată e loc de ars crengile si crengutele uscate când curățăm curtea (în trecut s-au rupt câteva crengi din merii bătrâni și nu arată deloc bine parasite într-o margine de curte). Așa că, din când în când, David se joacă cu focul. Aprindem crengile și ne afumăm. Și noi și pisica. Și, desigur, mai aruncăm în ea și câte un cartof să se coacă.

AMINTIRI ȘI DORINȚE

Gata sesiunea, hai la un concurs.

Clubul magic ne invita la un nou concurs, unul frumos, cu amintiri și dorințe (bine, concursul e mai vechi, dar n-am avut timp de el din cauza examenelor)

Am avut astfel ocazia sa materializez o idee care-mi stătea pe creier de ceva timp dar n-am apucat s-o pun în practică.

Anul trecut am sortat niște poze pentru un colaj (mi-am propus sa fac asta in fiecare an, cu pozele cele mai frumoase). Unele dintre ele le-am pus intr-un calendar pe care l-am dăruit unora dintre prieteni. Dar noi am rămas fără colaj, așa că acest concurs mi-a dat ocazia să fac unul.

Am făcut astfel, împreună cu David, un calendar pe care l-am lipit pe ușa camerei iar pe el notăm zilele importante (cum ar fi ziua de mâine când ne propunem să plecăm la Piatra Neamț iar David abia așteaptă să-i vadă pe cei de acolo).

Ca suport am folosit niște coli pictate mai demult. Așa facem noi, pictăm în neștire, apoi ce nu e de pus la expoziție păstrăm să folosim în alte proiecte.

Pentru că pozele erau deschise la culoare, am ales niște coli pe care pictasem cu negru (inițial voiam să facem pe ele artificii colorate pe cerul nopții, dar o să pregătim alte foi pentru proiectul acela).

 

- David, ție ce ți-a plăcut cel mai mult din tot ce s-a întâmplat anul trecut?

- Când am fost la mare și m-am jucat cu prietenii mei de acolo

- Iar anul ăsta ce ți-ai dori tu mult să se întâmple?

- Să mai mergem la mare să mă joc în apă și să-mi cumperi o cutie mare de lego de ziua mea.

Cu marea nu garantez, dar cum ziua lui e abia în octombrie, sper să reușesc să-i îndeplinesc dorința cu lego.

Iată calendarul nostru:

 

Majoritatea pozelor sunt lucrări de-ale noastre. Altele sunt amintiri frumoase de familie sau momente petrecute impreuna cu prietenii.

1 DECEMBRIE ȘI UN CONCURS

Hai ca mai e un pic de timp pana se încheie concursul de la Clubul magic.
Anul acesta noi am sărbătorit 1 Decembrie ceva mai devreme, la grădinița unde fac practica pedagogică.
Pentru prima mea lecție de proba am ales o activitate liberă axată pe educația fizică, pentru care am organizat o cursă cu obstacole. Am împărțit copiii în 2 echipe: echipa hărților și echipa stegulețelor (la celelalte activități învățaseră despre asta și chiar lucraseră hărți și stegulețe la activitățile practice din acea zi). Copiii și-au purtat cu mândrie ecusoanele pe care le-am făcut special pentru ei (bucățele de carton cu stegulețe sau hărți, cu bandă dublu adezivă pe spate).
Pe rând, au mers prin niște cercuri, s-au târât pe sub măsuțe și au alergat în zig zag printre scăunele. La finalul cursei, fiecare copil a primit câte o coroniță tricoloră pictata de mine împreună cu David și prietenii lui (am făcut acasă club de pictură pentru a finaliza cele 25 coronițe necesare activității).
Distracția a fost maximă. Una dintre fetitțe a rămas fără partener (erau în număr impar), așa că am participat la cursă alături de ea. Nu vă spun ce veselie a fost când m-au văzut și pe mine că alerg printre scăunele și mă târăsc pe sub măsuțe. Iar când am primit și eu coronița ce mi se cuvenea, copiii au declarat că eu sunt regina lor.
Sunt curioasă cum vor reacționa când vor vedea ce am în plan pentru ei în a doua lecție de probă  (vă spun doar că ne vom transforma în brutari și cofetari - o să fac poze special pentru blog).

Dar nu despre asta voiam să scriu azi. Concursul ăsta m-a făcut să mă gândesc serios la ce putem face acasă special pentru a marca ziua de 1 Decembrie.
Am decis să facem un tort decorat cu plastilină. Planul nostru era schițat doar în linii mari când ne-am pus pe treabă.

În primul rând, ne-am pus pe cam coronițele rămase de la grădiniță, transformându-ne în cofetari. Nu puteam lucra fără tichiuță, nu?

După ce am lipit brăduții am zis că merg introduse și acuarelele, așa că am pictat tortul și am adăugat și trei steluțe.
Și iată rezultatul

 

O CORONIȚĂ ȘI UN CONCURS

Clubul magic ne-a invitat la concurs. Inițial am ezitat. Nu prea mai am timp de creații pentru concursuri (vorba vine, că în fiecare zi colorăm, desenăm, lipim). Când am văzut modelele postate pe blog mi s-a tăiat și mai mult elanul. La cât de doritor e David să facă aranjamente complexe, n-am fi reușit să realizăm în veci așa ceva.
Apoi m-am gândit așa:
Concursul e pentru copii, nu? Desigur.
Cum ar face un copil o coronita de advent? Cu voioșie și fără prea multe planuri.
Ce-i place lui David sa faca cel mai mult? Sa coloreze, să decupeze și să lipească.
Ce materiale avem prin casă astfel încât să nu trebuiască să cumpărăm nimic? Păi avem carton, avem castane, avem carioci, avem lumânări (nu-s toate la fel, dar un copil nu s-ar sinchisi de asta) și cu siguranță, mai găsim câte ceva folositor.
Așa că ne-am apucat de lucru fără să avem un plan, lăsându-ne duși de inspirația de moment.
Am colorat o bucata de carton, pentru suport. Am lipit lumânările (trei la fel și una diferita, că așa le-am avut), am lipit castane. La final, David a găsit o punguță cu monede de 1 ban și a ținut morțiș să le includem și pe ele în proiect.
Rezultatul îl vedeți mai jos.
E simplu, colorat, copilaresc și vesel. Ca noi.

ȘI CÂȘTIGĂTOAREA ESTE....

Nu știu ce a pățit blogspotul ieri, dar nu m-a lăsat deloc să postez, așa că am întârziat o zi cu anunțarea câștigătoarei concursului.

au fost în total 12 participante:

1.Ioana Serban

2.Gratiela

3.Gianina

4.Gaby

5.Bely

6.Lidia

7.Ioana

8.Alina

9.Andrada

10.Copilariefericita

11.Adina

12.Iustina 


Random a ales, iar câștigătoarea e: 

Alina, felicitări. Stabilim pe mail cum intri în posesia cărții.

Pentru că am fost foarte încântată să organizez acest concurs și pentru că am primit comentarii de la persoane dragi cu care rar mai iau legătura în viața reală, am o propunere pentru voi:

Pun la dispoziția voastră exemplarul meu din cartea domnului Mencinicopschi. Dacă vă interesează să o răsfoiți, spuneți-mi și o trimit în circuit prin țară (sau, de ce nu, în străinătate). Aștept mail de la voi pe adresa madi_clopotel@yahoo.com și stabilim detaliile după ce am lista completă.
Bineînțeles că se pot înscrie pe listă și persoane care nu au participat la concurs.

Vă mulțumesc mult pentru comentariile voastre. 

ALIMENTAȚIE ALTFEL …ȘI UN CONCURS

„Copilul trebuie să mănânce ce-i pui în farfurie, nu ce vrea el”, „nu trebuie să-l întrebi mereu ce vrea, alege tu pentru el”. Ați auzit și voi  îndemnurile astea referitoare la stilul de a mânca al copiilor voștri? Eu le-am auzit. Uneori ca simplă sugestie, alteori ca dezaprobare vădită a felului în care-l hrănesc pe David. Nu că ar fi treaba altora să judece felul în care mănâncă David atâta timp cât e sănătos și îi ofer alimente sănătoase.

Recunosc, sunt copii care mănâncă ce li se pune în față. Nu fac mofturi sau, dacă fac, se resemnează și îmbucă mâncarea care nu-i atrage ori de dragul adulților din jur ori de teama amenințărilor lor.

David, însă nu e un astfel de copil. Poate pentru că-i scorpion iar scorpionii au o personalitate care cu greu poate fi călcată în picioare. Sau poate pentru că eu, în încăpățânarea mea de a fi “altfel” mi-am dorit încă de la început să fie capabil să aleagă ce-și dorește, ce e bun pentru el, chiar cu riscul de a-l deruta la vârste mici, când se spune că copiii sunt confuzi când trebuie să aleagă.

În privința alimentației, David mi-a dat peste cap orice planuri, orice liste de alimente permise sau nu, a refuzat constant pireuri de legume, cereale, a preferat să înceapă cu fructe (și e extrem de amuzant să vezi cum un copil de 7-8 luni se mozolește cu vișine sau piersici). Izbindu-mă de refuzul lui constant de a gusta multe dintre alimentele pe care voiam să i le introduc în alimentație, într-un final, am renunțat la liste și l-am lăsat să aleagă. A fost o autodiversificare impusă de David. Eu îi puneam la dispoziție alimentele, el le alegea pe cele care-i surâdea. Sau nu alegea nimic și prefera laptele matern.

Din partea mea n-a fost chiar o atitudine de Gică-contra. Citisem și aveam încredere că organismul lăsat să se hrănească  după propriile nevoi știe să-și regleze cererea de hrană și nu va consuma altceva decât are nevoie, recunoscând în alimentele care-i sunt oferite substanțele care îi trebuie. Așa că David a mâncat în funcție de ce a cerut, spre dezaprobarea multora, eu întrebându-l în mod constant, încă de la început, ce își dorește să mănânce, chiar deschizându-i frigiderul și cerându-i să aleagă ce aliment îl atrage.

Mie mi-a fost mai comod așa. Detestam (și încă detest) să gătesc ce credeam eu că ar trebui să mănânce și să ajung să arunc mâncarea la cățel (nu că s-ar fi supărat cățelul) pentru că David refuza să pună gura pe ea. Am preferat să pun pe masă ceea ce alegea el, și să mă bucur că mănâncă cu poftă ceea ce și-a ales. David a fost perfect capabil încă de când era mic să spună când îi e foame și, deși nu a fost și nu e un mâncăcios, atunci când îi e foame, nu-și face nici un scrupul în a se servi, indiferent unde ne aflam. Cu ceva timp în urmă, unii dintre prietenii noștri prinseseră deja ideea că, dacă David dispărea subit din camera în care ne aflam când mergeam în vizită la ei, îl găseam cu siguranță examinând conținutul frigiderului lor, ca să vadă ce poate mânca. Era extrem de amuzant să vezi un pitic de 2 ani cum deschide ditamai ușa de frigider și caută curios de mâncare.

Acesta a fost stilul nostru, de care eu am fost și sunt mulțumită. L-am lăsat să aleagă. E drept, mi-ar fi plăcut să mănânce mai multe legume, dar când vede verde sau portocaliu în farfurie parcă-i dau să mănânce găinaț. De fapt, cred că găinațul ar avea mai mult succes decât un morcov sau o frunză de salată :)). Singurul mod în care-i pot introduce legume în alimentație e în sosuri sau ciorbe.

Acum… nu vă închipuiți că David a mâncat tot felul de prostii. După cum se știe,  dacă ar fi lăsați în legea lor copiii (ca și adulții) s-ar îndopa cu dulciuri, chips-uri și alte porcării pline de substanțe care provoacă dependență. Atracția lor pentru junk nu-i dictată de nevoile organismului lor ci de dependența de substanțele periculoase prezente în produsele respective. De aceea, în autodiversificare, deși copilul e cel care alege ce mănâncă, e datoria adultului să selecteze ce alimente îi pune la dispoziție.

Dar David nu a avut la îndemână junk-food. Cel puțin nu constant. A mâncat și prostii, dar rar, primite de la alții sau cumpărate de mine în situații speciale.

Sunt ani de zile de când la noi în casă găsești extrem rar dulciuri sau sucuri din comerț și deloc snacks-uri și chips-uri.

Alt lucru de care m-am asigurat încă de la început a fost ca alimentele pe care i le ofer să fie cât mai naturale și din surse cât mai sigure.

David a fost de mic adeptul convins al lactatelor și ouălor. Brânza de vaci e nelipsită de la noi din frigider iar ouăle sunt în topul absolut al preferințelor lui culinare. Ambele le cumpărăm de la vecini pe care îi cunoaștem bine și știm cum își cresc și hrănesc animalele.

Îl atrag, desigur, pe rafturile magazinelor, produsele cu ambalaje colorate și poze ispititoare. Dar acceptă că nu sunt sănătoase. Mai scăpăm în coșul de cumpărături câte o pungă de pufuleți sau jeleuri sau ciocolată, sau ceva mezeluri atunci când chiar își dorește, dar astea nu sunt o constantă în alimentația noastră, așa că mai închidem ochii la mici indiscreții culinare. Am învățat, însă, să citim etichetele și, din toate produsele le alegem pe cele cu cât mai puține substanțe nocive. Pentru David n-are importanță dacă-i iau o napolitană în ambalaj mov sau galben, atâta timp cât îl asigur că îi iau o napolitană.

Și așa ajung la concursul pe care vi-l promiteam în titlu.

Deși nu sunt o adeptă convinsă și înfocată a alimentației sănătoase, fac tot posibilul să consumăm cât mai rar alimente nocive. Cărțile domnului Mencinicopschi au fost unul dintre punctele de referință în principiile culinare pe care încerc să le respect și, când am auzit că a scris o carte dedicată părinților care vor să-și alimenteze copiii în mod sănătos, am fost foarte curioasă să o citesc. Iar cartea a ajuns la mine într-un mod pe cât de neașteptat, pe atât de plăcut: nu numai că am ocazia să o citesc, dar v-o pot oferi și vouă, prin intermediul acestui concurs.

În cartea Părinți Altfel pentru copii de la -1 la 10 ani, Dr. Mencinicopschi învață viitorii părinți care sunt regulile de bază ale alimentației sănătoase, cum influențează stilul de viață al părinților evoluția copilului și cum ar trebui să se pregătească pentru primirea noului membru al familiei. Nu lipsesc informații prețioase despre perioada prenatală și sarcină și cum ar trebui să se hrănească mama în acest timp, continuând apoi cu informații despre alimentația sugarului, a mamei care alăptează, programul de alimentație pentru primul an de viață și apoi diversificarea. Aflați apoi care sunt alimentele optime și cele nocive pentru copii, dar și date despre bolile acestora și cum pot fi evitate. În plus, cartea are o secțiune formată dintr-o mulțime de rețete pentru cei mici, începând de la diversificare (6 luni).  Nu știu voi, dar eu abia aștept să testez unele dintre aceste rețete.

Menționez că acest concurs este organizat în cadrul Campaniei Naționale de Educare a Părinților Altfel susținută de profesorul Mencinicopschi.

Campania are ca suport informativ cartea Parinti Altfel pentru copii de la -1 la 10 ani, dar și site-ul www.parintialtfel.ro , dedicat familiilor care vor să adopte un stil de viață corect.

Proiectul editorial Părinți Altfel este susținut de Aqua Carpatica, iar cartea Părinti Altfel cu copii de la -1 la 10 ani poate fi comandată online de pe www.coreus.ro.

Pentru alte detalii puteți urmări și paginile de  Facebook Dr. Menci si Parinti Altfel

Gata cu vorbăria, să trecem la lucruri mai serioase.

Ce ziceți, v-am făcut curioși? Dacă da, tot ce trebuie să faceți pentru a participa la concurs și pentru a câștiga o carte Parinti Altfel pentru copii de la -1 la 10 ani  e să lăsați un comentariu la această postare răspunzând la următoarea întrebare:

Povestește-ne rețeta ta prin care îți crești copilul ALTFEL; ce ai schimbat față de cum te-au crescut părinții tăi?

Câștigătorul ar trebui să-l aleg eu, în funcție de cel mai frumos răspuns. Dar recunosc de pe acum că sunt incapabilă să diferențiez între mai multe răspunsuri frumoase și sunt convinsă că toate răspunsurile vor fi frumoase, așa că voi alege câștigătorul cu ajutorul random.org. Nu l-am mai folosit până acum, sper să mă descurc.

Vă rog mult lăsați în răspuns un nume valid, nu răspundeți ca anonim, ca să puteți figura pe lista finală a participanților. Concursul va dura o săptămână și se va desfășura în perioada 17.10.2013-23.10.2013. Pe 24.10.2013 voi anunța câștigătorul.

Mult succes

DARUL VERDE

Era să uit de provocarea verde de luna asta. Când am citit despre ce e vorba, am spus că e neapărat să particip si eu cu decoraţiunile realizate anul ăsta şi pe care le-am făcut deja cadou rudelor şi prietenilor, din păcate înainte de a apuca să le fotografiez pe toate.
Vă prezint aşadar una dintre felicitări, unul dintre fulgişori şi unul dintre globuleţe.
Pentru globuri am cumpărat figurine de ipsos de la Maria, le-am pictat cu tempera, le-am lipit pe un carton mai gros pictat şi dat cu lipici, iar pe margine (pentru că se vedea urât marginea cartonului) am pus sârmă pluşată. Pe verso am scris câte un mesaj cu carioca albă.
Nu am lucrat eu totul cap coadă. Partea de lipit, dar cu sclipici şi pictat cartonul a făcut-o David. A fost muncă de echipă :)

REFOLOSIREA CUTIILOR

Provocările verzi au ca temă luna asta refolosirea cutiilor.

Super ocazie de a-mi pune in practică o idee pe care o rumegam de ceva timp.

Am prin casă tot felul de nimicuri mărunte care pe rafturi nu dau bine. Cutiuţe  in care depozitez nasturi, aţe, bijuterii, biluţe, zaruri, margeluţe, etc. Sunt destul de multe şi ma sufocă atunci când le văd pe rafturi, aşa că am încropit nişte dulăpioare în care să le depozitez astfel încât să nu stea la vedere.

Pentru ele am folosit: cutii de dimensiuni mai mari, dintr-un carton mai gros şi mai rigid, hârtie albă pentru învelit, fâşii din colile pictate de-a lungul timpului cu David (le-am lipit pe marginea cutiilor, ca să nu se vadă urât tăieturile), aracet, foarfecă, şabloane şi carioci de suflat, pentru ornare.
Rezultatul e cel de mai jos:

În dulăpiorul verde, pentru că era mai înalt, am pus şi un raft, făcut tot din carton. Dulăpioarele astfel realizate încap de minune deasupra şifonierului