MICII ARTISTI

Sunt una dintre acele persoane care nu suporta pereții goi. Oricât de curați și proaspăt văruiți ar fi, mi se par arizi fără ceva care să-i însuflețească. Când am început să desenez, mi-am agățat pe perete toate desenele (în general personaje din desene animate). Când au început să-mi placă diverși actori sau cântăreți, am cumpărat postere și le-am agățat și pe acelea pe perete.
În timpul facultății, recunoșteai în două secunde locul meu din camera de cămin. Era patul deasupra căruia se aflau cele mai multe poze și afișe. Poze cu familia, poze cu prietenii, citate preferate, cate un poster drăguț cu personajele lui Disney.

Când David a început să scrie pe pereți, dincolo de ideea de „mâzgăleală”, m-am străduit să-mi amintesc că eu și acum simt nevoia să umplu pereții și cu altceva decât câte un tablou sau câte o icoană.
Așa că într-o zi mi-a venit ideea să decorăm pereții astfel încât să fie și el mulțumit că se poate desfășura și să iasă și ceva plăcut ochiului.

Am început cu o schiță pentru care David a fost șablon





La etapa de pictură, David a decis să facă o balenă. Să nu-mi spuneți că nu seamănă a balenă.





După câteva zile, am decis că putem mai mult. David nu ține încă la creațiile lui, așa că a transformat rapid Balena și m-a lăsat și pe mine să retușez.





Și rezultatul final:





Pe ceilalți pereți pusesem deja fotografii și am încercat să le includ în desene. Iată ce a ieșit







Acum mă simt într-adevăr ACASĂ :)

CURATENIE ECOLOGICA

Dupa ce am nascut, m-am pricopsit cu o problema cu care se confrunta multe alte mame: nu mai suport mirosurile de detergenti si balsamuri. Daca inainte cautam si testam tot felul de arome, acum ma deranjeaza atat parfumul cat si textura hainelor la spalarea carora s-a folosit balsam.

Drept urmare, am cautat alternative. Dupa multe ezitari si cautari, am testat nucile de sapun. Am cumparat un saculet de jumatate de kilogram din care am folosit cam jumatate, apoi le-am abandonat, nu intotdeauna rezultatele erau multumitoare.

Dupa cateva luni, super-parinti si nucidesapun au organizat o campanie de testare, iar nucile au revenit in atentia mea. M-am inscris si am fost selectata. Eram chiar curioasa sa vad diferenta intre aceste nuci si cele cumparate in primavara.

Ca aspect, sunt diferite. Cele de la nucidesapun sunt un pic mai dure si taiate in jumatati. Cele dinainte erau aproape toate intregi, doar putin crapate si erau putin mai moi.

Cum timpul se scurge repede si nu reusesc nicicum sa fac tot ce-mi propun, am testat la repezeala cateva forme de folosire.

Spalatul rufelor:
Diferente nu sunt in modul de spalare, fata de nucile cumparate anterior. Pun in saculet sau intr-o soseta (ratacesc mereu saculetul) 5-6 nuci si le pun in cuva. Prefer sa bag saculetul in una din haine, ca mi s-a intamplat o data sa se blocheze in zona capacului iar masina sa spele doar cu apa. In compartimentul pentru detergent pun bicarbonat de sodiu (de cele mai multe ori un pliculet intreg), iar in loc de balsam folosesc otet. Am folosit si ulei parfumat, dar nu se pastreaza mirosul.
Hainele ies curate de murdaria normala, uneori si fara unele dintre pete. Depinde foarte mult de textura materialului si de tipul de pata. Dupa uscare miros a proaspat, mai ales cand sunt intinse la uscat afara.
Se zice ca nucile pot fi folosite cam la 3 spalari. Eu le folosesc a doua data doar la rufe care nu sunt prea murdare. In rest, peste primele nuci, la fiecare spalare mai adaug 4-5 si tot asa, pana se umple saculetul.
Cand saculetul s-a umplut, trec la alte forme de utilizare a nucilor.

Lichid concentrat:
Am scos nucile din saculet (se adunasera vreo 15) si le-am pus la fiert cu vreo 400 ml apa. Cand apa a scazut (nu prea respect instructiunile, fac totul din ochi), am oprit focul si am strecurat lichidul. L-am amestecat cu ceai de urzica si l-am folosit ca sampon. De curatat a curatat. Parul era curat si stralucitor, dar nu mi-a placut textura. Arata curat, dar il simteam ciudat, nu era moale, asa cum imi place mie.
Nu mai repet experienta. Data viitoare folosesc lichidul la spalatul podelelor.

Pasta:
Nucile fierte le-am pus in blender, impreuna cu putin lichid si le-am mixat. Nu s-au facut chiar pasta, unele nuci au ramas bucati mai mari. Stiu ca sunt retete pentru diferite tipuri de detergenti cu aceasta pasta, dar n-am avut timp sa caut, asa ca am folosit-o ca atare. Am spalat vasele si le-a curatat foarte bine. Dar chiar foarte bine. Farfuriile scartaiau cand treceam degetul peste ele, ceea ce mi-a placut mult. Am spalat si chiuveta din baie si a ramas alba si stralucitoare.
Singurul lucru care nu-mi place e mirosul. E intepator si deranjant. Poate cu cateva picaturi de ulei esential se remediaza problema asta, pentru ca merita sa repet experienta.

In concluzie, sunt multumita. Imi place sa folosesc nucile, mai ales ca au multiple intrebuintari. Imi pare rau ca n-am apucat sa le folosesc in mai multe forme, dar o voi face de indata ce voi putea. Multumesc super-parinti si nucidesapun pentru ca mi-au amintit de ele.

TREBURILE GOSPODARESTI

Sunt o persoana dezordonata. Intotdeauna am fost si n-am facut un secret din asta. In copilarie eram acel copil cu o camera in deplin haos, un haos destul de organizat, insa, pentru ca singurele momente in care nu gaseam ce cautam erau dupa ce mama facea ordine.

Uneori ma apuca un chef teribil de curatenie. Petreceam atunci cateva ore in camera, cu usile inchise, dereticand si aranjand iar la final totul era de nerecunoscut. Hainele frumos ordonate in dulapuri, cartile aranjate pe categorii in biblioteca, jucariile de plus aliniate pe marimi pe lada recamierului, totul, pana la ultimul creion, era la locul lui, podeaua si covorul straluceau. Mama nu mai contenea cu laudele iar eu ma umflam in pene de mandrie. Pana in seara aceleiasi zile cand incepea din nou haosul.

In facultate a trebuit sa ma fortez sa schimb multe dintre obiceiurile mele “proaste”. Simplul fapt ca nu mai scriam pe caiete ci pe foi care puteau fi usor pierdute, m-a obligat sa ma organizez. Imitand fetele dragi cu care am impartit camera de camin timp de 3 ani am reusit sa pastrez dulapul in oarecare ordine, astfel incat sa nu-mi cada nimic in cap cand deschideam usa si sa imi gasesc repede hainele de care aveam nevoie. E drept, aproape vesnic patul meu era plin cu de toate: de la haine, la dictionare si cursuri, dar asta dadea o nota personala coltului meu :) .

M-am casatorit apoi si de atunci in mine se duce o lupta grozava. Am perioade cand aranjez totul, perioade cand nu reusesc. Lipsa unui dulap incapator face hainele sa stea pe scaune sau pe pat la nesfarsit, pentru ca mi-e groaza sa le impaturesc frumos sau sa le calc, stiind ca in dulap vor sta cat se poate de inghesuite si, inevitabil se vor sifona. Apoi, celelalte treburi ale casei mi se pare ca cer prea mult timp, ma apuc de ceva si parca nu mai termin. Si nu reusesc sa ma ocup de mine, de ceea ce imi place. S-au dus, mai ales dupa venirea lui David, vremurile cand impleteam sau crosetam cu pasiune, cand mai incercam cate o masca de fata sau de par, cand stateam 3 ore in bucatarie pentru a prepara un meniu complet.

Ei bine, zilele astea am ajuns la o saturatie si am spus ca trebuie, intr-un fel, sa reusesc sa ma organizez. Si tocmai atunci Laura a inceput sa vorbeasca despre rutinele zilnice. Am citit si postarile Irinei pe tema asta si am hotarat: daca ele pot, pot si eu.

Nu am un apartament intreg in grija. Sunt doar doua camere, un hol si un balcon in plin proces de transformare in dressing (mult asteptatul meu dressing unde hainele vor sta asa cum imi doresc). Baia si bucataria le impart cu socrii, asa ca munca se imparte la doi.

In concluzie, sunt in plin proces de gandire a organizarii zilnice, saptamanale si lunare. Nu voi deveni o gospodina desavarsita, cu casa stralucind de curatenie si ordine. Nota personala va fi inca prezenta cu siguranta. David, misunand curios printre picioarele mele la orice activitate, se va asigura ca un pic de haos tot va exista in viata noastra, dar sper sa reusesc sa fac anumite treburi mai eficient, cu mai multa placere si sa gasesc timp si pentru cate ceva de suflet.