De două zile mă tot străduiersc să scriu despre protest, dar nu-mi găsesc cuvintele. Sunt mai multe aspecte pe care vreau să le acopăr și nu reușesc să le îmbin, de aceea am decis să împart postarea în două.
Azi vă las câteva poze cu copiii prezenți. Au fost mulți. Unii, mai mari, conștientizau de ce erau acolo. Ceilalți, mai mici, se învârteau pe acolo, fascinați de mulțime.
Eliza nu a stat o clipă locului.
S-a plimbat printre oameni
A luat la cotrobăit toate cărucioarele,
a șterpelit o sticlă de apă,
s-a plimbat prin fața mulțimii
S-a odihnit pe treptele Teatrului Tineretului în timpul discursului domnului doctor Mircea Pușcașu
A râs la bebelușii din căruciare și i-a mângâiat, pe copiii mari i-a luat de mână să-i ducă la plimbare. Cât timp am vorbit mulțimii, a stat cu o prietenă pe care a plimbat-o peste tot.
Ce mi-a plăcut a fost că absolut toți cei care au interacționat cu ea (și n-au fost puțini), au fost cu zâmbetul pe buze și amuzați de ea, chiar dacă mai trăgea pe cineva de pantaloni sau fustă ca să-și facă loc sau să nu se dezechilibreze.
A fost un protest pașnic. Discursurile au atins multe puncte importante referitoare la obligativitate (obligativitate, da? nu alegerea de a vaccina). Voi încerca să le sintetizez în următoarea postare.
La sfârșit, Eliza a mâncat o înghețată. O merita din plin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu