PRIMA ZI DE PRIMĂVARĂ

M-am trezit la 5. Am ajuns la concluzia că numai așa pot să îmi fac traducerile în liniște și să am timp și de altele, așa că uneori îmi pun telefonul să sune dimineață devreme.
Am lucrat, apoi am avut timp chiar și de episodul din Game of Thrones la care n-am reușit să mă uit ieri. Vai tocmai mi-am amintit cum s-a terminat. Nu vă spun că poate nu l-ați văzut dar încă nu-mi vine să cred ce-a pățit Jaime Lannister. Abia aștept episodul următor.
Pe la 9.30 David s-a trezit (pentruel e 8.30, ca-i fixat pe ora veche; nu a vrut să se regleze după ora nouă, în consecință, se culcă mai târziu seara și se trezește mai târziu dimineața).
După hârjoneală, îmbrăcat și mâncat, am ieșit afară: el la nisip, eu să-l ajut pe bicu în livadă. M-am apucat să strâng crengile căzute de la curățatul pomilor.
Pe la 11  David îmi spune că vrea să meargă să-l strige pe Luca mare (avem 2 Luca pe uliță, celălalt e Luca mic). I-am zis să meargă. Mi-e drag când se strigă unul pe celălalt din poartă. Îmi amintesc cum strigam noi, în spatele blocului, chemându-ne prietenii la joacă.
- O să sar gardul să mă duc la Luca mare să-l strig, îmi zice David.
- Eu zic să ie șipe poartă, spun eu.
- Nu, eu vreau să sar gardul.
Îmi înghit cu greu un protest și o explicație și-i zic:
- Bine, dacă ții așa mult să sari gardul, poți să-l sari, numai să nu calci pe florile de lângă el.
Mă uit la el cum se îndreaptă spre gard, pășind atent printre flori. Îl cercetează, merge de-a lungul lui privind în sus. Gardul e înalt, cam de două ori cât el. Se urcă pe zidul de piatră. Gardul tot înalt e, mai înalt decât el. Se dă jos și o ia spre poartă.
- Ce faci? Nu sari gardul? îl întreb eu din livadă.
- Nu pot, e prea înalt.
Oare cât mi-ar fi luat să-l conving eu de asta cu explicații și insistențe să nu încerce să sară gardul? Mă felicit că mi-am scutit timp și nervi și l-am lăsat să ajungă singur la concluzia la care a ajuns.
Iese pe poartă. Luca mare stă aproape. Îl văd postându-se în mijlocul uliței. Strigă:
- Luuuucaaaaa!!! Luuuucaaaaa!!!!!!!
Iese bunicul.
- Unde-i Luca? îl aud pe David întrebând.
Mă gândesc că-i cazul să-i țin o lecție despre "Bună ziua", dar renunț la gând. I-am ținut și alte dăți și nu s-a prins nimic de el.
Iese Luca-n ușă,
- Luca, vii la mine să ne jucăm?
Răspunsul e afirmativ.
Vin amândoi și se apucă de căutat diamante și rubine în movila de nisip. Povestesc despre pirați și comori
Și tot așa timp de vreo oră și jumătate, ei căutând pietre prețioase (prețioase n-au găsit, doar pietre, dar mi-au zis că-și imaginează că-s comori), eu strângând de zor crengi și amuzându-mă de jocul lor.
După ce am terminat o parte din treabă, fiind cald și soare, m-am apucat de spălat un covor. Atât i-a trebuit lui David, să vadă că pun furtunul la robinet. Normal că au udat covorul pe rând, apoi, după ce am terminat, David s-a făcut stăpân pe furtun și a udat căpșunile, florile, căsuța de plastic, copacii, ulița, apoi iar niște flori, papucii și pantalonii mei, iarba și așa mai departe până s-a udat și el pe picioare și am intrat în casă (Luca plecase acasă pentru masa de prânz).
Am mâncat, apoi am zis că-i cazul să ne odihnim un pic. I-am pus un desen animat - ultima lui preferință e Pocahontas - iar eu, tragând câte un ochi pe ecran, am mai lucrat un pic.

Pe la 16 am ieșit din nou în curte la strâns crengi. Fix atunci, apare Matei și începe joaca. Apoi apare iar și Luca.
Nu știu cum percepeți voi gălăgia făcută de copii, dar pentru mine e cea mai frumoasă muzică. Iar când îl aud pe David râzând cu poftă sau chiar și când țipă ca apucatul, parcă dispar toate relele din lume.
După vreo oră, pentru că începuseră să se plictisească iar cei mari cam făcuseră echipă contra celui mic (al meu), le-am propus să mergem pe deal împreună. Entuziasm unanim. Nu vă spun ce veselie s-a stârnit de la niște pietre numai bune de rostogolit la vale. Întocmai cum ne plăcea nouă să facem când eram mici. Râdeau cu gura până la urechi și erau roșii în obraji de entuziasm. dacă nu insistam noi să plecăm, cred că și acum ar fi fost pe deal, aruncând pietre în vale.
Au alergat un timp, apoi am coborât iar ei au decis să meargă să se joace în curte la Luca mare. Acolo-s și acum, iar eu am venit repede, repede să vă spun că a venit primăvara și că a început cum nu se poate mai frumos: cu râsete și hârjoneli de copii bucuroși că pot sta afară cât au poftă.

PAHARUL CU APĂ

Iar o femeie care purta un prunc în brațe spuse: „Vorbeşte-ne despre Copii”.

Şi el glăsui: 

„Copiii voştri nu sunt copiii voştri.

 Ei sunt fiii şi fiicele dorului Vieții de ea însăşi îndrăgostită. 

Ei vin prin voi dar nu din voi 

Şi, deşi sunt cu voi, ei nu sunt ai voştri.

 Puteți să le dați dragostea, nu însă şi gândurile voastre, 

Fiindcă ei au gândurile lor.

 Le puteți găzdui trupul dar nu şi sufletul, 

Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei de mâine, pe care voi nu o puteți vizita nici chiar în vis. 

Puteți năzui să fiți ca ei, dar nu căutați să-i faceți asemenea vouă, 

Pentru că viața nu merge înapoi, nici zăboveşte în ziua de ieri. 

Voi sunteți arcul din care copiii voştri, ca nişte săgeți vii, sunt azvârliți

 Pe drumul nesfârșirii. 

Arcaşul vede ținta şi cu puterea Lui vă încordează, astfel ca săgețile-i să poată zbura iute şi departe. 

Şi puterea voastră, prin mâna Arcaşului, să vă aducă bucurie,

Căci, precum El iubeşte săgeata călătoare, tot la fel iubeşte şi arcul cel statornic.”>

Când l-am citit pe Gibran nu aveam copii, dar textul ăsta mi-a rămas în suflet.

„Copiii voştri nu sunt copiii voştri. Ei sunt fiii şi fiicele dorului Vieții de ea însăşi îndrăgostită. ” 

Cât de frumos poate să sune!

„Voi sunteți arcul din care copiii voştri, ca nişte săgeți vii, sunt azvârliți Pe drumul nesfârșirii. ”  

Minunat spus!

Dar stai! Paharul? Unde e paharul?

Cum care pahar? Pai paharul acela de apă pentru care facem noi copii.

Aha, v-ați prins acum. Parcă ați mai auzit undeva conceptul acesta, nu? Parcă vi s-a spus și vouă că ați venit pe lume pentru acest pahar pe care să-l dați celor care v-au dat viață.

Atunci? Unde a pus domnul Gibran paharul ăsta după care tânjim cu toții? O fi uitat de el?

Nu, n-a uitat. Nu-l vedeți? Paharul e acolo, „în casa zilei de mâine”, acolo unde copiii noștri vor fi împliniți dacă noi, ca buni arcași, îi vom lăsa să zboare iute și departe, cu propriile lor gânduri, cu propriile lor vise și valori.

Acesta e paharul nostru cu apă vie: împlinirea copiilor noștri. Ea e scânteia care ne va lumina bătrânețea și ne va duce împăcați în mormânt. Restul e doar hrană pentru trup.

Așa că nu vă temeți să lăsați copiii să gândească pentru ei și să plece de lângă voi. Fiți acolo pentru ei, arcași statornici gata să-i îndrume, dar nu-i țineți lângă voi de teamă că nu veți primi paharul de apă.

Săgețile nu au valoare stând în tolbă. Ele capătă viață atunci când zboară ca vântul și ca gândul prin văzduh. 

Unele ajung la ținta pe care noi o alegem. Altele se opresc pe drum, dar au zburat, au trăit, și-au șuierat voioase cântecul propriei vieți.

Lăsați copiii să-și ia zborul „Pentru că viața nu merge înapoi, nici zăboveşte în ziua de ieri”

FATA CU PĂRUL LUNG CARE STRĂLUCEȘTE (adică TANGLED)

De-a lungul timpului am observat un anumit tipar al preferințelor lui David în materie de desene animate. În afară de Tom și Jerry, singurele desene mai violente care îi plac (dar pe care, în timp, le-am limitat până la eliminare pe motiv că îl agitau foarte tare), nu suportă filmele cu personaje malefice, cu muzică tensionantă, cu monștri, nici măcar cu scene foarte triste.

La Bambi refuză să vadă scena când moare căprioara sau cele când ia foc pădurea. La Pisicile aristocrate nu suportă când cățeii îl atacă pe Edgar. La Pinocchio nu se uită decât cu mine pentru că îi e frică de balenă. La Compania Monștrilor a refuzat să se uite de la primele scene. La Frumoasa și Bestia s-a uitat o dată de gura mea și tot filmul m-a întrebat când se transformă Bestia în prinț. Ice Age l-a refuzat de la primele scene. La Finding Nemo a rezistat chiar și după scena când moare mama lui Nemo, dar când Nemo a fost răpit a spus că nu vrea să se mai uite. La Doamna și vagabondul nu-i plac pisicile, că sunt prea răutăcioase (deși el este un mare fan al pisicilor în general).

Singurul film care nu l-a speriat chiar deloc este Cenușăreasa. A fost dragoste la prima vedere și e în topul preferințelor lui.

Cu toată sensibilitatea lui, două filme cu personaje malefice au făcut excepție și au urcat pe podiumul preferințelor: Alba ca zăpada și 101 Dalmațieni. Prima dată când a văzut Albă ca zăpada era la o prietenă și se uita împreună cu copiii acesteia. Prietena mea mi-a povestit că, la scenele tensionate cum e cea în care Regina se transformă în babă cocoșată, David pleca în camera de joacă și revenea  când se terminau momentele respective. Între timp, s-a obișnuit cu ele. Mai zice că nu-i place de vrăjitoare, dar îi plac piticii și animalele, așa că teama lui de baba cocoșată a trecut pe locul doi (bine, și după ceva discuții despre realitate și film). La 101 Dalmațieni, la început îi era teamă de Cruella de Vil. Mă ruga să stau să mă uit cu el. De dragul cățeilor, însă, a trecut peste frica asta și mult, mult timp, a cerut să vadă filmul aproape zilnic. Nu a trecut de faza dalmațienilor, deși nu-i mai cere zilnic. Îi visează, își imaginează jocuri cu ei, îmi zice că pe el îl cheamă Pongo și că vrea să ne cumpărăm un dalmațian. Mda, am trecut și eu prin faza asta. Când am văzut dalmațienii voiam un dalmațian, când am văzut Doamna și Vagabondul voiam un cocker. Ați pățit și voi asta, nu?

Cu toată iubirea lui pentru dalmațieni, am trăit să ajung clipa în care un alt film să-i detroneze. Acum vreo 2 săptămâni am văzut pentru prima dată Tangled. Știu că a apărut din 2010, dar pur și simplu l-am ignorat până acum. Pentru mine a fost iubire pură de la început. 

L-am găsit dublat în română și, având în vedere că nu sunt monștri, am zis să încerc să i-l arăt. Zis și făcut iar de atunci cred că au fost doar două zile în care să nu ne uităm la Rapunzel (sau fetița cu părul lung care strălucește, cum îi spune David). Am organizat vizionări la care am invitat câțiva copii prieteni și una specială pentru tati (care nu văzuse filmul). 

Nu-mi închipuiam că îl va pasiona așa mult, mai ales că mi se spusese că ar fi un film cam prea complicat pentru un copil de 4 ani, având în vedere povestea de dragoste ce se înfiripă între cei doi și, în general, firul acțiunii. Ha! David e super încântat de floarea magică și părul strălucitor în primul rând. Apoi Maximus și Pascal sunt deliciu, plus dialogurile și scenele comice. Aaaa, iar moșulețul costumat în Cupidon e senzațional. Au cei de la Disney un talent extraordinar de a acorda atenție detaliilor și acest lucru n-are cum să treacă neobservat chiar și (sau mai ales) de un copil de 4 ani și un pic.

Îi place cântecul cu Mama știe tot, îi place scena din tavernă, îi place când se aprind luminile și, copilul meu sensibil, e foarte impresionat de scena în care Flynn moare (primele dăți chiar a lăcrimat – l-am surprins ștergându-se la ochi și a recunoscut că îi vine să plângă) și se bucură enorm când floarea magică îl salvează și toată lumea e fericită.

Plus că, dacă tot vedem filmul acesta aproape zilnic, îl folosim și ca punct de pornire pentru diferite discuții mai mult sau mai puțin complexe. Vorbim despre oamenii care răpesc copii, despre Mama știe tot (l-a derutat un pic conceptul, dar am vorbit despre faptul că mama Gothel nu era mama adevărată a lui Rapunzel și voia doar să o manipuleze, iar David s-a luminat la chip când i-am spus asta), despre faptul că nu toți cei ce au aspect urât au și suflet rău iar nu toți cei cu chip frumos sunt și oameni buni (exemplu: tâlharii din tavernă și mama Gothel), vorbim despre iubire și despre sacrificiile care se fac în numele ei (astfel a înțeles de ce Flynn a preferat să taie părul magic cu prețul vieții sale) sau despre faptul că cei care fac lucruri rele, în mod normal nu scapă nepedepsiți, așa cum s-a întâmplat cu Gothel.

Am început chiar să ne jucăm de-a Rapunzel, construim turnuri și castele, am găsit pagini de colorat,  fișe cu jocuri și activități și stand up characters, momentan suntem în plină perioadă Tangled și ne place la nebunie.

Acum, sincer vorbind, ce ar putea să nu ne placă? Filmul este realizat excepțional. Dublajul în română e senzațional. Vocile sunt alese foarte bine și aproape că nici nu simți că-i dublat, atât de implicați sunt actorii. Chiar reușesc să surprindă tonul original din varianta în engleză. Și spun asta după ce am urmărit variantele în franceză și în italiană și nu mi s-au părut nici pe departe atât de bine dublate. 

Nu vorbesc neapărat de traducere (deși m-au dezamăgit variantele la Mama knows best și la I have a dream) dar e vorba de implicarea actorilor. Cred că la un desen animat trebuie să simți că cel care vorbește e însuși personajul, fie că varianta e cea originală sau cea dublată în diverse limbi. La variantele în engleză și română se simte asta. La cele în franceză și italiană, de multe ori tonul nu-i cel cu care mă obișnuisem.

Așa că, felicitări din toată inima Luminiței Anghel, Simonei Nae, Alinei Chinie și lui George Papagheorghe pentru ce au realizat. Desigur, și celor care au dublat vocile tâlharilor din tavernă. Și un mare bravo celor care au tradus și adaptat  textele. Au făcut o treabă foarte, foarte bună.

Singura chestie care m-a surprins și nu m-a încântat la început, a fost că au schimbat numele original al lui Flynn. Ce dacă păstrau varianta engleză și-l numeau Eugen? Gheorghe Papagheorghe parcă nu se potrivea cu contextul, mai ales că toți ceilalți rămăseseră cu numele originale. Apoi mi-a devenit chiar dragă chestia asta, mai ales pentru că adaugă un plus de comedie, ca atunci când Rapunzel îl strigă Gică sau Gheorghiță. La urma urmei, francezii și italienii și-au permis mult mai multe modificări ale textului original (și nu mereu au făcut alegerile cele mai strălucite).

Dacă vă interesează activitățile pe care le-am găsit eu pe tema asta, vă las niște linkuri mai jos. Dacă aveți și alte surse, nu ezitați să mi le lăsați.

http://www.hellokids.com/c_24842/free-kids-games/movie-games/tangled-printable-games/tangled-maze-game - o serie de activități și modele de stand up characters (mă gândesc deja să aplic modelul și pentru alte personaje preferate de David)

http://classymommy.com/free-tangled-rapunzel-flynn-coloring-activity-sheets/ - câteva activități chiar frumoase

http://family.go.com/disney/disney-tangled-crafts-recipes-photo-gallery-pg/view-all/ - idei de crafturi și rețete inspirate din film

Desigur, nu rezist și vă las și niște clipuri. Așa, ca să vă trezesc interesul înc azul în care nu l-ați văzut încă :)

When will my life begin

Mama știe tot

Am un vis

Viata mea s-a luminat

Și un filmuleț cu adevărat delicios pe care David îl adoră

COMPROMIS

În ultimii 4 ani, cd-urile cu muzica au fost imparțite în "muzica de-a mea" și  "muzica de-a lui David".
De aici, desigur, contradicții. Cand ma saturam de cutiuța muzicală & co, întotdeauna trebuia să duc muncă de lămurire cu David că vreau să ascult și eu măcar din când un cd de-al meu.

Nu mai avem problema asta. Zilele trecute am găsit, în sfârșit soluția. Am făcut (de ce nu mi-o fi trecut prin minte să fac mai devreme nu știu) cd-ul magic care ne place amândoura deopotrivă și la care nici unul dintre noi nu ripostează (ba chiar și lui tati îi place să-l asculte din când în când împreună cu noi)

CD-ul magic cuprinde selectii din coloana sonoră a desenelor animate Disney preferate.
Începe cu o selecție din Tangled (cea mai recentă dintre iubirile noastre animate), continuă cu Pisicile aristocrate (o iubire mai veche a lui David), apoi Alba ca zăpada (care-i place lui in mod deosebit), Pinocchio (pentru că-mi plac mie melodiile deși David nu se dă în vând după ele), 101 Dalmatieni (pentru că nu sunt alții ca Dalmațienii), Cenușăreasa (una dintre preferințele lui David) și Frumoasa și Bestia (pentru ca mie îmi place povestea, chiar dacă David nu e încântat pentru că îl sperie bestia).

Sunt vreo 30 de melodii pe care le ascultăm amândoi oricând și oriunde, fără să comentăm. Un compromis de care amândoi suntem mulțimiți :)

STII CA ESTI MAMA ATUNCI CAND ... :)

Mi-a placut mult postarea Bogdanei si am zis s-o preiau.

La mine (cu un singur copil) e cam asa:

STII CA ESTI MAMA ATUNCI CAND ... :)

• ... mai mult de 6 ore de somn pe noapte te bulverseaza si te simti, de fapt, mai obosita; Nu chiar. Pe la 2 ani si jumatate David a inceput sa doarma cate o noapte cap coada. Adevarata binecuvantare!

• ... deschizi televizorul si este setat automat pe un canal de desene animate; Noi am renuntat la TV. Folosim televizorul doar pentru filme sau wii. Ce-i drept, nu am apucat inca sa vedem filme, doar desene animate :)

• ... nu pleci din casa fara servetele umede, o sticla de apa si cel putin doua tipuri de gustari; Musai si cateva masinute (de la 10 in sus, mai ales vara cand ne intalnim in parc cu alti copii)

• ... numarul de telefon al pediatrului este pus pe tasta de urgenta; al medicului de familie  :)

• ... picioarele tale au fost ranite de nenumarate ori de jucarii ascutite; Picioarele mele au dezvoltat un sistem special de protectie: cum simt ceva denivelat sub talpa, nu mai continua pasul, isi modifica automat traiectoria :)

• ... stii numele tuturor personajelor de desene animate; Ha, le stiam si inainte :)) !

• ... spui "nu" la fiecare 5 minute; M-am lasat de chestia asta, imi complic viata degeaba...

• ... ceilalti copiii cred ca numele tau este "mama lui Andrei"; deocamdata sunt Madi.( sau tanti Madi, ceea ce ma cam zgarie la urechi, dar fetitele respective insista)

• ... iti petreci 30 de minute pe zi cautand parti dintr-o anumita jucarie, si esti extaziata cand le gasesti; Daaaa!!!

• ... esti un servetel uman; Oh, daaaaa!!!!

• ... a merge singura la cumparaturi este mai excitant decat evadarea dintr-o inchisoare federala; Pe mine ma amuza sa-l iau pe d la cumparaturi si sa-i cer parerea. Apoi, cand port ce alegem de comun acord, e foarte incantat ca am cumparat impreuna cu el

• ... plangi la stiri si nu poti sa vizionezi nici macar un film cu zombie fara sa versi o galeata de lacrimi; La stiri nu ma uit, mi le povestesc altii. La filme cu de groaza am incetat sa ma uit de ceva ani buni. 

• ... dupa ce adormi copilul, te relaxezi in fotoliu 10 minute cu filmulete si poze cu cel mic; De obicei adorm si eu cu el!

• ... iti iubesti sotul si mai tare cand se tavaleste pe jos alaturi de copil; Sau cand construiesc impreuna, sau cand se joaca in zapada impreuna, sau cand au discutiile lor despre diverse subiecte!

• ... iti tai unghiile scurte si iti faci manichiura cel mult o data pe luna; cam asa. 

• ... nimic nu te mai scoate din rabdari, nici castronul cu supa varsat in mijlocul , nici peretii desenati artistic, nici macar vaza ta preferata zacand sparta intr-un colt; Nope, sunt monument de rabdare. Dar eram si inainte. Cine ma cunoaste stie.

• ... sofatul in Bucuresti ti se pare relaxant; Probabil mi s-ar parea, daca as sofa in Bucuresti :)!

• ... gatesti cel putin o data pe zi, prepari un fel de mancare in cel mult jumatate de ora, si esti o enciclopedie culinara; Nu gatesc asa des. De obicei felurile principale le gateste mama soacra, eu mai fac cate ceva pe langa :)

• ... copilul tau stie ca bauturile acidulate sunt detergenti pentru spalat vasele; N-am avut probleme in a-l face sa inteleaga ca nu sunt bune. Nu-i plac pentru ca "au tepi". Si oricum nu avem in casa.

• ... te relaxezi si tu in sfarsit, insa te simti vinovata sau simti ca pierzi vremea; Daaaaaa!

• ... esti la toaleta si se aude o bataie constanta in usa baii; exista mereu aceasta posibilitate :)

• ... intri in panica atunci cand auzi "mami, fac pipi!";  nu chiar panica, insa intru in priza :)

• ... in loc sa te feresti de jeturile de voma, te indrepti spre ele cu mainile facute caus; N-am avut problema asta!

• ... judeci calitatea unui restaurant in functie de atitudinea chelnerului fata de copilul tau; In rarele ocazii cand merg la vreun restaurant da, e un criteriu.

• ... petele de pe haine devin un imprimeu; daaaaa! De obicei petele de la pixuri sau carioci :))

• ... te inchizi in debara cu o bucata mare de tort de ciocolata si spui copilului ca mami "are treaba";Chiar tort nu, dar cate o bucata de ciocolata...

• ... copilul tau are mai multe haine decat tine si esti foarte mandra de asta; Asta nu. 

• ... momentele dedicate tie se rezuma la jumatate de ora cand tati sta cu copilul si tu faci curat in bucatarie; :))))) oarecum

• ... transformi fiecare activitate din casa in cantecele si poezii; da, da :)

• ... auzi vocea mamei tale iesind din propria ta gura; Nu m-am gandit la asta, dar probabil ca da, macar uneori!

• ... a mirosi fundul unui om mic nu este numai normal, este necesar; A fost valabil un timp, acum nu)))

• ... iti pui si tu in sfarsit o pereche de blugi si o bluza decoltata, te machiezi putin si te piepteni si sotul tau te intreaba daca mergeti la vreun eveniment special; Eh, nici chiar asa :)

• ... ai facut mai multe poze copilului intr-o luna, decat toate pozele adunate din viata ta inainte de el Oh, da!

• ... realizezi ca te uiti la un episod din Mickey Mouse Club ... de una singura; Sau  altele, dar ma uitam la unele desene si inainte. ....

• ... speri ca ketchup-ul este o leguma, pentru ca este singura pe care copilul tau o mananca; cam asa. Bine ca macar bifeaza fructele

• ... auzi strigandu-se "mama" si te intorci automat spre sursa sunetului, desi stii ca copilul tau este la bunici; e  deja reflex :)

• ... aranjezi sotului tau pe farfurie micul dejun in forma de animalute; Noi nu prea facem aranjamente speciale cu mancarea. David nu e impresionat de ele. Daca ii place mancarea o mananca oricum. Daca nu, pot sa-i fac si castele din ea, ca nici nu se uita la farfurie

• ... lasi copilul cu tati ca sa te intalnesti cu prietenele tale, decisa sa nu mai vorbiti despre copii, si numai despre asta vorbiti; da, da, da

• ... stii ca a face un copil a fost cea mai nebuneasca, mai prosteasca si mai grozava idee din lume; cea mai grozava

ÎNGHEȚATA ACADEA - 14 PAȘI SIMPLI

1. Aștepți o zi frumoasă de iarnă, cu ninsoare cât încape
2. Îmbraci copilul cu cosmonautul albastru care îi vine atât de bine încât parcă îți vine sî plângi că e ultima iarnă în care îi vine.
3. Mergi la magazin pentru a cumpăra pâine.
4. pe lângă pâine, cumperi si o acadea. Musai rosie, musai cu aromă de căpșuni.
5. Pornești spre casă înfruntând ninsoarea.
6. Auzi în spatele tău: "Uite, mami, mananc înghețată cu căpșuni"
7. Te întorci mirată și surprinzi copilul cufundând acadeaua în zăpada proaspăt depusă apoi lingând-o satisfăcut.
8. Îți trec prin minte cele mai oribile scenarii: poate să răcească, poate lua cine știe ce microbi, ce-or să spună restul adulților când vor afla? (e imposibil să nu afle, primul lucru pe care copilul îl va face când va ajunge acasă va fi sa se laude că a mâncat zăpadă pe acadea).
9. Încerci să-l faci să renunțe.
10. Copilul te ignoră cu grație si continuă să-și mănânce înghețata.
11. Te uiți la expresia feței lui. Pentru el nu mai există altceva. E doar el si acadeaua aia rosie care, ca prin magie, se transformă în înghețata după care tânjește din vară. E expresia plăcerii pure, e însăși bucuria, ochii îi strălucesc de satisfactie. Din când în când își amintește de tine și îți aruncă o privire complice și un zâmbet care luminează totul în jur.
12. Îți amintești apoi toți țurțurii pe care i-ai smuls în copilărie de la streașina casei bunicilor și i-ai savurat cu aceeași plăcere, cu aceeași bucurie. Și gustul zăpezii proaspete care se topește în gură.
13. Îți pare rău că nu ai cumpărat o acadea și pentru tine (opțional).
14. Încetinești pasul și lasi copilul să se bucure de copilărie. Până acasă treci în revistă remediile pe care le ai pentru o eventuală răceală.

ORAŞUL DE PE MUŞAMA

Printre traduceri, cursuri şi examene, am reuşit să finalizez şi câteva de proiecte, unele pe care le aveam în minte de mult timp, altele inventate ad hoc.
Le prezint pe rând, pentru că fiecare are nevoie de spaţiul lui special :)

Nu mai ştiu unde am văzut prima dată ideea oraşului de pe muşama. Era pe un blog în engleză şi nu pe muşama ci direct pe podea, trasat, aşa cum am făcut eu, cu bandă adezivă roşie. Am mai găsit o idee asemănătoare, dar nu cu bandă adezivă ci cu simple markere, realizată pe o perdea albă de duş. Bineînţeles că nu mai ţin minte linkul. Eu am folosit ce am avut la îndemână: dosul bucăţii de muşama pe care lucrăm de obicei cu plastilina. Am Trasat liniile principale cu bandă adezivă roşie, am schitat detaliile cu creionul apoi am pictat cu acuarele. Clădirile le-a ales David. A vrut neapărat un sediu de poliţie, o închisoare, o gară (nu putea lipsi trenul) şi un spital. Eu am vrut neapărat un parc cu loc de joacă şi o parcare, iar pentru a umple nişte spaţii libere, am făcut un lac şi un aeroport.:)

 schiţa e gata, ne apucăm de pictat

 

parcarea, poliţia şi închisoarea

 colorăm calea ferată

s-a stricat racheta iar toti cosmonauţii s-au adunat s-o repare :)

 în faţa sediului poliţiei s-au adunat poliţiştii să pună ţara la cale

 indienii au hotărât să vină să se joace la locul nostru de joacă:)

 cow boy-ii s-au luat la întrecere cu trenul

 asistenţii medicali aşteaptă ambulanţa în faţa spitalului

 pe malul lacului, doi soldaţi se uită unul la celalalt prin binoclu şi se salută

 Un tir mare e pus pe accidente şi face dezastru pe aeroport

planul de sus: parcul, cu loc de joacă (cu leagăn, tobogan, groapă de pietriş şi groapă de nisip),, o statuie (omuleţul albastru), un trenuleţ (linia mov) fântâna arteziană şi chioşcul de fornetti (pentru că asta ii place la parcul din Piatra Neamt), parcarea, poliţia şi închisoarea, 

planul mediu: strada principală, lacul, aeroportul, gara şi spitalul

planul de jos: calea ferată şi strada secundară (pentru tiruri)

După ce am observat reacţia unei prietene mici la vederea orăşelului nostru, am în plan un oraş mai mare, pe o suprafaţî mai întinsă, astfel încât să poată merge copiii pe străduţe, nu figurinele. Dar mai durează până atunci.