'Spui că e obositor să fii alături de copii.Ai dreptate. Și adaugi: fiindcă trebuie să te cobori la nivelul lor, să te apleci, să te înclini, să te încovoiezi, să te faci mic. Aici însă greșești. Nu asta te obosește cel mai mult, ci faptul că ești obligat să te ridici la înălțimea sentimentelor lor. Să te întinzi, să te alungești, să te ridici pe vârfurile picioarelor. Ca să nu-i rănești.' Janusz Korczak

"Fie-vă dragi copiii, purtați-vă cu ei blând, învățați-i ce e de folos, fiți drepți și-ți vedea că nu-s sălbatici. Schimbați-le des ocupația, jucați-vă cu ei, căci între copii trebuie să fii și tu copil. Nu vă vărsați veninul amărăciunii voastre în sufletul copiilor, că-i păcat" (Ion Creangă)

"Cea mai bogata mostenire pe care parintii pot sa o lase copiilor este copilaria fericita, plina de amintiri tandre despre tatal si mama lor. Aceasta va lumina zilele care vin, ii va pazi de ispite si-i va ajuta in incercarile vietii de zi cu zi dupa ce vor parasi casa parinteasca.
Parintii trebuie sa fie asa cum vor sa-i vada pe copiii lor, ci nu cu vorba, ci cu fapta. Ei trebuie sa-si invete copiii prin exemplul vietii lor."
(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)


vineri, 29 septembrie 2017

ATELIERUL DE MODELAJ FRUMUSICA

Luni, la Biblioteca Județeană GT Kirileanu din Piatra Neamț, a avut loc lansarea proiectului Frumușica, organizat în parteneriat cu Activ Travel Tour.
Am aflat abia miercuri, dar mi-am dat seama imediat că este vorba despre un atelier care promite să fie o experiență fantastică atât pentru copii cât și pentru părinți.
Când i-am spus lui David despre atelier, a sărit în sus de bucurie, așa că am mobilizat și prietenii din spatele blocului iar trupa noastră veselă s-a prezentat vineri, la ora 17, la bibliotecă.
Pot spune că a fost un succes. Mi-a plăcut foarte mult cum se raportează domnul Iulian Gorea la copii iar aceștia au fost captivați de povestirile dumnealui, Sunt convinsă că pe parcursul următoarelor întâlniri se va crea o legătură specială între dumenalui și participanții la curs. Lumina din ochii celor trei mușchetari ai cartierului nostru nu mă lasă să cred altceva.

Întâlnirile vor avea loc marțea și vinerea de la ora 17 la 18.30. Din păcate nu cred că vom reuși să ajungem marțea, din cauza altor activități extrașcolare, dar vinerea nu vom lipsi.
Proiectul implică mai multe decât simplul modelaj, organizatorii intenționează ca activitățile să nu fie exclusiv pentru copii ci doresc să implice și părinții, ceea ce mie mi se pare un lucru fantastic. În plus, se dorește organizarea unor excursii la casele și atelierele unor meșteri populari și alte activități pe care le vom afla pe parcurs.
Vă las mai jos link către filmulețul de la lansarea proiectului, pentru a afla mai multe.
Vizionare plăcută și... vă așteptăm la atelier.


miercuri, 27 septembrie 2017

COLIBRI...MOLIA COLIBRI

Azi am avut o întâlnire neobișnuită.
Așteptam autobuzul când pe deasupra florilor de la chioșcul din stație a început să zboare o creatură ciudată. Am crezut inițial că e un bondar și mă pregăteam să mă îndepărtez. Apoi mi-am dat seama că nu e bondar. Era mai mare, colorată mai spre maroniu, bătea rapid din aripi și avea o trompă lungă cu care se ospăta din nectarul florilor.
- Un Colibri, a fost primul meu gând.
Era singura legătură logică pe care o puteam face. Arăta întocmai ca păsările colibri pe care le văzusem prin documentare. Cu excepția trompei, care mi se părea prea lungă. Și a faptului că nu mai auzisem să existe păsări Colibri în România. Mă gândeam, totuși, că poate a zburat din vreo colivie
Fascinată, l-am chemat pe David să o vadă și el. Nu putea pierde ocazia asta.
Nefiind pe deplin convinsă că e chiar pasărea Colibri, i-am spus lui David că vom căuta acasă imagini să vedem ce anume e.
Am căutat. Nu e pasărea Colibri. E molia Colibri.
Arată cam așa:
imagine preluată de aici

Voi ați văzut vreodată o molie Colibri? Ați știut de existența ei?

luni, 4 septembrie 2017

CÂND SĂRIM SOMNUL DE PRÂNZ

Aud că sunt unii părinți, de pe meleagurile noastre sau de pe alte meleaguri, care, după ideea proprie sau la recomandarea altora, nu lasă copiii (chiar și pe cei de vârsta Elizei) să doarmă ziua, ca să-i culce seara devreme, pe la 6-7 iar copiii să doarmă până dimineața. Iar copiii lor chiar dorm în nopțile 12-14 ore pe noapte.
Eliza a făcut ieri un astfel de experiment, independent de voința mea. Nu a vrut să doarmă la amiază. Pur și simplu, chiar dacă îi era somn, chiar dacă am urmat rutina obișnuită, a refuzat să adoarmă.
A picat pe la 18.30.
S-a trezit la 2 cântând, s-a foit, a supt, iar s-a foit, iar a supt, până pe la 3 jumate.
A mai ațipit un pic iar eu am profitat și m-am apucat de lucru.
S-a foit iar, s-a ridicat, l-a văzut pe David și l-a împuns cu degetul de câteva ori, să vadă dacă nu se trezește. Nu s-a trezit, s-a întors cu spatele.
S-a așezat de câteva ori cu capul pe pernă lângă el. Speram că adoarme. Nu a adormit.
S-a plictisit, a venit la mine în brațe, a băut apă, am drăgălit-o cu o mână în timp ce cu cealaltă terminam o traducere.
I s-a făcut foame. I-am dat o banană. A mâncat jumătate în brațe la mine. Cu cealaltă jumătate m-a hrănit pe mine, bucățică cu bucățică, în timp ce terminam și a doua traducere.
Se făcuse ora 5 jumate.
A început să se lipească de mine a somn, așa că am abandonat a treia traducere și ne-am băgat în pat.
Am adormit amândouă.
M-am trezit la 8 și am terminat ultima traducere.
E aproape 9 iar ea încă doarme.
Clar nu vreau să repetăm prea des experiența asta.