COMPROMIS

În ultimii 4 ani, cd-urile cu muzica au fost imparțite în "muzica de-a mea" și  "muzica de-a lui David".
De aici, desigur, contradicții. Cand ma saturam de cutiuța muzicală & co, întotdeauna trebuia să duc muncă de lămurire cu David că vreau să ascult și eu măcar din când un cd de-al meu.

Nu mai avem problema asta. Zilele trecute am găsit, în sfârșit soluția. Am făcut (de ce nu mi-o fi trecut prin minte să fac mai devreme nu știu) cd-ul magic care ne place amândoura deopotrivă și la care nici unul dintre noi nu ripostează (ba chiar și lui tati îi place să-l asculte din când în când împreună cu noi)

CD-ul magic cuprinde selectii din coloana sonoră a desenelor animate Disney preferate.
Începe cu o selecție din Tangled (cea mai recentă dintre iubirile noastre animate), continuă cu Pisicile aristocrate (o iubire mai veche a lui David), apoi Alba ca zăpada (care-i place lui in mod deosebit), Pinocchio (pentru că-mi plac mie melodiile deși David nu se dă în vând după ele), 101 Dalmatieni (pentru că nu sunt alții ca Dalmațienii), Cenușăreasa (una dintre preferințele lui David) și Frumoasa și Bestia (pentru ca mie îmi place povestea, chiar dacă David nu e încântat pentru că îl sperie bestia).

Sunt vreo 30 de melodii pe care le ascultăm amândoi oricând și oriunde, fără să comentăm. Un compromis de care amândoi suntem mulțimiți :)

STII CA ESTI MAMA ATUNCI CAND ... :)

Mi-a placut mult postarea Bogdanei si am zis s-o preiau.

La mine (cu un singur copil) e cam asa:

STII CA ESTI MAMA ATUNCI CAND ... :)

• ... mai mult de 6 ore de somn pe noapte te bulverseaza si te simti, de fapt, mai obosita; Nu chiar. Pe la 2 ani si jumatate David a inceput sa doarma cate o noapte cap coada. Adevarata binecuvantare!

• ... deschizi televizorul si este setat automat pe un canal de desene animate; Noi am renuntat la TV. Folosim televizorul doar pentru filme sau wii. Ce-i drept, nu am apucat inca sa vedem filme, doar desene animate :)

• ... nu pleci din casa fara servetele umede, o sticla de apa si cel putin doua tipuri de gustari; Musai si cateva masinute (de la 10 in sus, mai ales vara cand ne intalnim in parc cu alti copii)

• ... numarul de telefon al pediatrului este pus pe tasta de urgenta; al medicului de familie  :)

• ... picioarele tale au fost ranite de nenumarate ori de jucarii ascutite; Picioarele mele au dezvoltat un sistem special de protectie: cum simt ceva denivelat sub talpa, nu mai continua pasul, isi modifica automat traiectoria :)

• ... stii numele tuturor personajelor de desene animate; Ha, le stiam si inainte :)) !

• ... spui "nu" la fiecare 5 minute; M-am lasat de chestia asta, imi complic viata degeaba...

• ... ceilalti copiii cred ca numele tau este "mama lui Andrei"; deocamdata sunt Madi.( sau tanti Madi, ceea ce ma cam zgarie la urechi, dar fetitele respective insista)

• ... iti petreci 30 de minute pe zi cautand parti dintr-o anumita jucarie, si esti extaziata cand le gasesti; Daaaa!!!

• ... esti un servetel uman; Oh, daaaaa!!!!

• ... a merge singura la cumparaturi este mai excitant decat evadarea dintr-o inchisoare federala; Pe mine ma amuza sa-l iau pe d la cumparaturi si sa-i cer parerea. Apoi, cand port ce alegem de comun acord, e foarte incantat ca am cumparat impreuna cu el

• ... plangi la stiri si nu poti sa vizionezi nici macar un film cu zombie fara sa versi o galeata de lacrimi; La stiri nu ma uit, mi le povestesc altii. La filme cu de groaza am incetat sa ma uit de ceva ani buni. 

• ... dupa ce adormi copilul, te relaxezi in fotoliu 10 minute cu filmulete si poze cu cel mic; De obicei adorm si eu cu el!

• ... iti iubesti sotul si mai tare cand se tavaleste pe jos alaturi de copil; Sau cand construiesc impreuna, sau cand se joaca in zapada impreuna, sau cand au discutiile lor despre diverse subiecte!

• ... iti tai unghiile scurte si iti faci manichiura cel mult o data pe luna; cam asa. 

• ... nimic nu te mai scoate din rabdari, nici castronul cu supa varsat in mijlocul , nici peretii desenati artistic, nici macar vaza ta preferata zacand sparta intr-un colt; Nope, sunt monument de rabdare. Dar eram si inainte. Cine ma cunoaste stie.

• ... sofatul in Bucuresti ti se pare relaxant; Probabil mi s-ar parea, daca as sofa in Bucuresti :)!

• ... gatesti cel putin o data pe zi, prepari un fel de mancare in cel mult jumatate de ora, si esti o enciclopedie culinara; Nu gatesc asa des. De obicei felurile principale le gateste mama soacra, eu mai fac cate ceva pe langa :)

• ... copilul tau stie ca bauturile acidulate sunt detergenti pentru spalat vasele; N-am avut probleme in a-l face sa inteleaga ca nu sunt bune. Nu-i plac pentru ca "au tepi". Si oricum nu avem in casa.

• ... te relaxezi si tu in sfarsit, insa te simti vinovata sau simti ca pierzi vremea; Daaaaaa!

• ... esti la toaleta si se aude o bataie constanta in usa baii; exista mereu aceasta posibilitate :)

• ... intri in panica atunci cand auzi "mami, fac pipi!";  nu chiar panica, insa intru in priza :)

• ... in loc sa te feresti de jeturile de voma, te indrepti spre ele cu mainile facute caus; N-am avut problema asta!

• ... judeci calitatea unui restaurant in functie de atitudinea chelnerului fata de copilul tau; In rarele ocazii cand merg la vreun restaurant da, e un criteriu.

• ... petele de pe haine devin un imprimeu; daaaaa! De obicei petele de la pixuri sau carioci :))

• ... te inchizi in debara cu o bucata mare de tort de ciocolata si spui copilului ca mami "are treaba";Chiar tort nu, dar cate o bucata de ciocolata...

• ... copilul tau are mai multe haine decat tine si esti foarte mandra de asta; Asta nu. 

• ... momentele dedicate tie se rezuma la jumatate de ora cand tati sta cu copilul si tu faci curat in bucatarie; :))))) oarecum

• ... transformi fiecare activitate din casa in cantecele si poezii; da, da :)

• ... auzi vocea mamei tale iesind din propria ta gura; Nu m-am gandit la asta, dar probabil ca da, macar uneori!

• ... a mirosi fundul unui om mic nu este numai normal, este necesar; A fost valabil un timp, acum nu)))

• ... iti pui si tu in sfarsit o pereche de blugi si o bluza decoltata, te machiezi putin si te piepteni si sotul tau te intreaba daca mergeti la vreun eveniment special; Eh, nici chiar asa :)

• ... ai facut mai multe poze copilului intr-o luna, decat toate pozele adunate din viata ta inainte de el Oh, da!

• ... realizezi ca te uiti la un episod din Mickey Mouse Club ... de una singura; Sau  altele, dar ma uitam la unele desene si inainte. ....

• ... speri ca ketchup-ul este o leguma, pentru ca este singura pe care copilul tau o mananca; cam asa. Bine ca macar bifeaza fructele

• ... auzi strigandu-se "mama" si te intorci automat spre sursa sunetului, desi stii ca copilul tau este la bunici; e  deja reflex :)

• ... aranjezi sotului tau pe farfurie micul dejun in forma de animalute; Noi nu prea facem aranjamente speciale cu mancarea. David nu e impresionat de ele. Daca ii place mancarea o mananca oricum. Daca nu, pot sa-i fac si castele din ea, ca nici nu se uita la farfurie

• ... lasi copilul cu tati ca sa te intalnesti cu prietenele tale, decisa sa nu mai vorbiti despre copii, si numai despre asta vorbiti; da, da, da

• ... stii ca a face un copil a fost cea mai nebuneasca, mai prosteasca si mai grozava idee din lume; cea mai grozava

ÎNGHEȚATA ACADEA - 14 PAȘI SIMPLI

1. Aștepți o zi frumoasă de iarnă, cu ninsoare cât încape
2. Îmbraci copilul cu cosmonautul albastru care îi vine atât de bine încât parcă îți vine sî plângi că e ultima iarnă în care îi vine.
3. Mergi la magazin pentru a cumpăra pâine.
4. pe lângă pâine, cumperi si o acadea. Musai rosie, musai cu aromă de căpșuni.
5. Pornești spre casă înfruntând ninsoarea.
6. Auzi în spatele tău: "Uite, mami, mananc înghețată cu căpșuni"
7. Te întorci mirată și surprinzi copilul cufundând acadeaua în zăpada proaspăt depusă apoi lingând-o satisfăcut.
8. Îți trec prin minte cele mai oribile scenarii: poate să răcească, poate lua cine știe ce microbi, ce-or să spună restul adulților când vor afla? (e imposibil să nu afle, primul lucru pe care copilul îl va face când va ajunge acasă va fi sa se laude că a mâncat zăpadă pe acadea).
9. Încerci să-l faci să renunțe.
10. Copilul te ignoră cu grație si continuă să-și mănânce înghețata.
11. Te uiți la expresia feței lui. Pentru el nu mai există altceva. E doar el si acadeaua aia rosie care, ca prin magie, se transformă în înghețata după care tânjește din vară. E expresia plăcerii pure, e însăși bucuria, ochii îi strălucesc de satisfactie. Din când în când își amintește de tine și îți aruncă o privire complice și un zâmbet care luminează totul în jur.
12. Îți amintești apoi toți țurțurii pe care i-ai smuls în copilărie de la streașina casei bunicilor și i-ai savurat cu aceeași plăcere, cu aceeași bucurie. Și gustul zăpezii proaspete care se topește în gură.
13. Îți pare rău că nu ai cumpărat o acadea și pentru tine (opțional).
14. Încetinești pasul și lasi copilul să se bucure de copilărie. Până acasă treci în revistă remediile pe care le ai pentru o eventuală răceală.

ORAŞUL DE PE MUŞAMA

Printre traduceri, cursuri şi examene, am reuşit să finalizez şi câteva de proiecte, unele pe care le aveam în minte de mult timp, altele inventate ad hoc.
Le prezint pe rând, pentru că fiecare are nevoie de spaţiul lui special :)

Nu mai ştiu unde am văzut prima dată ideea oraşului de pe muşama. Era pe un blog în engleză şi nu pe muşama ci direct pe podea, trasat, aşa cum am făcut eu, cu bandă adezivă roşie. Am mai găsit o idee asemănătoare, dar nu cu bandă adezivă ci cu simple markere, realizată pe o perdea albă de duş. Bineînţeles că nu mai ţin minte linkul. Eu am folosit ce am avut la îndemână: dosul bucăţii de muşama pe care lucrăm de obicei cu plastilina. Am Trasat liniile principale cu bandă adezivă roşie, am schitat detaliile cu creionul apoi am pictat cu acuarele. Clădirile le-a ales David. A vrut neapărat un sediu de poliţie, o închisoare, o gară (nu putea lipsi trenul) şi un spital. Eu am vrut neapărat un parc cu loc de joacă şi o parcare, iar pentru a umple nişte spaţii libere, am făcut un lac şi un aeroport.:)

 schiţa e gata, ne apucăm de pictat

 

parcarea, poliţia şi închisoarea

 colorăm calea ferată

s-a stricat racheta iar toti cosmonauţii s-au adunat s-o repare :)

 în faţa sediului poliţiei s-au adunat poliţiştii să pună ţara la cale

 indienii au hotărât să vină să se joace la locul nostru de joacă:)

 cow boy-ii s-au luat la întrecere cu trenul

 asistenţii medicali aşteaptă ambulanţa în faţa spitalului

 pe malul lacului, doi soldaţi se uită unul la celalalt prin binoclu şi se salută

 Un tir mare e pus pe accidente şi face dezastru pe aeroport

planul de sus: parcul, cu loc de joacă (cu leagăn, tobogan, groapă de pietriş şi groapă de nisip),, o statuie (omuleţul albastru), un trenuleţ (linia mov) fântâna arteziană şi chioşcul de fornetti (pentru că asta ii place la parcul din Piatra Neamt), parcarea, poliţia şi închisoarea, 

planul mediu: strada principală, lacul, aeroportul, gara şi spitalul

planul de jos: calea ferată şi strada secundară (pentru tiruri)

După ce am observat reacţia unei prietene mici la vederea orăşelului nostru, am în plan un oraş mai mare, pe o suprafaţî mai întinsă, astfel încât să poată merge copiii pe străduţe, nu figurinele. Dar mai durează până atunci.

GANDURI BUNE PENTRU LUMINIŢA

V-am mai cerut aşa ceva în trecut. Atunci a funcţionat, o mama care s-a zbatut un timp intre viaţă şi moarte a revenit sanatoasă lângă copilaşii ei, cu siguranţă şi cu ajutorul rugăciunilor noastre.

Vin să vă mai cer o dată efortul ăsta, pentru Luminiţa. Nu o cunosc personal, dar povestea ei m-a impresionat atât de mult încât de câteva zile numai la ea mă gândesc.

Are trei copilaşi, cel mai mic de 5 luni. Intr-o clipă viaţa lor s-a schimbat pentru totdeauna. Luminiţa e acum intre viaţă şi moarte, pe patul unui spital. Medicii încă nu ştiu dacă organismul ei e destul de puternic pentru a face faţă chinului prin care trece.

O rugăciune, atât vă cer, câteva clipe în care să trimiteţi gânduri luminoase spre Luminiţa. O vor ajuta cu siguranţă.

CUM MI-AM SCHIMBAT PERMISUL DE CONDUCERE

Anul ăsta îmi expira permisul. Îl am de aproape 10 ani. N-am condus niciodată după ce l-am luat, din varii motive, ultimul fiind că nu l-am schimbat pe numele de după căsătorie. Una dintre priorităţile anului acesta este să învăţ din nou să conduc, aşa că am zis că fac faţă aglomeraţiilor de la permise şi merg să-l schimb.

Pentru cine nu ştie, de pe 19 ianuarie intră în vigoare un alt regulament de eliberare şi de preschimbare a permiselor. Acesta presupune fişă medicală obligatorie, şi durata de valabilitate redusă la 5 ani (nu ştiu dacă pentru toată lumea sau doar pentru profesionişti, nu m-am informat pe tema asta, spun şi eu ce am auzit).

Concluzia: tot românul se înghesuie la ghiseu, chit că-i expiră permisul anul ăsta, chit că îl mai are valabil încă vreo 3 ani.
Rezultatul e ceva în genul celor pe care le voi descrie mai jos.

Ieri, marţi, 08.01.2013, m-am trezit la ora 4.30. Eram împăcată sufleteşte că voi pierde o zi întreagă la Suceava. Fusesem avertizată să nu cumva să merg cum plănuisem iniţial, cu autobuzul de 8, că degeaba mă duc, nu mai prind loc pe liste. De aceea, am decis să merg cu primul autobuz, la 5.50.
În autobuz mai era un domn care mergea în acelaşi loc. Am fost mulţumită că nu merg singură. Parcă e mai uşor să te descurci când mai e cu tine cineva care are de rezolvat aceeaşi problemă, nu?

Am ajuns la Suceava pe la 7.30, am luat un taxi spre Mall (măcar aveam să mă plimb prin magazine în timpul aşteptării). Ajungem şi ne trecem pe listă. Numerele 321 şi 322.  Începea bine ziua :)
A continuat şi mai bine, pentru că erau unii care aveau o lista făcută luni şi care cuprindea şi aia vreo 300 persoane.

Hmmm, să mai stăm? Hai să vedem măcar cât de repede merg procedurile. După ce au strigat prima listă, a fost clar că o bucată de vreme nu mai aveam ce face pe acolo, aşa că m-am plimbat prin Auchan.

N-aveam bani de cheltuiala (suntem după sărbători, nu?), dar tot m-am lipit de un joc pentru David (unul gen Piticot - a avut un succes fantastic, ne-am jucat toată seara şi toată dimineaţa) şi alte nimicuri.

Proba de rezistenţă a fost la raionul cu mâncăruri. Cum sunt la dietă (ei, nu cine ştie ce dietă, doar porţii mai mici şi fără gluten şi dulciuri rafinate) am fost chiar curioasă cum reacţionează organismul meu la atâtea mirosuri şi la vederea atâtor bunătăţi. A reacţionat bine. Eram hotărâtă să îmi iau ce pofteam cu adevărat, dar nu mi-a surâs nimic în mod deosebit, m-am mulţumit cu 2 banane. (am cedat mai spre după amiaza şi am luat o îngheţată mică iar seara, acasă am mâncat două felii de pâine). Nici nu mi-a fost cine ştie ce foame ieri, oricum, nimic ce să nu poată fi rezolvat cu rondelele de orez luate de acasă.

Apoi a început aşteptarea. Lumea ... cum e lumea, stătea îngrămădită în uşă. Noi, ăştia mai puţin norocoşi, de pe lista 2, ne învârteam acolo. Nervi, glume, legende despre ce se petrecuse în zilele anterioare, privit pe geam cu disperare să vedem cât a mai rămas din teancul de buletine.

Cam după ora 13 a început să fie resimţită oboseala de toată lumea. Feţele tuturor se schimbaseră, se înroşiseră  şi umflaseră de oboseală. Eu ajunsesem la ora 7.30, dar erau oameni care stăteau acolo de la 4 dimineata, oameni veniţi de mai departe de mine, de prin Vatra Dornei sau Rădăuţi sau cine ştie de pe unde. Când mai spunea agentul de la uşă că nu mai ia pe nimeni azi, chiar dacă o spunea în glumă, se încingeau spiritele.

Am început să obosesc şi eu. Îmi luasem la mine cursuri de citit, dar la ora aia ochii mei nu mă mai ascultau. Asa că mă plimbam de colo colo, ascultând poveştile. Îmi pare rău că nu mi-am luat un scăunel pliant de acasă, ca să stau comod, că cele 2 banchete din faţa biroului erau pline. Nici nu puteam să plec la hoinărit prin mall, că dacă ieşea să strige lista şi mă sărea, pierdeam rândul.

S-a mai făcut o listă, pentru azi. M-am înscris şi pe aia, deşi nu aveam de gând să mai pierd o zi dar... dacă toată lumea se înscria, de ce să n-o fac şi eu? Nu costa nimic :)

Pe la 15 i-au terminat pe cei din prima lista. A ieşit agentul cu o pagină din  lista 2. Din fericire cei mai mulţi renunţaseră sau fuseseră înscrişi pe 2 liste şi terminaseră deja. A mers repede. Tot mai ieşea cu câte o foaie şi tot aşa până ne-a strigat pe toţi. Am intrat pe la 17 şi un sfert. În 5 minute am terminat, apoi am plecat. La 18.30 am avut ultimul microbuz din Suceava spre Câmpulung.
Am ajuns acasă puţin după ora 20, obosită şi flămândă şi înfrigurată. Am adormit pe la 21.30 cu David. Aveam ceva traduceri de făcut, dar am preferat să mă trezesc mai dimineaţă azi, că nu mai aveam putere să fac nimic.

Şi cam asta e situaţia zilele astea la biroul de permise auto.
Dacă nu e musai să vă schimbaţi permisul, vă spun că nu merită efortul. În ziua aia pierdută, mai bine vă jucaţi cu copiii, mergeţi la săniuş sau staţi acasă unde-i cald şi bine. Că o să vă coste mai mult preschimbarea când îi va veni momentul, asta e altceva, dar tot nu merită să treceţi prin asta.
Dacă e musai să-l schimbaţi, adunci pregătiţi-vă pentru o zi întreagă pierdută în faţa biroului. Luaţi-vă mâncare, băutură, un scaun pliant, ceva de citit. Şi înarmaţi-vă cu răbdare. Multă răbdare.

Nu ştiu cum e în alte localităţi, dar la Suceava funcţionarii au lucrat destul de repede pentru condiţiile pe care le au (un singur aparat foto), nu au făcut pauză şi au stat până au intrat toţi. Mai erau după mine vreo 10 oameni care pierduseră rândul când fuseseră strigaţi. Li se spusese să plece, că nu mai intră nimeni. Sunt convinsă că au intrat totuşi.

Experienţa asta n-o voi mai repeta prea curând. Mi-a ajuns. Încă nu mi-am revenit pe deplin din oboseală şi frig. Dar, o dată în viaţă, merită să încerci experienţe noi, nu-i aşa?

34

Acum fix un an, vavaly mi-a scris "Ai o varsta foarte frumoasa, mult mai rotunda decat cele cu 0 la urma, e o varsta a marilor schimbari si a regasirilor, varsta la care trebuie sa iti gasesti propria cale si destinul ce ti-a fost scris. "

După un an epuizant, pe care doream cu tot sufletul să-l las în urmă şi să nu mă mai gândesc în veci la el, tot ce am putut gândi atunci a fost "Ce schimbări? Ce cale? Ce ar mai putea apărea nou în viaţa mea? E bine dacă reuşesc măcar să mă menţin la limita deprimării şi să pot avea grijă de David aşa cum are nevoie. Atât îmi doresc, să nu resimtă prea mult nefericirea mea."

Dar Vavaly a avut dreptate şi de nenumărate ori m-am trezit gândindu-mă la ea, pentru că lucrurile s-au întâmplat întocmai cum a spus ea că ar trebui să se întâmple.

Încă din ianuarie, având destul de mult de lucru, cu banii câştigaţi mi-am permis să mă înscriu la un curs de iniţiere în masaj. Îmi doream de mult aşa ceva dar mi s-a oferit ocazia abia anul acesta. Mi-a plăcut la nebunie nu doar să învăţ tehnicile de masaj ci şi să descopăr că încă mai pot învăţa şi citi şi altceva decât ce e legat de parenting.

Asta mi-a dat aripi şi am început să mă gândesc serios la ce nu merge în viaţa mea şi la ce aş putea schimba. Punctul hotărâtor a fost atunci când am aflat de un post de educatoare în oraş şi n-am putut să mă înscriu la concurs pentru că nu am studiile necesare. De fapt, postul oricum n-ar fi fost pentru mine. Am aflat de el când trecuse perioada de înscriere pentru titularizare. Acum ştiu că a apărut doar ca să mă trezească din amorţeala în care mă aflam.
Atunci am înţeles că degeaba fug de ceea ce îmi doresc să fac. Calea mea este să lucrez cu copiii mici. Din tot ce am făcut în ultimii 10 ani, de când am terminat facultatea, lucrul la grădiniţâă a fost cel mai aproape de sufletul meu. Şi am început să caut varianta cea mai convenabilă pentru obţine diploma de care am nevoie. Şi am găsit-o. Detalii aici.

De îndată ce am luat decizia asta, parcă lucrurile şi-au găsit singure drumul şi ce a urmat a fost de-a dreptul fantastic. Nu numai că am avut destul de lucru cu traducerile încât să acopăr taxele şi cheltuielile (nu mai mult, niciodată nu am avut bani mai mult decât strictul necesar, dar când am avut nevoie, s-au ivit posibilităţi de a-i avea), dar în mine şi în jurul meu s-au schimbat multe în bine.

Am avut o vară fantastică, urmărind explozia de energie a lui David care s-a schimbat peste noapte într-un copil care vorbeşte fără încetare, care aleargă pe dealuri şi râde şi tânjeşte după prietenii lui, copil care stă cu orele prin vecini, la joacă şi cântă şi povesteşte şi dansează. Am avut casa şi curtea plină de copii toată vara iar jocurile şi povestirile lor mi-au înseninat sufletul.

În afară de asta, s-au produs schimbări şi cu mine. M-am transformat peste noapte în gospodină şi toate mi-au ieşit din plin. Am pus flori pentru prima dată în viaţă iar tufa de zorele a crescut ca nebuna şi a stat înflorită până la primul îngheţ. Am făcut dulceţuri şi  compoturi şi peltea şi siropuri. Nu multe, câteva borcănele din fiecare, dar cu ce creşte în grădina şi livada noastră: zmeură, coacăze, mere, prune, gogonele, dovlecei, plus altele pe care le-am primit sau cumpărat: caise, piersici, bostan (gemul de bostan e de-a dreptul încântător).

Reuşitele astea, alături de alte câteva care pentru unii ar părea nesemnificative, dar de care nu aveam parte înainte, mi-au dat incredere şi am devenit mai sigură pe mine, pe deciziile pe care le iau. Mi s-au confirmat multe intuiţii corecte anul acesta, în special în ceea ce-l priveşte pe David.

În toamnă am început facultatea şi am descoperit că îmi place mult. Profesorii sunt exact aşa cum îmi doream să fie, colegii sunt oameni buni, care mi-au devenit dragi, care lucrează de mult timp în învăţământ şi de la care am multe de învăţat. Mersul la Dorna nu e un chin (chiar dacă prin curbele de pe Mestecăniş mi se face mereu rău) şi nici o obligaţie. E o plăcere să ştiu că mă întâlnesc din nou cu aceşti oameni.

Şi aşa am ajuns aici, la 34 ani, având cu totul altă stare de spirit decât cea de acum fix un an. Şi am ajuns să cred că într-adevăr, 33 a fost pentru mine o vârstă magică, o vârstă când multe s-au putut schimba şi când am găsit noi sensuri şi noi drumuri în viaţă.

Desigur, nu toate-s roz. Mai sunt lucruri care nu merg, echilibre care nu reuşesc să se restabilească, dureri care nu se sting. Dar le iau pe toate pe rând. Cumva se vor rezolva şi astea dacă le e scris să se rezolve.

Şi un mic îndemn care mie mi-a fost de folos: