Pe bune? m-am gândit În mall? Unde adună ei aici câteva sute de oameni și să iasă întregi și bine dispuși după concert? Mai ales că scena era cumva ascunsă într-un cot al clădirii. Da, locul e bun pentru spectacolele de week-end ale copiilor, dar pentru un concert Carla's Dreams? A gândit cineva dintre organizatori când s-a fixat locația?
Așa că a picat planul de a-l duce pe David la concert.
Dar te pui cu dorințele puștilor de 7-8 ani?
Pe la ora 19 vine în casă, tot un entuziasm, că A merge cu bunicul lui la concert și că vrea și el să meargă la concert, că n-a mai văzut niciodată un concert și că vrea și el să vadă măcar o dată-n viață un concert, că hai să mergem la concert. Te roooog. Numai am sugerat că nu putem, că Eliza, că aglomerația, că zgomotul etc și au apărut lacrimile. Și iar, pus pe repeat: că vrea și el să meargă la concert, că n-a mai văzut niciodată un concert și că vrea și el să vadă măcar o dată-n viață un concert, că hai să mergem la concert. Te roooog.
Am zis hai să vadă copilul că nu-i rea intenție din partea mea și să se lămurească singur că nu-i de stat acolo.
S-a îmbrăcat rapid. Nu l-am văzut niciodată îmbrăcându-se atât de repede. Când e să meargă la școală sau în oraș mă rog de el la fiecare piesă de îmbrăcăminte. O transfer pe Eliza de pe pat în wrap (nici n-a catadixit să deschidă ochii să vadă ce se întâmplă, a dormit în continuare) și hai la concert. Noi trei și A cu bunicul. Bineînțeles, după instructajul de rigoare că acolo e aglomerat și să nu îndrăznească să se îndepărteze de noi că se pierd.
Încă din parcarea mall-ului se prevestea ce va fi înăuntru. În loc să intre, lumea mai mult ieșea. Nu începuse încă concertul și lumea deja pleca.
La parter era ok, nu era foarte aglomerat. la etaj, în schimb, se vedea că nu ai unde arunca un ac.
Zic să stăm la parter și să ascultăm, că se auzea și acolo iar sus nu aveam cum să ajungem
Fețe lungi la ambii copii, că ei vor să vadă formația. Oameni buni, le zic, voi vedeți ce e acolo și vedeți că lumea coboară că e infernal acolo sus? Nu avem cum intra.
A spune „noi ne putem strecura”
Bine bine, voi puteți, că sunteți două așchii, dar eu cu E în brațe? Și bunicul?
Am decis, până la urmă, să urcăm în capătul opus scenei, cu liftul. Așungem în capătul mulțimii și decretez: gata. mai departe nu mergem. Marea de oameni cara încerca să scape de infern, ne tot avertiza: nu mergeți acolo, e îngrozitor, mai ales cu copilașul. Și nu erau doar adulții care ziceau asta, ci și copiii care „se strecuraseră” până aproape de scenă.
David deja dădea înapoi. El nu suportă aglomerațiile și vacarmul. A ar fi vrut, în continuare, să vadă formația. I-am convins să mergem la parter, că muzica se aude și acolo și au loc să danseze și să se hârjonească. Surpriză: când a început concertul se auzea tot vacarmul mulțimii și vag, câteva acorduri. Moment în care chiar băieții au declarat că mai bine se mai joacă în fața blocului decât să piardă vremea acolo.
Zis și făcut. Au mai prins o oră de joacă afară, eu una de net, Eliza a continuat să doarmă și după transferul din wrap pe pat
Azi dimineață, când am deschis laptop-ul am aflat că trupa a întrerupt concertul. Bravo lor. Abia aștept să le spun băieților că n-au pierdut nimic.
Poate data viitoare se face în aer liber și e cu totul altă atmosferă.
Și o mostră a ce-a fost aseară, poză făcută la parter de unde se vede doar un colțișor din mulțimea de la etaj
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu