34

Acum fix un an, vavaly mi-a scris "Ai o varsta foarte frumoasa, mult mai rotunda decat cele cu 0 la urma, e o varsta a marilor schimbari si a regasirilor, varsta la care trebuie sa iti gasesti propria cale si destinul ce ti-a fost scris. "

După un an epuizant, pe care doream cu tot sufletul să-l las în urmă şi să nu mă mai gândesc în veci la el, tot ce am putut gândi atunci a fost "Ce schimbări? Ce cale? Ce ar mai putea apărea nou în viaţa mea? E bine dacă reuşesc măcar să mă menţin la limita deprimării şi să pot avea grijă de David aşa cum are nevoie. Atât îmi doresc, să nu resimtă prea mult nefericirea mea."

Dar Vavaly a avut dreptate şi de nenumărate ori m-am trezit gândindu-mă la ea, pentru că lucrurile s-au întâmplat întocmai cum a spus ea că ar trebui să se întâmple.

Încă din ianuarie, având destul de mult de lucru, cu banii câştigaţi mi-am permis să mă înscriu la un curs de iniţiere în masaj. Îmi doream de mult aşa ceva dar mi s-a oferit ocazia abia anul acesta. Mi-a plăcut la nebunie nu doar să învăţ tehnicile de masaj ci şi să descopăr că încă mai pot învăţa şi citi şi altceva decât ce e legat de parenting.

Asta mi-a dat aripi şi am început să mă gândesc serios la ce nu merge în viaţa mea şi la ce aş putea schimba. Punctul hotărâtor a fost atunci când am aflat de un post de educatoare în oraş şi n-am putut să mă înscriu la concurs pentru că nu am studiile necesare. De fapt, postul oricum n-ar fi fost pentru mine. Am aflat de el când trecuse perioada de înscriere pentru titularizare. Acum ştiu că a apărut doar ca să mă trezească din amorţeala în care mă aflam.
Atunci am înţeles că degeaba fug de ceea ce îmi doresc să fac. Calea mea este să lucrez cu copiii mici. Din tot ce am făcut în ultimii 10 ani, de când am terminat facultatea, lucrul la grădiniţâă a fost cel mai aproape de sufletul meu. Şi am început să caut varianta cea mai convenabilă pentru obţine diploma de care am nevoie. Şi am găsit-o. Detalii aici.

De îndată ce am luat decizia asta, parcă lucrurile şi-au găsit singure drumul şi ce a urmat a fost de-a dreptul fantastic. Nu numai că am avut destul de lucru cu traducerile încât să acopăr taxele şi cheltuielile (nu mai mult, niciodată nu am avut bani mai mult decât strictul necesar, dar când am avut nevoie, s-au ivit posibilităţi de a-i avea), dar în mine şi în jurul meu s-au schimbat multe în bine.

Am avut o vară fantastică, urmărind explozia de energie a lui David care s-a schimbat peste noapte într-un copil care vorbeşte fără încetare, care aleargă pe dealuri şi râde şi tânjeşte după prietenii lui, copil care stă cu orele prin vecini, la joacă şi cântă şi povesteşte şi dansează. Am avut casa şi curtea plină de copii toată vara iar jocurile şi povestirile lor mi-au înseninat sufletul.

În afară de asta, s-au produs schimbări şi cu mine. M-am transformat peste noapte în gospodină şi toate mi-au ieşit din plin. Am pus flori pentru prima dată în viaţă iar tufa de zorele a crescut ca nebuna şi a stat înflorită până la primul îngheţ. Am făcut dulceţuri şi  compoturi şi peltea şi siropuri. Nu multe, câteva borcănele din fiecare, dar cu ce creşte în grădina şi livada noastră: zmeură, coacăze, mere, prune, gogonele, dovlecei, plus altele pe care le-am primit sau cumpărat: caise, piersici, bostan (gemul de bostan e de-a dreptul încântător).

Reuşitele astea, alături de alte câteva care pentru unii ar părea nesemnificative, dar de care nu aveam parte înainte, mi-au dat incredere şi am devenit mai sigură pe mine, pe deciziile pe care le iau. Mi s-au confirmat multe intuiţii corecte anul acesta, în special în ceea ce-l priveşte pe David.

În toamnă am început facultatea şi am descoperit că îmi place mult. Profesorii sunt exact aşa cum îmi doream să fie, colegii sunt oameni buni, care mi-au devenit dragi, care lucrează de mult timp în învăţământ şi de la care am multe de învăţat. Mersul la Dorna nu e un chin (chiar dacă prin curbele de pe Mestecăniş mi se face mereu rău) şi nici o obligaţie. E o plăcere să ştiu că mă întâlnesc din nou cu aceşti oameni.

Şi aşa am ajuns aici, la 34 ani, având cu totul altă stare de spirit decât cea de acum fix un an. Şi am ajuns să cred că într-adevăr, 33 a fost pentru mine o vârstă magică, o vârstă când multe s-au putut schimba şi când am găsit noi sensuri şi noi drumuri în viaţă.

Desigur, nu toate-s roz. Mai sunt lucruri care nu merg, echilibre care nu reuşesc să se restabilească, dureri care nu se sting. Dar le iau pe toate pe rând. Cumva se vor rezolva şi astea dacă le e scris să se rezolve.

Şi un mic îndemn care mie mi-a fost de folos: