ACTIVITĂȚI NOCTURNE

Uneori (cam de 2-3 ori pe săptămână), în toiul nopții, copila nu are somn. Se trezește pe la 3-3.30, se foiește, se răsucește, mă strânge în brațe, scoate diverse sunete să vadă dacă-i răspund. Vede că nu-i răspund, vede că e întuneric, se foiește iar și încearcă să adoarmă. Dar nu poate.

Într-un final, mă ia de mână și mă duce în bucătărie. Se așază la locul ei și-mi face semn să merg la locul meu. Adică la chiuvetă, să spăl vase.

Își găsește ocupație cu varii obiecte, mănâncă o gură de banană sau două de iaurt.

Dacă vreau să o ridic de pe scaun spunând că ar fi cazul să încercăm din nou să dormim, îmi face hotărâtă semn să mă întorc la vasele mele.

Când termină ce are de făcut, îmi dă de înțeles că vrea să coboare de pe scaun. Mergem în cameră. Se uită la David care doarme dus, duce degețelul la guriță și face fuuu (adică să faceml iniște).

Uneori adoarme și ea, alteori nu vea în pat. Lucrez cu ea în brațe până i se face somn. Pe la 5.30-6 adoame. liniștită.

Teoretic m-ar deranja programul ăsta nou al ei, pentru că îmi scurtează cam cu 2 ore timpul de lucru (sau de somn, după caz), ceea ce nu-mi pică bine. Totuși, e așa simpatică atunci când mă ține de mână și mă trage spre bucătărie, cu mers de rățușcă somnoroasă și cu zâmbet ghiduș pe buze, încât îmi trece și oboseala și supărarea.

Și, ca bonus, dimineața am vasele curate.

Sper, totuși, să fie doar o fază.

LUNGUL DRUM SPRE FOLOSIREA ULEIURILOR ESENȚIALE

Uleiurile esențiale sunt de când lumea în magazinele naturiste iar câte ceva despre aromaterapie știe cam oricine. Când mama lucra la magazinul naturist foloseam și noi varii uleiuri în lămpile de aromaterapie haioase. Era o chestie nouă, un mod de a împrospăta aerul din casă, deși nu pot să spun că eram super încântată. Mirosul acela emanat cu ajutorul aburului fierbinte, deși nu era chiar deranjant, nu era nici extrem de plăcut.

În 2016, la seminarul Monicăi Reu, într-o discuție despre rutina de seară la copii, am aflat pentru prima dată că ar exista niște uleiuri și mai bune decât cele care se găsesc în magazine. N-am aprofundat subiectul atunci, deși mi se aprinsese clar un beculeț. Am rămas, însă, cu ideea în minte.

Anul trecut, în diverse discuții pe grupurile FB, am asociat ideii și un nume de firmă. Am intrat într-un grup pentru a căuta detalii și am fost foarte încântată. Mai puțin de preț care era mult peste orice buget al meu. Am continuat să urmăresc din unbră discuțiile și să-mi înregistrez tot mai multe motive pentru care uleiurile astea, în unele situații de-a dreptul miraculoase, ar trebui să-și găsească locul în viața mea. Dar tot nu puteam găsi un motiv bun pentru a face această investiție.

În toamnă, am participat la o prezentare a acestor uleiuri. Eram într-o perioadă dificilă, eram extrem de obosită, atât de obosită încât abia puteam dormi noaptea iar puținul somn era fragmentat și plin de vise. Programul îmi era atât de încărcat încât abia găseam timp să mă ocup de casă, dar nici nu reușeam să mă mobilizez să-mi fac ordine în viață și să renunț la ce trebuia să renunț.

Am fost la întâlnirea aceea mai mult de curiozitate, mai mult pentru a ieși din casă, conștientă că nu voi putea cumpăra uleiurile, încă nesigură că sunt chiar atât de eficiente cum se spune. Am ascultat prezentarea fragmentar, în momentele când Eliza era concentrată cu câte o activitate. Mi-a plăcut entuziasmul cu care s-a vorbit, am înțeles diferența dintre aceste uleiuri și cele pe care le folosisem până atunci, diferența dintre difuzarea la cald și cea la rece și da, mi-am dorit mult să le am. Dar atât. În continuare, prețul lor era prea mare pentru bugetul meu. M-a atras ideea unor roll-on-uri ceva mai accesibile la preț, dar Eliza deja își pierdea răbdarea, așa că am plecat, urmând să mă informez mai mult despre variantele pe care mi le-aș putea permite cândva.

Totuși, din acel moment, s-au produs în mine niște schimbări. La întâlnire fusese pornit un difuzor și, inițial, s-a difuzat ulei de portocală. S-au adăugat apoi și alte uleiuri, dar mirosul acela de portocală mi-a rămas zile întregi în nări. În acea seară, pe măsură ce trecea timpul, am început să mă simt ciudat. La început m-a cuprins o moleșeală pe care nu o înțelegeam și care m-a îngrijorat. Simțeam efectiv cum fiecare celulă a corpului meu mă furnică, iar asta mă deranja. Apoi mi-am dat seama că senzația aceea era modul în care corpul meu începea să se relaxeze. Uitasem cum e să mă simt relaxată. Am redescoperit în acea seară. Starea de bine a continuat și a doua zi, când am avut un puseu de energie care m-a făcut să curăț casa cum nu avusesem putere să fac de mult.

Atunci am decis că uleiurile astea vor urca în topul priorităților și, cu prima ocazie, le voi achiziționa.

Nu îmi făceam iluzii că voi putea lua din start un kit întreg, chiar dacă era varianta cea mai convenabilă. Mă gândeam, însă, că aș putea investi în 1, poate chiar 2 uleiuri pe lună, până îmi completez colecția cu strictul necesar. Ocazia s-a ivit în perioada sărbătorilor, când au început ofertele. Astfel, am prins o ofertă de difuzor cu 2 dintre uleiuri. Apoi, împreună cu o prietenă am împărțit o altă ofertă și așa am pornit la drum.

Uleiul de portocală este încă preferatul meu. Când îl pun în difuzor simt instant cum îmi intră în toți porii și-mi luminează gândurile.

În decembrie Eliza a răcit foarte tare. O prietenă mi-a făcut un amestec de uleiuri. A ajutat-o și nu prea pe Eliza (ar fi trebuit altă combinație), dar mie și lui David ne-a diminuat instant durerile de gât. Pur și simplu, în câteva secunte, durerea s-a strâns într-un singur punct apoi a dispărut cu totul.

La un moment dat, am avut o problemă destul de mare cauzată de o infecție la măsea. Atunci o altă prietenă mi-a dat un alt ulei pe care l-am folosit pentru a ameliora situația. Nu e rezolvată complet, dar a diminuat simțitor infecția. Nu știu ce aș fi făcut fără uleiul acesta, deoarece doctorul care-mi poate face tratamentul pe canal este foarte ocupat și m-a programat destul de târziu.

Ultima noastră experiență e foarte recentă:

La începutul săptămânii, David a răcit. Nu foarte grav, puțină febră și tuse seacă. Am ținut sub control răceala, ca de obicei, cu gemoderivate, de data asta difuzând și uleiul pentru imunitate. În a treia zi de răceală, a început să strănute și, automat, i s-a înfundat nasul destul de tare, ceea ce îi dădea o stare foarte proastă. Colac peste pupăză, și Eliza respira greu în timpul somnului. Comandasem deja un ulei pentru respirație ușoară, dar nu sosise încă, așa că am întrebat o prietenă dacă îmi poate da câteva picături. Mi-a dat o sticluță întreagă, urmând să i-o returnez când sosește comanda.

Am difuzat uleiul și situația s-a mai ameliorat. Până spre seară, când David a început din nou să strănute și abia respira pe nas. Înainte de a adormi a început chiar să se plângă că nu a mai fost niciodată răcit așa de tare, că nimeni pe lumea asta nu a fost vreodată răcit atât de tare, că sigur nu va putea dormi și crede că o să moară. Menționez că doar strănuta și avea nasul înfundat. Credința că va muri din cauza răcelii vine din credința ancestrală a bărbaților că orice strănut îi poate omorî.

Am trecut peste amuzamentul meu în fața felului în care copilul îți verbaliza suferința, am diluat câteva picături de ulei esențial în ulei de cocos și i-am aplicat pe piept. În 10 secunde dormea dus respirând liniștit pe nas. Nu s-a trezit deloc în acea noapte, a mai strănutat un pic în ziua următoare, am mai aplicat uleiul diluat în următoarea seară, am mai difuzat o dată, apoi totul a revenit la normal.

Dacă mai aveam nevoie de confirmări că investiția aceasta merită, acum nu mai am. Treptat, voi mai achiziționa și uleiurile care-mi lipsesc. Încă nu mă îndur să le folosesc cu alte scopuri decât cele terapeutice pentru că pentru asta am nevoie de ele în primul rând și încerc să nu le consum mai mult decât strictul necesar. Dar au multe, multe alte utilizări.

Voi folosiți aceste uleiuri? Care este preferatul vostru?

39

Acum două zile am împlinit niște ani.

Am încercat să-mi dau seama ce semnificație are pentru mine numărul lor. Nu are niciuna. Cifrele acelea două îmi sună străine, departe de mine. Puteau fi oricare altele, tot nu mi-ar fi spus nimic. De ceva timp am încetat să mai număr anii. Doar când sunt obligată să-i declar în scopuri administrative sau de socializare, fac un efort să-mi amintesc ce vârstă spune buletinul că am.

În schimb, ca fiecare an care trece, și acesta a avut un specific al lui, un ceva ce l-a deosebit de ceilalți dinaintea lui.

Anul acesta a fost anul selecțiilor și renunțărilor la ce era prea mult în viața mea, la ce nu mă lăsa să mă bucur de mine și de viață.

Anul acesta s-a definitivat divorțul. Despărțirea se petrecuse mai demult, dar abia în primăvara acestui an ne-am mobilizat să o oficializăm. A fost simplu, așa cum ar trebui să se petreacă orice despărțire. Sigur, a fost și zbucium interior de ambele părți, dar am reușit să trecem prin asta în mod destul de civilizat și cu efecte secundare minime.

Anul acesta am început activități pe care mi le-am dorit mult în trecut. Am renunțat apoi la ele pentru că, oricât le-am visat în trecut, nu se mai potrivesc cu ceea ce sunt acum.

Anul acesta am căutat, am testat, m-am împiedicat, m-am ridicat, am făcut planuri, am păstrat ce îmi stă în putere să realizez acum, am amânat lucrurile pentru care nu văd încă o rezolvare.

Anul acesta mi-am trasat un proiect de viață. Am conturat liniile mari și am început să trasez, cu nesiguranță încă, detaliile. Treptat, totul îmi va deveni mai clar. Nu mă grăbesc. Anul acesta m-a învățat să iau totul pe îndelete, să nu mă pierd în nerăbdări și frici inutile.

Anul acesta am început să port rochițe fără să mă mai cramponez de silueta mea care nu s-a înscris niciodată în standardele altora. Aceasta e o mare realizare. Râd cu poftă când mă întreabă lumea când trebuie să nasc, dar continui să-mi port cu bucurie rochițele frumoase, fără să mă mai chinui să strâng burta mea cea mare care poartă în ea ani de emoții negative, de nemulțumiri și de singurătate.

M-am apropiat tot mai mult de un fel de slow-living interior în care sunt mai conștientă de mine, de prezența și importanța copiilor mei în preajma mea, de ceea ce simt pozitiv sau negativ. Încerc să-mi diminuez nesiguranțele, să nu mă las copleșită de perioadele dificile din punct de vedere financiar. Cumva simt că toată agitația trece pe lângă mine iar eu sunt într-un fel de safe place al meu în care e bine și cald și în care nimic nu se grăbește, în care am timp să mă gândesc la ce voi face în continuare, în care am timp pentru câte un film, pentru o carte, pentru a rumega o vorbă auzită mai mult sau mai puțin întâmplător. Am mai ieșit din starea asta și m-am aruncat în agitația cotidiană a societății în care trăiesc. Dar nu pentru mult timp. Au fost în jurul meu oameni care să-mi atragă atenția când m-am îndepărtat de ceea ce sunt și am reușit să ies din experiențele care mă dezechilibrau.

Continui să caut, să testez, să fac planuri. Îmi fac traducerile, ies la câte o pizza și un film cu David, legăn și hrănesc păpușile împreună cu Eliza, particip la întâlnirile WAHM, când am ocazia merg mult pe jos, singură.

Un prim obiectiv pentru anul care pentru mine a început deja: să reîncep să scriu scrisori. Internetul îmi pare atât de impersonal încât mă simt ciuntită în orice încercare de comunicare. Am început deja prima scrisoare care va călători peste mări și țări, spre prieteni dragi de care îmi va fi mereu dor.

O BĂLĂCEALĂ, 2 TORTURI ȘI PRIETENI DRAGI

Postarea asta trebuia să o scriu ieri, dar nu primisem încă pozele. Oricum sărbătorim de câteva zile și încă nu am terminat, așa că nu e chiar cu întârziere.

David îmi spusese din vară unde vrea să-și facă ziua, dar nu am găsit liber. Cerând recomandări despre un alt loc, o prietenă mi-a spus că ea și copiii ei s-au distrat la o aniversare la Aqua Park. Am știut din start că e locul potrivit.

Imediat am dat comandă de invitații pentru ultima zi de școală (mulțumesc Anca pentru versuri și Ștefania pentru invitații)

.

David a primit vestea cu sărituri și chiote de bucurie.

A vrut tort cu Foxy. Am trecut peste repulsia mea și i-am comandat tort cu Foxy (mulțumim Aline Cake Boutique)

Din nou sărituri și chiote și Mami, o să fie cea mai faină petrecere!

Nu au venit toți cei invitați (din fericire pentru buzunarul meu), dar toată lumea s-a distrat. Cei mai aventuroși au luat cu asalt toboganele, cei mai prevăzători au rămas în bazinul cu apă mai mică. Dar absolut toți au avut sclipiri în ochi de bucurie în ochi. Mulțumesc tatălui care a prevăzut situația dificilă în care aveam să mă aflu și a rămas să mă ajute cu copiii

Apoi am urcat în restaurant unde copiii au mâncat și au savurat tortul

Ne-am întors acasă epuizați, dar David tot a mai găsit putere să construiască un lego. A fost încântat de tot ce a primit, de la jucării la haine.

A doua zi, a venit tati cu prieteni de la C-lung. Cu alt tort, la fel de gustos. 

David a fost foarte încântat să-și revadă prietenii. 

Cât copiii au fost la film, noi am umblat prin mall după Eliza. Are copila asta un lipici, că în câteva minute toți din mall erau topiți după ea. A primit și o pereche de aripioare și diademă de fluturaș, care i-au accentuat farmecul.

Și două reclame gratuite :)

După ce s-a terminat filmul, am savurat tortul. David nu a vrut poză cu el (era ocupat cu un joc pe telefonul unui prieten și abia și-a făcut timp să sufle în lumânare).

Eliza, însă, nu a obiectat, ba chiar l-a și gustat

Mai urmează un tort, dar el nu știe. Voi pune poză într-una din zilele următoare.

Pe scurt, o vacanță plină de voie bună și dulciuri. Și încă nu s-a terminat.

WORK AT HOME MOMS - PIATRA NEAMT

Mi-am propus prin primăvară să încep o serie de postări despre WAHM Piatra Neamt și mamele absolut minunate din această asociație.

Nu am găsit nici timpul nici dispoziția de a scrie despre asta până acum.

Azi, însă, am terminat traducerile în timp record și, fiind încă sub influența întâlnirii de ieri, am spus că e momentul să încep.

WAHM este o inițiativă socială menită să vină în sprijinul mamelor care au ales să lucreze pe cont propriu sau care își caută o activitate pe care să o desfășoare acasă.

Anul trecut această inițiativă s-a lansat și în Piatra Neamț iar asociația noastră este una dintre cele mai active din țară, în special datorită implicării Irinei Mitrofan-Bitca, coordonatoarea de aici a proiectului.

În fiecare lună, asociația organizează un eveniment, cu tematică diferită de la lună la lună, în funcție de preferințele și nevoile membrelor asociației.

Astfel, s-au organizat evenimente de tip Mama Connect, Cluburi de lectură pentru copii, Seminarii de dezvoltare personală, întâlniri de inițiere în realizarea fotografiei de produs, etc.

Eu am lucrat mereu acasă. Când am terminat prima facultate am pornit pe acest drum și am ales să lucrez pe cont propriu. Era și o perioadă benefică traducerilor iar alegerea aceasta mi s-a părut cea mai logică. Au urmat și perioade mai grele, cu traduceri mai puține, dar tot nu am reușit să găsesc impulsul de a intra într-un sistem.

Am devenit apoi mamă și am simțit că munca mea acasă, deși cu venituri fluctuante și niciodată destule, cu program haotic și, de multe ori, obositor atât pentru mine cât și pentru cei din jurul meu, îmi oferea o șansă pe care nu multe mame o au: aceea de a fi alături de copilul meu în fiecare etapă a dezvoltării lui, de a-mi crea cu el o legătură puternică, de a-l cunoaște așa cum mai mult ca sigur nu îl va cunoaște nimeni. Mi s-a părut foarte important acest aspect nu doar pentru primii ani ai vieții lui, cât, mai ales, pentru anii următori, pentru vârstele lui mai dificile din punct de vedere emoțional.

Asta cu mult înainte de apariția asociației WAHM. Am devenit apoi mamă pentru a doua oară iar alegerea mea a căpătat și mai mult sens.

În momentul în care am intrat în Asociație, m-am simțit acasă, m-am simțit înțeleasă până în cele mai mici detalii, am primit sprijin emoțional de fiecare dată când aveam nevoie. Simplul fapt că mă simt liberă să vorbesc despre mine fără să mă judece nimeni, pentru mine contează foarte mult.

Încet, încet, am început să cochetez cu alte idei de activități pe care le pot realiza pe cont propriu. Sunt atâtea lucruri pe care aș vrea să le fac, dar încă nu-și găsesc toate loc în viața mea. Pentru unele nu am îndemânarea necesară, pentru altele încă nu am timp destul, dar încep să se contureze posibilități de a trece dincolo de sfera traducerilor și de a-mi pune în valoare creativitatea.

Fiecare întâlnire WAHM îmi confirmă că se poate trăi în afara unui sistem, că se poate porni de la zero, că te poți adapta la orice schimbare pe care viața te obligă să o integrezi.

În asociație sunt mame ca mine, care au ales de la început să lucreze acasă, mame care au renunțat la cariere de succes pentru că nu le împlineau emoțional, mame care nu lucrează chiar acasă, dar au afaceri proprii sau mame care își caută o activitate care să le permită să acorde timp prețios și familiei. Fiecare dintre ele este o adevărată sursă de inspirație și este o plăcere să le vezi lumina din ochi când vorbesc despre cât de mult le place ceea ce fac, despre copiii lor, despre viața lor care, cu bune și cu mai puțin bune, a devenit mai luminoasă atunci când au ales să-și asculte instinctul.

Voi scrie despre fiecare în parte, despre produsele lor, despre evenimentele la care particip alături de ele. Sunt proiecte care merită promovate, produse pe care le-am folosit și dăruit cu bucuria că am adus o contribuție, oricât de mică, la dezvoltarea afacerii unei mame ca mine.

Vă recomand și vouă să alegeți produse create de mame. În spatele fiecăruia se ascunde pasiune, entuziasm, bucuria de a crea. 

MACGYVER 2

Am mai scris despre serialul MacGyver. Este încă unul dintre preferatele mele și îl recomand în continuare celor care vor un serial de acțiune, dar s-au cam săturat de eroi cu arme de ultimă generație.

Așa cum spuneam în postarea de acum 4 ani, ce m-a atras (în afară de Richard Dean Anderson, desigur), sunt valorile pe care le promovează proiectul Macgyver: o lume cu oameni care, în rezolvarea problemelor, își folosesc capul de pe umeri în locul armei din mână.

Industria filmului american a decis că e timpul să reediteze proiectul și să-l adapteze vremurilor de acum. De curând am dat de noul serial care a ajuns deja la sezonul 2 și, curioasă să văd ce a ieșit, m-am pus pe vizionat.

Sunt un contrariată de unele lucruri, dar tot nu mă pot abține să-l urmăresc.

Lucas Till e un înlocuitor perfect pentru Richard Dean Anderson iar rolul îl prinde foarte bine.
De restul echipei...nu sunt chiar așa sigură dar nah, doar pentru că pe mine nu mă încântă un actor sau altul, nu înseamnă că serialul nu poate fi urmărit.

Pentru că vremurile sunt cu mult schimbate față de anii 80 când a rulat serialul original, cei de la Hollywood, în locul agentului secret singuratic, au încropit o echipă. Ceea ce e bine. Unul se ocupă de forța fizică, unul de IT, MacGyver rămâne cu ce știe el mai bine: salvează situația cu o agrafă de birou și un pumn de nisip.

Nu voi ridica însă în slăvi noul serial, așa cum am făcut cu originalul. Din punctul meu de vedere e mediocru, așa că voi spune ce nu-mi place la el:

Unul dintre lucrurile care nu-mi plac e că au făcut serialul prea în stilul celor de spionaj. Originalul parcă era mai ancorat în realitatea de toate zilele,  abordând teme inspirate din problemele societății de atunci. Noul serial se axează prea mult (după gustul meu) pe conspirații internaționale.  

În plus, mi-ar fi plăcut să fie un fel de continuare a primului serial. Adică personajul principal să fie nepotul sau o altă rudă a lui Mac cel original, care să-i moștenească abilitățile. Ar fi fost mai credibil pentru noi, cei care am urmărit originalul și l-am îndrăgit. Mai ales că Lucas Till chiar seamănă cu Richard Dean Anderson și ar fi făcut trecerea la noul serial foarte ușoară și plăcută.

Din păcate, s-a ales altă variantă. Personajele au fix aceleași nume, Angus MacGyver, Jack Dalton, director P. Thorton (de data asta o femeie), fundația Phoenix, Murdoc, dar sunt plasate în zilele noastre. Ceea ce eu simt ca o ruptură cu care nu prea mă împac. Pentru mine, director Thorton are chipul lui Dana Elcar, Jack Dalton nu poate fi altul decât Bruce McGill, iar Murdoc e doar Michael des Barres.

Din punctul meu de vedere, puteau să păstreze doar numele lui MacGyver, să păstreze denumirea fundației și să înlocuiască celelalte nume sau să găsească cumva o legătură cu personajele din serialul original. Ar fi fost mai credibil pentru mintea mea.

A, iar lui MacGyver îi lipsește din buzunar veșnica rolă de bandă adezivă. Nu pot înțelege o asemenea omisiune :)). Măcar au păstrat briceagul elvețian

Încă una și mă duc: MacGyver, în varianta Richard Dean Anderson, spunea un NU hotărât băuturilor alcoolice. Așa cum spuneam în postarea de acum 4 ani, replica lui „Carrot juice is about as far as I go” mi s-a părut genială. Ei bine, noul MacGyver mai bea câte o bere din când în când.

Toate astea îmi spun că nu, serialul de acum nu e bazat, așa cum a fost precedentul, pe un proiect de transmitere a unor valori. E doar un alt serial de spionaj, la fel ca celelalte deja existente.

Cu toate reținerile mele, cred că e un serial ok pentru tineri. Le mai arată că nu totul se rezolvă cu o apăsare pe trăgaci și că da, multe chestii din sfera științelor chiar au aplicare în anumite situații.

ELIZA TE ÎNVAȚĂ - EPISODUL 1: CUM SĂ FACI PODOABE DIN LUT

Pasul 1 - DOCUMENTAREA 

Găsești sursele de informare potrivite și te documentezi. Din fericire, la bibliotecă sunt muuulte cărți din care să te inspiri.

pasul 2 - PROIECTAREA. 

Nu începi să lucrezi nimic fără un proiect. Asta îți va clarifica ideile și vei ști exact ce ai de făcut când te apuci de lucru

 

pasul 3 - ALEGEREA MATERIALELOR

Te așezi la masă și soliciți cu insistență să ți se dea și ție material de lucru. Ce dacă ai doar 1 an jumate. Pentru lucrul cu lutul nu există limită de vârstă.

pasul 4 - GĂSIREA MEDIULUI FAVORABIL DE LUCRU

Nu poți lucra la masa aia pentru adulți, așa că îți alegi un loc unde să te simți mai confortabil

pasul 5 - LUCRUL PROPRIU ZIS 

Ignori activitatea celorlalți și te concentrezi la ceea ce ți-ai propus să realizezi

și David lucrează de zor  

reușește și mami să meșterească ceva

pasul 6 - FACI CURĂȚENIE LA LOCUL DE MUNCĂ  

Nu se poate să lași mizerie, nu?

Pentru mai multe detalii vă așteptăm la Atelierul de modelaj în lut  de la Biblioteca Jutețeană G.T. Kirileanu, Piatra Neamt