Update de ieri:
A plans un pic, zice Doamna. Apoi s-au inteles bine, au povestit si a promis ca nu mai plange. Dupa urmele de pe palme, am dedus ca au desenat.
A refuzat sa manance la pranz, dar la amiaza a vrut sa stam amandoi pe treptele gradinitei pana a terminat de mancat merele pe care i le pusesem in pachet si una din napolitanele primite la gradinita. Apoi am mers si am mancat o inghetata rosie, de capsuni.
A stat lipit de mine toata dupa amiaza, drept pentru care am renuntat la sala (vine si povestea aerobicului dupa ce trece febra inceputului de gradinita) si, dupa somnul de pranz, ne-am intalnit in oras cu una dintre prietenele noastre dragi, cu care a alergat prin tot parcul pana a obosit.
Inainte de a adormi, a zis cu hotarare ca azi sta la gradinita cu copiii, iar mama nu sta cu el si nu mai plange.
Azi am mers cu autobuzul. A tinut sa plateasca el si tot drumul a admirat biletul pe care il primise de la sofer. Din statie pana la gradinita a vrut in brate. Noroc ca nu-i distanta mare. Nu m-a lasat sa plec imediat, dar nu s-a mai catarat in bratele mele. Se uita la copii cum se joaca, tot lipit de mine. Am incercat sa plec cand l-am vazut mai linistit, dar s-a agatat de mine si a plans. S-a calmat apoi, i-am promis ca vin sa-l iau impreuna cu tati si cu jumatate de inima m-ar fi lasat, cu jumatate nu. Apoi, cum e ziua unuia dintre copii, Doamna a scos cutiile cu bomboane si l-a luat in brate la catedra. Oarecum resemnat, mi-a facut din mana in timp ce ieseam pe usa.
Asta cu bomboanele, nu-i varianta ideala, chiar nu ma incanta defel, dar pentru azi a mers. Maine sarim peste gradinita, ca avem de mers la Suceava.
Oricum, eu sunt mai linistita. Stiu ca in lipsa mea e ok. Trebuie doar sa trecem peste momentul despartirii.
Un lucru bun este ca nu e grupa mica, ci mixta, cu copii intre 3 si 6 ani, cei mici fiind mai putini iar cei mari fiind incantati si nerabdatori sa ajunga la gradinita. Deci singurul care plange e David :). Mai e un copilas mic, dar e acolo cu fratiorii lui un pic mai mari, deci e oarecum in familie si de asta nu plange.
Sper ca entuziasmul celor mari sa-l acapareze si pe David. :)
Update: a zis Doamna ca n-a mai plans deloc. Cand am mers dupa el se uita pe niste carti impreuna cu alti baieti. Ar mai fi ramas cu copiii, dar era asa cald si frumos afara, incat a preferat inghetata cu care l-am imbiat. :)
5 comentarii:
Se va obisnui incet incet, poate ca din a doua saptamana nu va mai plange deloc. Irina merge la cresa, inca de anul trecut, e veterana acum. Si eu am suferit mult si nu numai la inceput. Ea nu a plans deloc, i-a placut ca sunt multi copii, ca erau jucarii interesante, doamnele se purtau frumos, plangea cand vroiam sa o luam acasa, dar dupa prima saptamana s-a imbolnavit, si s-a repetetat de multe ori in timpul anului, din pacate- rosu in gat cu puroi si febra mare, tuse productiva, acum chiar inainte de vacanta de vara a facut varicela, dar am trecut peste toate, asta e unul din dezavantajele colectivitatii si apoi alt dezvantaj e alimentatia de la gradinita care nu e chiar pe placul meu, pateu, salam,iaurt cu fructe, dulciuri de cumparat cred ca si margarina primesc cateodata. Alimente pe care noi in casa nu le consumam deloc si de care am vrut sa o feresc cat mai mult timp cu putinta. Dar nu am avut alta alternativa, suntem departe de bunici, iar bona nu ne permitem, eu nu sunt una din mamicile talentate (pe care le admir), care lucreaza acasa, asa ca am ramas la varianta cu cresa. Sunt destul de multumita per total, Irina e sociabila, si-a imbogatit vocabularul, au educatoare, invata cantecele si in lb franceza, asa cat pot ei la nivelul lor de pui mici, chiar de cateva zile a inceput sa pronunte litera "r", nu tot timpul, dar e un inceput.
Vor veni si la voi in curand momentele de multumire, vor mai fi si nemultumiri, dar toate trec, ii vor face mai puternici si ii vor pregati pentru alte aventuri mai mari care vor urma.
Va pupam si ne gandim la voi sa treceti cu bine peste primele zile un pic mai grele.
Va fi tot mai bine, vei vedeA!
Curaj! Si tie si lui! O sa fie bine! Va tin pumnii pentru viitor!
La noi azi a fost prima zi, ieri nu am avut eu curaj sa il las. La noi erau numai copilasi mici si plangaciosi asa ca prin comparatie Dante s-a comportat exemplar. Mai greu mi a fost mie sa ma desprind si sa plec, am stat cu inima la gat pana l-am luat dupa masa de pranz (pe care a mancat-o toata singurrrr). Asa ca trebuie sa fii mandra de puiul tau si mult mai linistita fiind cu mai putini copii care plang.
O sa scriem si noi curand impresii despre asta, dar zilele astea ne-a acaparat un alt subiect ce ne preocupa de cateva luni bune. Te invitam cu drag sa preiei acest subiect, sa fie ca o leapsa printre mamici.
http://copiisimamici.blogspot.com/2011/09/povestile-copilariei-noastre.html?showComment=1315924480376#c194633629586295144
ai mare noroc cu grupa mixta si cu faptul ca nu mai sunt alti plangaciosi. la noi aproape toata grupa plangea...
Trimiteți un comentariu