Povestesc mereu si cu orice ocazie, despre alaptare, despre ce am citit, despre faptul ca TOATE femeile (cu anumite exceptii cauzate de probleme medicale) pot alapta. Vorbesc despre lipsa de informare a medicilor si asistentelor, despre prostia de a hrani copilul cu lapte praf in maternitate “ca sa se odihneasca mama” sau pentru ca “nu i-a venit inca laptele”, spun cu convingere si argumente despre cat de idiot e programul de hrana la 3 ore instaurat inca in mult prea multe spitale, program incalcat sistematic de asistentele care strecoara biberonul cu formula ca sa se linisteasca copilul.
Am intalnit mamici care n-au alaptat nici macar o zi si erau resemnate si impacate ca “n-au avut strop de lapte” (desi unele imi povesteau cum le curgea un fel de lichid transparent, dar ele erau convinse ca daca ala era lapte, atunci in mod sigur oricum ar fi fost “prea slab”).
Nu ma astept la aprobari din partea mamicilor care au renuntat la alaptat si, de obicei nu lungesc discutia, n-are rost sa invart cutitul in rana. Insist insa, cand e vorba de gravide, de femeile care, cat de curand, se vor confrunta cu alaptarea, cu durerile, ranile, temerile, indoielile, prejudecatile, dar si cu bucuria, iubirea nesfarsita, seninatatea deplina de a-ti vedea copilul tragand cu insistenta din sanul datator de hrana si viata.
Eu am fost o norocoasa, fara rani, fara dureri, cu un copil mancacios din prima si iremediabil indragostit de san, in ciuda vesnicului biberon din maternitate. Am avut dubii in timpul puseelor de crestere, am fost la un pas de a cumpara formula, dar sunt fericita ca nu am facut-o, ca, in schimb, am ascultat indemnurile fetelor care m-au trimis pe siturile si blogurile potrivite pentru a scapa de dubii, pentru a capata si pastra increderea in instinctul matern. Dar nu toate mamicile au norocul meu. Multe inca cred ca alaptarea exclusiva timp de 6 luni tine de domeniul teoriei si ca practica e alta.
De aceea am adunat aici o serie de povesti reale, adevarate, palpabile ale mamicilor de pe bloguri. Inainte de a cumpara primul biberon, cititi-le! Veti gasi in ele si alte linkuri utile. Daca stiti si alte povesti, pe care eu, in graba le-am omis, dati-mi linkuri, sa le pun aici. Vor fi cu siguranta de folos cuiva
3 comentarii:
alte povesti http://adrabell.blogspot.com/2009/03/laptele-este-iubire.html (cu tot cu linkuri)
Am alaptat fetita pana la 2 ani jumatate. Pe baietel am de gand mai mult. Am citit mult despre alaptare si cel mai cuprinzator site pt alaptare e probabil www.kellymom.com ,
Ca fapt divers, printre cunostintele si prietenele mele sunt un fel de 'freak'. Daca iti vine sa crezi nici una din cele peste 40 de mamici care le cunosc nu au 'putut' sa alapteze. A, ba da, stiu una, dar in ciuda tuturor materialelor trimise de mine, a introdus imediat formula, pentru ca dormea mai bine copilul si putea si ea sa se odihneasca.
Eu nici nu ma obosesc sa mai vb despre alaptare. Nu vreau sa fiu un boob nazzy. Se pare ca majoritatea mamelor din orasul meu sufera de o 'boala' care nu le lasa sa alapteze lol. te-ai prins care e problema? Dar se gasesc scuze destule pentru a masca adevarata problema.
In alta ordine de idei, imi place tare mult blogul tau.
Eu am reusit sa alaptez doar pana la 6 luni jumatate desi mi-am dorit tare mult sa continui. Nici Ioana nu a mai cooperat deji nu gustase pana atunci formula. Si acum am mustrari ca poate trebuia sa lupt mai mult. De cum am intarcat s-a vazut imediat la cresterea Ioanei. Nu mai lua la fel in greutate. Si eu slabisem foarte mult (48 kg aveam in momentul intarcarii, la 1 74 cam prea putin). La urmatorul o sa fiu mai perseverenta si o sa ma lupt sa alaptez mai mult.
Trimiteți un comentariu