„Copilul
trebuie să mănânce ce-i pui în farfurie, nu ce vrea el”, „nu trebuie să-l
întrebi mereu ce vrea, alege tu pentru el”. Ați auzit și voi îndemnurile astea referitoare la stilul de a
mânca al copiilor voștri? Eu le-am auzit. Uneori ca simplă sugestie, alteori ca
dezaprobare vădită a felului în care-l hrănesc pe David. Nu că ar fi treaba
altora să judece felul în care mănâncă David atâta timp cât e sănătos și îi
ofer alimente sănătoase.
Recunosc, sunt
copii care mănâncă ce li se pune în față. Nu fac mofturi sau, dacă fac, se
resemnează și îmbucă mâncarea care nu-i atrage ori de dragul adulților din jur
ori de teama amenințărilor lor.
David, însă nu
e un astfel de copil. Poate pentru că-i scorpion iar scorpionii au o
personalitate care cu greu poate fi călcată în picioare. Sau poate pentru că
eu, în încăpățânarea mea de a fi “altfel” mi-am dorit încă de la început să fie
capabil să aleagă ce-și dorește, ce e bun pentru el, chiar cu riscul de a-l
deruta la vârste mici, când se spune că copiii sunt confuzi când trebuie să
aleagă.
În privința
alimentației, David mi-a dat peste cap orice planuri, orice liste de alimente
permise sau nu, a refuzat constant pireuri de legume, cereale, a preferat să
înceapă cu fructe (și e extrem de amuzant să vezi cum un copil de 7-8 luni se
mozolește cu vișine sau piersici). Izbindu-mă de refuzul lui constant de a
gusta multe dintre alimentele pe care voiam să i le introduc în alimentație,
într-un final, am renunțat la liste și l-am lăsat să aleagă. A fost o autodiversificare impusă de David. Eu îi puneam la dispoziție alimentele, el le
alegea pe cele care-i surâdea. Sau nu alegea nimic și prefera laptele matern.
Din partea mea
n-a fost chiar o atitudine de Gică-contra. Citisem și aveam încredere că
organismul lăsat să se hrănească după
propriile nevoi știe să-și regleze cererea de hrană și nu va consuma altceva
decât are nevoie, recunoscând în alimentele care-i sunt oferite substanțele
care îi trebuie. Așa că David a mâncat în funcție de ce a cerut, spre
dezaprobarea multora, eu întrebându-l în mod constant, încă de la început, ce
își dorește să mănânce, chiar deschizându-i frigiderul și cerându-i să aleagă
ce aliment îl atrage.
Mie mi-a fost
mai comod așa. Detestam (și încă detest) să gătesc ce credeam eu că ar trebui
să mănânce și să ajung să arunc mâncarea la cățel (nu că s-ar fi supărat
cățelul) pentru că David refuza să pună gura pe ea. Am preferat să pun pe masă
ceea ce alegea el, și să mă bucur că mănâncă cu poftă ceea ce și-a ales. David
a fost perfect capabil încă de când era mic să spună când îi e foame și, deși
nu a fost și nu e un mâncăcios, atunci când îi e foame, nu-și face nici un
scrupul în a se servi, indiferent unde ne aflam. Cu ceva timp în urmă, unii dintre prietenii noștri prinseseră
deja ideea că, dacă David dispărea subit din camera în care ne aflam când
mergeam în vizită la ei, îl găseam cu siguranță examinând conținutul
frigiderului lor, ca să vadă ce poate mânca. Era extrem de amuzant să vezi un
pitic de 2 ani cum deschide ditamai ușa de frigider și caută curios de mâncare.
Acesta a fost
stilul nostru, de care eu am fost și sunt mulțumită. L-am lăsat să aleagă. E
drept, mi-ar fi plăcut să mănânce mai multe legume, dar când vede verde sau
portocaliu în farfurie parcă-i dau să mănânce găinaț. De fapt, cred că găinațul
ar avea mai mult succes decât un morcov sau o frunză de salată :)). Singurul
mod în care-i pot introduce legume în alimentație e în sosuri sau ciorbe.
Acum… nu vă
închipuiți că David a mâncat tot felul de prostii. După cum se știe, dacă ar fi lăsați în legea lor copiii (ca și
adulții) s-ar îndopa cu dulciuri, chips-uri și alte porcării pline de substanțe
care provoacă dependență. Atracția lor pentru junk nu-i dictată de nevoile
organismului lor ci de dependența de substanțele periculoase prezente în
produsele respective. De aceea, în autodiversificare, deși copilul e cel care
alege ce mănâncă, e datoria adultului să selecteze ce alimente îi pune la
dispoziție.
Dar David nu a
avut la îndemână junk-food. Cel puțin nu constant. A mâncat și prostii, dar
rar, primite de la alții sau cumpărate de mine în situații speciale.
Sunt ani de
zile de când la noi în casă găsești extrem rar dulciuri sau sucuri din comerț
și deloc snacks-uri și chips-uri.
Alt lucru de
care m-am asigurat încă de la început a fost ca alimentele pe care i le ofer să
fie cât mai naturale și din surse cât mai sigure.
David a fost de
mic adeptul convins al lactatelor și ouălor. Brânza de vaci e nelipsită de la
noi din frigider iar ouăle sunt în topul absolut al preferințelor lui culinare.
Ambele le cumpărăm de la vecini pe care îi cunoaștem bine și știm cum își cresc
și hrănesc animalele.
Îl atrag,
desigur, pe rafturile magazinelor, produsele cu ambalaje colorate și poze
ispititoare. Dar acceptă că nu sunt sănătoase. Mai scăpăm în coșul de
cumpărături câte o pungă de pufuleți sau jeleuri sau
ciocolată, sau ceva mezeluri atunci când chiar își dorește, dar astea nu sunt o
constantă în alimentația noastră, așa că mai închidem ochii la mici indiscreții
culinare. Am învățat, însă, să citim etichetele și, din toate produsele le
alegem pe cele cu cât mai puține substanțe nocive. Pentru David n-are
importanță dacă-i iau o napolitană în ambalaj mov sau galben, atâta timp cât îl
asigur că îi iau o napolitană.
Și așa ajung la
concursul pe care vi-l promiteam în titlu.
Deși nu sunt o
adeptă convinsă și înfocată a alimentației sănătoase, fac tot posibilul să
consumăm cât mai rar alimente nocive. Cărțile domnului Mencinicopschi au fost
unul dintre punctele de referință în principiile culinare pe care încerc să le
respect și, când am auzit că a scris o carte dedicată părinților care vor să-și
alimenteze copiii în mod sănătos, am fost foarte curioasă să o citesc. Iar
cartea a ajuns la mine într-un mod pe cât de neașteptat, pe atât de plăcut: nu
numai că am ocazia să o citesc, dar v-o pot oferi și vouă, prin intermediul
acestui concurs.
În
cartea Părinți Altfel pentru copii de la -1 la 10 ani, Dr. Mencinicopschi
învață viitorii părinți care sunt regulile de bază ale alimentației sănătoase,
cum influențează stilul de viață al părinților evoluția copilului și cum ar
trebui să se pregătească pentru primirea noului membru al familiei. Nu lipsesc
informații prețioase despre perioada prenatală și sarcină și cum ar trebui să
se hrănească mama în acest timp, continuând apoi cu informații despre alimentația
sugarului, a mamei care alăptează, programul de alimentație pentru primul an de
viață și apoi diversificarea. Aflați apoi care sunt alimentele optime și cele
nocive pentru copii, dar și date despre bolile acestora și cum pot fi evitate. În
plus, cartea are o secțiune formată dintr-o mulțime de rețete pentru cei mici, începând
de la diversificare (6 luni). Nu știu
voi, dar eu abia aștept să testez unele dintre aceste rețete.
Menționez că acest concurs este organizat în cadrul
Campaniei Naționale de Educare a Părinților Altfel susținută de profesorul
Mencinicopschi.
Campania are ca suport informativ cartea Parinti
Altfel pentru copii de la -1 la 10 ani, dar și site-ul www.parintialtfel.ro ,
dedicat familiilor care vor să adopte un stil de viață corect.
Proiectul
editorial Părinți Altfel este susținut de Aqua Carpatica, iar cartea Părinti Altfel cu copii de la -1 la 10 ani
poate fi comandată online de pe www.coreus.ro.
Gata
cu vorbăria, să trecem la lucruri mai serioase.
Ce
ziceți, v-am făcut curioși? Dacă da, tot ce trebuie să faceți pentru a
participa la concurs și pentru a câștiga o carte Parinti
Altfel pentru copii de la -1 la 10 ani e să lăsați un comentariu la această postare răspunzând la
următoarea întrebare:
Povestește-ne rețeta ta prin care îți
crești copilul ALTFEL; ce ai schimbat față de cum te-au crescut părinții tăi?
Câștigătorul ar trebui să-l aleg eu, în funcție de cel
mai frumos răspuns. Dar recunosc de pe acum că sunt incapabilă să diferențiez
între mai multe răspunsuri frumoase și sunt convinsă că toate răspunsurile vor fi frumoase, așa că voi alege câștigătorul cu ajutorul
random.org. Nu l-am mai folosit până acum, sper să mă descurc.
Vă rog mult
lăsați în răspuns un nume valid, nu răspundeți ca anonim, ca să puteți figura
pe lista finală a participanților. Concursul va dura o săptămână și se va
desfășura în perioada 17.10.2013-23.10.2013. Pe 24.10.2013 voi anunța câștigătorul.
Mult succes
14 comentarii:
Fiecare parinte incearca sa-si creasca si sa-si educe copilul (copiii) in modul cel mai corect cu putinta...asemenea am incercat pana acum si eu, in cei 7 ani de cand sunt mandra mama a unei fetite minunate si voi incerca si de acum inainte sa merg pe aceeasi linie....prin ce ma deosebesc eu de alte mamici, sa zicem asa....cum imi cresc eu fetita ALTFEL ? in primul rand poate as puncta faptul ca incerc sa-i fiu cea mai buna prietena, chiar si acum cand este micuta....eu cu mama mea nu puteam vb despre orice...pot spune ca uneori avea idei preconcepute sa zic asa...si poate ala fiind si motivul pt care nu ii spuneam orice.....eu cu fetita mera nu vreau sa fac asa....o gandire moderna, sa spunem asa mai in termeni "adolescentini" este mereu binevenita si face mereu copilul mai apropiat de parintii sai...nici prea moderna, ci doar atat cat sa-i poti cel mai bun prieten....nu mai spun de faptul ca incerc sa-i ofer pe cat posibil tot ce este mai bun si mai sanatos pt ea....si aici nu ma refer numai la alimentatie....multe ar mai fi de spus, dar ma opresc aici, lasand loc si altor persoane sa raspunda la aceasta intrebare, interesanta pot spune...te pup Mady si iti doresc succes in toate !!!!
Madimihule, eu am o slabiciune veche pentru profu’ Menci – si nu una mica – , e cam singurul “pe nutritie “ pe care pot sa-l ascult efectiv si de la care chiar pot pricepe ceva, iar asta cred ca se trage de pe vremurile cand eram debutanta in ale alaptarii si-l tot vedeam in diverse emisiuni tv incepandu-si mai toate discursurile cu “Laptele matern este singurul aliment realmente adaptat necesităţilor nou născutului şi sugarului, nu exista niciun inlocuitor mai bun pentru laptele matern (…)”.
In rest, ca sa ma incadrez strict in cerintele concursului :) , pot sa spun ca imi hranesc copiii mergand pe mana lor, dar cautand alternative sanatoase atunci cand sesizez o tendinta spre exces (cum ar fi fructe sau desert de casa versus dulciuri de comert) si mai ales evitand pe cat posibil combinatiile care “se omoara reciproc” (pen’ ca stiu fix de la Menci ca anumite alimente n-au ce cauta impreuna, in timp ce altele aduc beneficii organismului doar “insotite”). Insa iti recunosc sincer ca cel mai mult mi-a ajutat ca am avut, de-a lungul timpului, ochii suficient de deschisi cat sa vad ca amandoi copiii urmeaza tiparele comportamentale (alimentare) pe care le-am adoptat eu insami in timpul sarcinilor. Sau, ca s-o zic mai pe sleau, comportamentele mele vis a vis de alimentatie au fost cat se poate de diferite in perioada prenatala, iar pe ei ii observ astazi cat se poate de diferiti in fata farfuriei, insa conform poftelor mele de pe atunci. ..De unde inteleg, mai mult decat pe propria-mi piele, ca nu degeaba bijuteria mencinicopschiană cu pricina se intituleaza “Părinți Altfel pentru copii de la -1 (si tare as mai boldui minusul asta) la 10 ani”!
Draga Madi,multumim mult pentru concurs!Mi-ar placea sa fiu eu norocoasa pentru ca-mi doresc aceasta carte.
In ce priveste alimentatia copiilor sau mai bine zis mai ales a lor ca si ne-am mai modelatpe parcursul anilor,am recunoscut in descrierea ta cateva chestiuni asemanatoare.Adica,dulciuri de la magazin primesc rar,gen pufuleti ciocolata sau napolitane,si nu altceva nici macar acadele sau gume.In rest,face mami sau bunica care e mai departe de noi.
Fata prefera legumele,fructele si lactatele in detrimentul carnii pe care o mananca destul de rara si cand are chef,si-o las in pace,pe cand baiatul cateodata cere singur sau intreaba.A,am uitat sa spun ca folosim produse din curtea proprie...ce avem,ce nu avem luam din vecini.
As putea sa discut aici vreo doua zile dar n-are rost sa ma intind.
Da,am facut o schimbare fata de stilul parintilor adica mama ma obliga sa mananc tot,orice chiar daca uneori dadeam inapoi pentru ca nu-mi placea...asa am devenit plinuta...bine ca m-am putut redresa.
A,si noi am mai primit ocheade ciudate sau replici ca de ce nu le dau aia sai ailalta,sa se invete...ei,nah,fie la ei.
Cam atat,pe scurt,mai las locul si la alti parinti.
Week-end placut!
Gianina
Anonim, te rog lasa si un nume ca sa stiu cum te inregistrez
Ioana serban sunt...fosta colega....eu dunt anonima:-)...scuze!!!!
madi multumim de concurs
la mine a fost simplu cu mancatul la amandoua- cel putin pana acum vreo 4 luni nici cu ana- cea mare nu aveam probleme
acum - dupa experienta unei gradinite de vara care m-a traumatizat si pe mine nu mai gatesc nimic fara sa ii cer parerea - desi avem cam limitat meniu din cauza asta stiu ca ma pot baza oricand pe lapte cu biscuiti - acasa- pentru ca la gradi - in afara de spanac si ficat mananca orice
mezeluri daca vreau imi iau la servici sa nu le vada ele, chipsuri nu mancam nici noi, pufuleti o data la 6 luni sau chiar mai rar- dulciuri de cumapat - mai scapam si noi la un ou kinder sau un barni dar in rest face mama experimente in bucatarie de m-am trezit la 70 kg si nu stiam de unde
legat de frecventa meselor- pot spune doar atat - la cerere
Oare sunt eu mai norocoasa?! Sa incep cu cresterea mea si pe urma a ficei mele. Crescuta fiind la tara cred ca am mancat destul de sanatos,totul din gradina, nu tin minte sa ma oblige mama sa mananc tot sau sa am x mese pe zi, dulciurile? rar primeam si ce primeam nu stiu daca erau mai mult de 3-4 varietati,dulciuri facute acasa?! de sarbatori! (pe vremea aia mi se parea extrem de rar)
Daca eu n-am fost obligata la nimic, de ce s-o fac eu acum cu fica-mea? Incerc sa am alimente sanatoase in casa, si din ce avem isi alege singura ce vrea si cat vrea, nu e o mancacioasa de felul ei dar atata timp cat e sanatoasa mergem in felul ei. Recunosc ca mi s-a spus in fata ca ar trebui s-o oblig un pic, ca daca o las cum vrea ea tot asa slaba va fi, pe o ureche mi-a intrat si pe amandoua mi-a iesit!
salutare.
Nici la mine nu a mers diversificarea "dupa carti". Mie imi refuza si acum pireurile de orice fel, orice mancare "zdrobita", asa ca le las in pace. La loc de fructe Sunt legumele si fructele, in special legumele, mai ales ca am un sot care este vegetarian,, adept al hranei vii. eu o mai intreb ce vrea sa manance, dar inttodeauna ii dau de ales intre 2 feluri de mancare. Dulciurile sunt pe ultimul plan, dar asa a fost sa fie, in sensul ca Maya nu mananca dulciuri, poate un cozonac de casa, chec, briose si cam atat(si astea le fac eu in casa, nu foarte dulci, ci cu o tenta de dulce). Daca ii este foame, mananca un Barni(de exemplu), dar nicioadata nu mi-l cere sa il cumpar din magazin. E si ea atrasa de pungile frumos colorate din magazine, dar ii explic ce contin si le lasam acolo. Cumparam in schimb mixuri de alune crude, fructe confiate, miere si derivate.
Hai sa bifăm un concurs tare simpatic :) Mă rog, mai mult decât simpatic binevenit!
Greu, foarte greu cu mâncatul sănătos odată ce învață să ceară, dar nu imposibil. Lăsând la o parte momentele în care vede tot felul de nebunii, la copii, în parc sau o servește cineva, un adult bine intenționat dar deloc preocupat de ce se oferă sau nu unui copil să zicem...cred că am reușit ceea ce, potrivit încurajărilor consortului :D era imposibil. Fata cea nemâncăcioasă, doar pofticioasă, mănâncă la grădi tot pachețelul pus de mine! Asta era amenințarea supremă a lui, să vezi tu ce nebunii o să-ți ceară când merge între copii. Uite că nu, ea cred că e conștientă de faptul că porcării nu-i pun, nici nu le cere, oricum are acces la ele poate mai des decât mi-ar conveni mie, dar mai știu că zilnic mînâncă predominant mâncare de care sunt mulțumită.
Totuși, deși știu multe despre hrana sănătoasă, majoritatea articolele sunt pe calculator...deci e mult mai simplu să răsfoiești o carte. Celelalte cărți din colecția lui Menci își așteaptă o completare :D
Îmi place provocarea ta și voi răspunde zilele viitoare. Pot scrie o postare pe blog și să îți las esențialul într-un comentariu și link-ul? Până atunci aș vrea să scriu câteva cuvinte despre ... mofturi. Cuvântul ăsta - mofturos - provine de undeva din băbisme și la ora actuală nu ar trebui să existe în vocabularul niciunui părinte. Am citit, dar și testat ... copiii știu foarte bine, încă de când se nasc, ce alimente priesc organismului lor. Dacă insistăm, pe premisa că să încerce de toate, greșim. Ne va face pe plac, să nu ne supere, dar organismul lui are de suferit, atunci sau în timp. Cel mai bine e să ne ascultăm copilul, instinctul și să nu ne mai luăm după ce mănâncă alții.
P.S. Te rog citește despre cum sunt făcute jeleurile și ce conțin și scoate-le de tot.
Revin ..
Buna Madi, Multumesc pt concurs.
Eu am fost un copil care a fost fortat sa manance, nu pentru ca parintii mei ar fi fost niste obsedati in privinta alimentatiei mele ci pt ca am fost un copil foarte pretentios la mancare,si bietii de ei nu puteau lasa dupa mine si sa ma hraneasca doar cu supa de pui si cartofi parjiti... In concluzie mi-am promis sa invat din greselile mele ca si copil dar si din greselile parintilor mei. Ria, nu prea mananca legume, insa mananca fructe atata timp cat pt ea frutele sun dulci, pt ca primeste dulciuri foarte rar. Prefer sa-i fac eu dulciuri in casa, de ex facem impreuna biscuiti cu morcovi, nuca si tarate pe care ii indulcim cu curmale si putin zahar.. ii adora! In magazine nu prea avem probleme, pt ca i-am explicat ca atunci cand suntem la cumparaturi poate alege un singur aliment pe care il cumpar si nu il va primi imediat.. asa ca si daca cere ceva, pt ca il primeste imediat, nu prea are obiceiul sa ceara ce vede prin magazin.
Revenind la obiceiuri alimentare: Ria a avut o perioada lunga in care nu a mancat aproape nimic.. la 3 ani cantarea 11 kg si desi arata bine si avea tonus bun, mi-am facut griji in privinta lipsei nutrientilor pt o dezvoltare armonioasa, asa ca am facut ceea ce nu este recomndat de catre cei '' anti rasfat'' si am inceput s-o hranesc eu cu lingura, alergand dupa ea prin casa.. in cateva luni a inceput sa-mi manance orice ciorba, fasole verde, mazare,spanac sau alte legume, ba chiar si orez pe care nu mi-l mancase niciodata.. Inca ne mai certam la mancare, dar niciodata nu o fostez sa manace mai mult de cat poate, intodeauna trebuie sa guste mancarea inainte de a o refuza, iar daca refuza nu ma supar pt ca nici mie nu imi plac toate mancarurile. Cu multa rabdare am trecut peste un hop important, inca o mai hranesc cu lingura, pt ca altfel prapadelul nu mananca decat mancarurile favorite.. dar imi spun mereu ca este doar o faza si ca oricum imi este mai important sa o invat si s-o obisnuiesc cu toate mancarurile decat sa manance singura doar 4-5 alimente, oricum aceasta faza nu v-a tine la nesfarsit.A inceput si la gradi sa manance foarte bine desi evident ca acolo manaca singura.
Apropo de jeleuri, citisem pe undeva ca nu sunt indicate pt ca raman intre dintisori si se topesc greu si ca e de preferat o bomboana clasica.
Pupam pe David!
Sfaturile primite de noi din partea a trei medici pediatri diferiti (unul dintre ei chiar cu specializare in nutritie) nu ne-au ajutat mai deloc. Fiecare copil e unic, la fel si atitudinea lui fata de mancare. E de datoria noastra ca parinti sa facem tot posibilul pentru formarea unor obiceiuri bune in privinta alimentatiei. Exista multe momente in care trebuie sa ne impacam cu ideea ca vointa copilului este mai puternica decat orice sfat bun.
Irina
Cred ca e o carte care nu ar trebui sa lipseasca in biblioteca parintilor din ziua de astazi... de aceea m-as bucura si eu daca as avea sansa sa intru in posesia ei. Multumim Maddy pentru aceasta oportunitate!
Eu am inceput serviciul cand a implinit fetita noastra 1 an de zile si de atunci sta la bunici in timp ce noi, parintii suntem la serviciu. Desi parintii nostri ne spun ca suntem cam restrictivi, ca ei ne dadeau dupa implinirea unui an orice fel de mancare am reusit sa ajung cu ei la un consens si sa le explic de ce nu sunt de acord cu conceptiile lor. De exemplu le-am explicat de ce nu sunt de acord cu sarea in cantitati ,,normale'' in bucate (dat fiind ca bebelusii inca nu au rinichii dezvoltati) si nici sa consume mult zahar; chiar si cand facem dulceata i-am convins sa punem mai putin zahar decat in mod normal. Le explic ca am citit despre aceste lucruri, ca mi-au explicat si diferiti pediatri aceste lucruri si au inteles. Desi noi mancam cu fetita noastra in acelasi timp nu e nicio problema daca nu gusta din tot ce este pe masa, important este sa avem ceva sanatos de impartit cu ea si e multumita. In rest si noi cautam surse de alimente sanatoase si vorba aceea...daca vrei poti! Inca o data multumim de oportunitatea de a castiga aceasta pretioasa carte si in acelasi timp de a cunoaste si experienta altor mamici.
IUSTINA: vad ca este o problema pe care o au aproape toti parintii cu propriii copii. Si la noi acasa se mai fac capricii la masa, dar noi suntem in doia propune si a educa, asa ca-i spunem Valentine sa incerce si daca chiar nu-i place atunci ii gatesc altceva. Se convince si dupa ce gusta isi da seama ca nu-i asa rau, si de cele mai multe ori nu sunt nevoita sa pregatesc altceva. Cateodata zice ca nu-i place si nu insistam, dar dupa ceva timp ii propun acelasi menu si nu-mi zice ca nu-i place. Acum mananca aproape orice - lucruri sanatoase, pentru ca nici la noi acasa nu se gasesc dulciuri, snack-uri, sucuri, s.a.m.d. Important dupa parerea mea este in primul rand ca taticii sa le sustine pe mamici in totul - in afirmatii, in alegerea menu-ului, si de ce nu, la cumparaturi. Pentru ca daca mama zice un lucru iar tata spune contrariul, atunci se da start capriciilor.
Trimiteți un comentariu