'Spui că e obositor să fii alături de copii.Ai dreptate. Și adaugi: fiindcă trebuie să te cobori la nivelul lor, să te apleci, să te înclini, să te încovoiezi, să te faci mic. Aici însă greșești. Nu asta te obosește cel mai mult, ci faptul că ești obligat să te ridici la înălțimea sentimentelor lor. Să te întinzi, să te alungești, să te ridici pe vârfurile picioarelor. Ca să nu-i rănești.' Janusz Korczak

"Fie-vă dragi copiii, purtați-vă cu ei blând, învățați-i ce e de folos, fiți drepți și-ți vedea că nu-s sălbatici. Schimbați-le des ocupația, jucați-vă cu ei, căci între copii trebuie să fii și tu copil. Nu vă vărsați veninul amărăciunii voastre în sufletul copiilor, că-i păcat" (Ion Creangă)

"Cea mai bogata mostenire pe care parintii pot sa o lase copiilor este copilaria fericita, plina de amintiri tandre despre tatal si mama lor. Aceasta va lumina zilele care vin, ii va pazi de ispite si-i va ajuta in incercarile vietii de zi cu zi dupa ce vor parasi casa parinteasca.
Parintii trebuie sa fie asa cum vor sa-i vada pe copiii lor, ci nu cu vorba, ci cu fapta. Ei trebuie sa-si invete copiii prin exemplul vietii lor."
(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)


marți, 15 decembrie 2009

(AUTO)DIVERSIFICAREA NOASTRA

Despre diversificare s-au scris multe. Informatiile sunt disponibile peste tot, asa ca nu e o treaba grea...teoretic. Practic insa, intre atatea scheme si sugestii de poate apuca o durere crunta de cap.

De aceea am fost foarte usurata cand am citit despre autodiversificare, cand am realizat ca pot avea incredere in copil si in alegerile lui chiar si in acest domeniu. Nu scriu aici in ce consta autodiversificarea, desi numele spune totul. Au scris altii mai bine decat as face-o eu.


Dar n-am citit despre toate acestea decat dupa ce am pornit introducerea alimentelor solide. Ca multe alte mamici, am inceput in pripa. Eram entuziasmata, nerabdatoare ca baietelul meu sa manance si altceva. Fusesem hotarata ca pana la 6 luni sa nu-i dau nimic in afara de lapte matern. Dar luna 5 trecea atat de greu! Si era deja atata timp de cand auzeam ca ii e pofta, incat am clacat cand David avea 5 luni si jumatate, desi el nu cerea, doar se uita cu interes.

Si am clacat cu brio. Adica am inceput cu branza si banane (nu-mi dati in cap, stiu si ca nu e una dintre cele mai fericite combinatii, stiu si ca trebuia sa incep cu ceva mai usor). I-am dat. A mancat cu placere si mult. S-a constipat, asa ca m-am lecuit. Am continuat apoi cu cereale bio simple sau in amestec cu fructe sau legume. Un timp a mancat. Lipaia din lingurita ca un pisoias si-mi era tare drag.

Apoi a inceput sa refuze sistematic orice era pasat. Voia doar bucati. Cum, intre timp, citisem despre autodiversificare si-mi revizuisem mult atitudinea referitoare la alimentatia lui David, i-am facut pe plac. I-am dat tot ce a cerut, chiar si capsuni, pe care le infuleca pe nerasuflate. Uneori le lua singur cu manuta, alteori ii le dadeam eu. Se murdarea din cap pana in picioare, dar manca si toata lumea era fericita. L-am lasat sa testeze ce-a vrut si cat a vrut, fara sa cantaresc, fara sa-mi doresc sa manance anumite cantitati, fara sa-i fac program (manca de obicei atunci cand mancam si eu).

De la inceput preferatele lui au fost fructele si branza. Dupa legume nu se da in vant nici acum, dar le accepta moderat, cand le poate lua in mana si studia. In rest, mananca de toate, fara scene, fara avioane. Isi ia singur cu manuta sau deschide gura sa-i dau cu lingurita. Ba chiar de cateva ori si-a exprimat interesul de a lua el cu lingurita din castron.

Daca ar fi s-o iau de la capat, cu siguranta as incepe altfel. As incepe cu el stand la masa, pe scaunul lui, vazand cum mancam noi. Si in momentul in care ar cere, ar primi. Da, stiu, nu orice aliment e bun pentru bebelusi. Daca mananci prajeli, grasimi, produse super conservate, e normal sa nu dai copilului. Dar parintii sunt primul model din viata copiilor. Asa ca ar fi un bun prilej sa ne revizuim alimentatia, sa scoatem alimentele toxice, chiar daca au gust bun, sa introducem produse proaspete, prelucrate cat mai putin, alimente la care copilul sa aiba oricand acces.

In mare parte am realizat asta cu David. In loc sa-i dau ce mancam eu, am inceput eu sa mananc ce-i dadeam lui. Mai scap uneori in ciocolata si alte dulciuri cand nu e el in preajma, dar de cele mai multe ori mancam impreuna, aceleasi alimente.

Ce mancam? Am zis: de toate. De la ciorbe (cu cat mai putina sare) la carne, legume, oua, fructe, dulciuri facute in casa (la care am inlocuit zaharul cu miere sau fructoza, margarina cu unt etc). Si ii place atat de mult sa manance incat, cand stie ca e ora mesei si ma vede cu farfuria in mana (momentan mancam in camera, ca bucataria e tare stramta), fuge tinta la coltul unde se afla scaunelul lui (un scaunel pliant, din lemn, nu din acela special pentru masa) si mi-l arata. In curand vom avea si o masuta mica (atunci cand vom avea loc pentru ea) si va manca singurel din farfuria de pe masa, nu din mana mea.

Eu sunt incantata. Unii nu-s de acord chiar cu toate alimentele pe care i le dau, dar daca el cere insistent, inseamna ca organismul lui are nevoie de ceva ce e in ele. Poate par ciudata, insa n-a cerut niciodata alimente nesanatoase. Nu cere ciocolata cand o mai vede prin casa, nici salamuri, nici altele asemenea (a cerut, in schimb o bucata de tiramisu -nu-l fac cu cafea, ci cu putina cacao iar in curand o voi inlocui si pe aceasta cu orzo). In schimb e innebunit dupa unt, branza, cartofi, paine, mamaliga, peste. De aceea, am incredere in el si in alegerile lui si incurajez orice mama ca inainte de a masura si de a cantari si de a da ascultare tiparelor “la varsta de x luni trebuie sa aiba y mese pe zi si sa manance z grame la fiecare masa” sa fie atente la ce semnale emit copiii lor. Ei stiu bine ce le trebuie. Unii au nevoie mai devreme de alimente solide, altii mai tarziu. Unii au nevoie de anumite alimnte, altii de altele.

In incheiere, va las sa va delectati cu micul meu mancacios.



3 comentarii:

gratioasa spunea...

:) sa stii ca m-am delectat impreuna cu ioana in fata filmuletzului cu mancaul vostru...
filmuletul pus iar si iar, la cererea ei, bineinteles :)
si, pe parcursul fimului, m-a intrebat intruna "ce face?" pt ca, la un moment dat, distrata si sedusa de muzicuta, s-a pus pe dansat! :)
nah, ca-n viata; unii danseaza, altii mananca..:)
va imbratisam!

Anonim spunea...

daca ar mai fi avut inca 2 manute ar fi mancat si cu alea, dragul de el ! :-))) Unde sa-i dai o lingurita si sa-i ceri sa manance cu ea, la pofta si felul cum isi indeasa cu 2 maini mancare?! hahaha tare dulce !!

madi spunea...

Gratiela, zice Catalin ca Ioana e fata si de asta nu mananca. Tine la silueta :))

ayandari, de obicei lingurita o foloseste la sfarsit, cand nu mai e nimic in farfurie. ii place sa bata toba in farfuria goala :))