6 ANI, O PETRECERE ȘI UN TORT CURCUBEU

David a împlinit 6 ani. Ca să marcheze momentul și faptul că a mai crescut, a decis să nu se mai sperie de lucrurile înfricoșătoare și, pentru a fi și în ton cu Halloween-ul care cade chiar de ziua lui, a vrut petrecere tematică cu scheleți. A vrut să se îmbrace în schelet și, altă premieră în viața lui, a cerut să fie desenat pe față, să aibă dinți de schelet.

M-am conformat. Am scos la imprimantă scheleți, pentru decorațiuni, am cumpărat costum de schelet, de la Lidl (l-am prins la reducere), am anunțat invitații care va fi tema, ca să nu se sperie vreun copil de  tematica sumbră.

Pentru că avem și un prieten a cărui zi de naștere e pe 1 noiembrie (a lui David a fost pe 31 octombrie), am decis să facem petrecere dublă. El a vrut tema cu Angry Birds, așa că am mai scos un rând de desene pentru decorațiuni și am decis ca petrecerea să aibă tematică dublă: Scheleți și Angry Birds.

Împărțite fiind atribuțiunile, mie mi-a revenit să fac tortul. Ce fel de tort, însă? De obicei îl fac pe cel cu blat de pandișpan, dar aș fi vrut ceva mai deosebit. După ce m-am gândit un timp, am hotărât să fac un tort curcubeu. Nu aș fi vrut cu coloranți din comerț. Sunt de părere că, dacă e să mănânc ceva cu coloranți și arome artificiale, mă pot duce oricând la cofetărie. Acasă, dacă tot consum timp să gătesc, măcar să fac ceva cu ingrediente cât mai naturale. Aveam o oarecare idee despre ce să folosesc pe post de colorant, așa că am făcut o probă cu niște foi de prăjitură. Afine pentru mov: super rezultat. Kiwi pentru verde – a ieșit un gălbui, deci nu. Merișoare pentru roșu: a ieșit un roz, dar rezultatul a fost acceptabil. Foile astea le-am umplut cu o cremă cu griș și am folosit-o pe post de prăjitură la petrecere.

Dând sfoară în țară despre ce vreau să fac, în căutare de idei, am primit link la blogul Alinei, care a făcut cândva un astfel de tort, cu ingrediente naturale. De aici treaba a fost simplă: am adaptat rețeta ei la ce ingrediente aveam în casă și mi s-au părut mai potrivite.

Am folosit aceeași rețetă pentru toate blaturile, schimbând doar colorantul. Pentru blatul mov am folosit afine. Pentru blatul verde, a mers de minune spanacul (cumpărasem acum câteva luni o pungă de spanac congelat, ca să fac o rețetă de-a lui Jamie Oliver, care la TV arăta foarte bine, dar care, gătită de mine, a fost grețoasă; noroc că folosisem doar jumătate de pungă). Pentru blatul portocaliu am folosit morcovi și ulei de cătină. Mai făcusem, în trecut, prăjituri cu morcovi, deci știam că merg foarte bine la dulciuri.

Bineînțeles,  pregătirea blaturilor nu s-a petrecut fără incidente și am plătit pentru satisfacția de a avea un tort curcubeu cu… un telefon. La un moment dat, am mișcat aiurea mixerul și jumătate din spuma de albușuri din bol a sărit prin toată bucătăria, inclusiv pe  difuzorul telefonului. Așa că, dacă mă sunați și vă cer să repetați ce ați spus, e din cauză că vă aud ca și cum mi-ați vorbi dintr-un butoi.

Dar au ieșit bine blaturile și am fost încântată.

A doua zi (nu vă recomand să faceți tortul acesta într-o singură zi, aveți de pregătit trei blaturi și trei creme), am făcut cremele. Nu am respectat rețeta Alinei. Evităm ciocolata și orice ingrediente care au lactate non UHT, din cauza de alergii, așa că am făcut 3 creme clasice din oua, lapte (UHT), vanilie și făină, plus un pic de griș ca să mă asigur că vor avea consistența de care aveam nevoie. În crema albastră-indigo, am pus afine. În crema galbenă am pus ulei de cătină iar în cea roșie – merișoare și două linguri de gem de prune cu mere.

David a vrut să ornez cu personajul pătrat din Angry Birds (Nu-i știu numele, știu doar că are putere de gheață). Zis și făcut, cateva affine și fulgi de migdale au rezolvat treaba. Mi-a adus apoi și colecția de stickies să o pun pe tort și gata. Rezultatul îl vedeți mai jos.

 

Nu numai că arată foarte bine, iar cremele au fost destul de consistente încât să stea în strat la fel de gros ca blaturile, dar, după spusele invitaților, a fost și tare gustos, fără să fie foarte dulce. Singurul defect a fost că am uitat să însiropez blaturile. S-a compensat, însă, cu consistența cremoasă a cremelor iar, de la atâtea fructe, a ieșit o prăjitură foarte aromată.

Pe scurt și despre petrecere:

Mâncarea de bază a fost pizza, din care au rămas resturi doar pentru că a fost muuultă. Cei doi tați de sărbătoriți au fost însărcinați să gătească și s-au întrecut unul pe celălalt, făcând pizza de diferite feluri, care de care mai gustoasă.

Au fost 8 copii și o gălăgie de nedescris (la 2 fete și 6 băieți, nu-mi imaginam că va fi altfel).

S-au jucat, au alergat, au fost organizate jocuri atunci când joaca liberă o lua razna și se simțea nevoia unei organizari: scaunele muzicale, volei cu baloane etc. Am avut si o Piniata (pe o parte în formă de Chuck din Angry Birds și pe cealaltă parte cu un cap de schelet, în ton cu tema petrecerii), care ne-a scos un pic afară, să profităm de ultimele raze ale soarelui. Tortul a fost un succes, iar după vreo 5 ore de petrecut, copiii au plecat la casele lor iar noi am rămas epuizați, simțind că e ora 22, când, de fapt, era abia 19.

Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost că David a fost cu totul altfel decât la petrecerea lui (în aceeași formula) de anul trecut. Nu l-au mai deranjat copiii pe care nu-i cunoștea, a participat la jocuri fără să-i fie rușine, a cerut lucruri care înainte îl făceau să bată în retragere. Și, mai presus de orice, a avut mereu zâmbetul pe buze și sclipiri în ochi. S-a bucurat enorm de jucăriile primite (nici nu se putea altfel având în vedere că a primit exact ce își dorea) și, mult timp după ce copiii au plecat, încă se juca și cânta singur, mulțumit. Ba chiar a si adormit singur, atunci când I s-a făcut somn

“Mami, deci chiar am 6 ani?” “Da, puiule, ți se pare mult sau puțin? ”,  “Mult. Am mai crescut.”