'Spui că e obositor să fii alături de copii.Ai dreptate. Și adaugi: fiindcă trebuie să te cobori la nivelul lor, să te apleci, să te înclini, să te încovoiezi, să te faci mic. Aici însă greșești. Nu asta te obosește cel mai mult, ci faptul că ești obligat să te ridici la înălțimea sentimentelor lor. Să te întinzi, să te alungești, să te ridici pe vârfurile picioarelor. Ca să nu-i rănești.' Janusz Korczak

"Fie-vă dragi copiii, purtați-vă cu ei blând, învățați-i ce e de folos, fiți drepți și-ți vedea că nu-s sălbatici. Schimbați-le des ocupația, jucați-vă cu ei, căci între copii trebuie să fii și tu copil. Nu vă vărsați veninul amărăciunii voastre în sufletul copiilor, că-i păcat" (Ion Creangă)

"Cea mai bogata mostenire pe care parintii pot sa o lase copiilor este copilaria fericita, plina de amintiri tandre despre tatal si mama lor. Aceasta va lumina zilele care vin, ii va pazi de ispite si-i va ajuta in incercarile vietii de zi cu zi dupa ce vor parasi casa parinteasca.
Parintii trebuie sa fie asa cum vor sa-i vada pe copiii lor, ci nu cu vorba, ci cu fapta. Ei trebuie sa-si invete copiii prin exemplul vietii lor."
(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)


luni, 13 ianuarie 2014

GRĂDINIȚA DE ACASĂ


În cea mai mare parte a timpului David refuză să meargă la grădiniță. Atunci când merge, insistă să stau cu el cele 2-3 ore pe care le petrece acolo. La începutul anului i-am promis că stau cât are nevoie, dar am început să obosesc. Oricât de disponibilă ar fi domnișoara educatoare, uneori mi se pare că timpul acela aș putea să mi-l ocup altfel. Așa că am renunțat să mai merg. Poate în primăvară, când va fi mai cald, David va accepta să stea singur acolo, în ideea că vor petrece mult timp afară, în curte.

Eu nu sunt îngrijorată de refuzul lui. Îl înțeleg perfect. Mi se spune că trebuie să socializeze. El, însă, nu are probleme în a socializa cu copiii. Cu adulții are el probleme. E învățat ca mulți dintre adulții cu care intră în contact să-i spună lucruri care nu-i plac, să-i pună întrebări incomode, să se amuze pe seama lui, să insiste că ei au dreptate, nu el etc. Și e reticent când are de-a face cu adulți necunoscuți, oricât de amabili ar fi ei. Și nu-i place să facă de față cu alții ceea ce se face la grădiniță (deși acasă nu are rețineri din astea). Îi e rușine să coloreze/picteze, să spună poezii, să cânte sau să danseze împreună sau de față cu alți adulți în afara celor din familia apropiată (nici cu bunicii nu prea face din astea). Nu, pentru ideea de socializare mai degrabă îl duc undeva unde să se obișnuiască să interacționeze cu adulții, nu cu copiii. Cu copiii n-are probleme de relaționare. Se joacă în neștire, ore întregi cu prietenii lui și se împrietenește repede cu copii necunoscuți (cu condiția să nu-i fie impuse prieteniile și să nu fie în preajmă adulți sâcâitori).

Pe de altă parte, o colegă de facultate a declarat la un moment dat că nici n-are cum să-i placă lui David la grădiniță dacă eu fac cu el acasă toate activitățile pe care le fac. Păi da, acasă David face oricum ce ar face la grădiniță. Faptul că lucrez acasă (ceea ce mulți văd ca un impediment în obișnuirea lui David cu programul de grădiniță), îmi dă ocazia să petrec mult timp cu el. Și, în funcție de dispoziția mea, profit. Nu am un program anume, nu-mi plănuiesc activități anume, ne lăsăm duși de inspirația de moment și de materialele pe care le avem la îndemână.

De exemplu azi (sau, mai bine spus, ieri, că până să termin postarea trecu miezul nopții):

Ne-am concentrat activitățile în jurul cifrelor (în alte zile ne axăm pe alte teme). Lui David îi place să numere, să socotească, să compare. A zis că vrea să se joace cu farfuriile din plastic (am cumpărat un set să folosim câteva la pictură). Am numerotat farfuriile până la 10 apoi i-am dat setul de jetoane cu cifre de la editura Gama, iar el a așezat fiecare imagine în farfuria cu numărul corespunzător. A numărat, mi-a spus ce fructe îi plac dintre cele din imagini, ce mașină ar vrea când o să crească, mi-a amintit de nenumărate ori că-i plac pisicile și că ar vrea și el niște pisoi mici și drăguți așa cum sunt cei din imagine.


 

Când a terminat, am forțat un pic nota și i-am dat să facă același lucru și cu jetoanele din setul Scăderea. N-a mai vrut, se plictisise. A zis că vrea să se joace cu setul de pizza. I-am dat, deci, plicul cu ingrediente și meniul

aici se impune o paranteză:
Jocul de pizza e făcut de mine, inspirându-mă dintr-o serie de idei culese de pe net, care foloseau ca material fetru. N-am avut fetru la vremea respectivă, dar am făcut jocul din carton. Am decupat blaturi și cercuri roșii care reprezintă sosul, apoi am tăiat ingredientele: ciuperci, cașcaval, ardei, măsline, carne. Am făcut și un meniu, cu 6 rețete inventate de David, fiecare cu altă combinație de ingrediente.

Am ales și azi o rețetă, și am mâncat copios la pizzeria lui David.

 
 

Pe același sistem avem și un joc cu înghețată.

Îmi stătea pe creier setul de jetoane cu Scăderea, așa că am inventat alt joc. Am numerotat farfuriile până la 40 iar David le-a așezat pe podea realizând un traseu după modelul jocurilor tip Piticot. În fiecare farfurie am pus câte un jeton din set. Fiecare dintre noi înainta pe traseu cu atâția pași cât arăta rezultatul operației de scădere de pe jetonul din farfuria unde ajunsesem.

Am schimbat apoi cu jetoanele din setul cu cifrele. Trebuia să înaintăm atâția pași câte figurine erau pe jetonul din farfuria unde nimeream.
 
A treia variantă a fost cea care a prins cel mai bine. Am selectat din cele două pachete doar jetoanele cu cifre, le-am amestecat și le-am pus la nimereală în unele dintre farfurii. Regulile erau următoarele:

Înaintam rostogolind două zaruri. Când nimeream într-o farfurie cu jeton verde, înaintam atâtea farfurii cât arăta cifra de pe jeton. Când nimeream într-o farfurie cu jeton roșu, ne întorceam atâția pași cât arăta cifra.

Asta a fost varianta care i-a plăcut cel mai mult și am jucat jocul de vreo 5 ori. Am întrerupt doar pentru că mă plictisisem eu.

 

Am luat apoi o pauză și am făcut un pic de ordine în casă. Apoi David a vrut să vadă Frozen. În ultimul timp îl las mai rar la desene, pentru că îl agită. Dar, când chiar vrea să se uite, aplicăm regula 30/30, adică 30 de minute ne uităm la desene, 30 de minute facem altceva.

Ne-am uitat, deci, jumătate de oră la desene. Apoi am coborât în bucătărie să facem de mâncare. În ultimul timp, David e din ce în ce mai interesat de gătit. Taie ingrediente, le cercetează, le amestecă. Îi place, când fac prăjituri, să amestece el ouăle și zahărul și făina și toate celelalte ingrediente. Mă gândeam chiar să-i fac o carte de bucate a lui, cu rețetele lui preferate, cu imagini la fiecare ingredient, dar încă nu am găsit timpul necesar pentru asta.

Am petrecut cam o oră în bucătărie. Nu am mâncat ce am gătit, pentru că ronțăise altele între timp și nu-i mai era foame, așa că am amânat masa principală pentru mai târziu. Ne-am întors la film.

În a doua pauză, a declarat că nu-i plac cerceii mei că-i port de prea mult timp și că vrea să-mi aleagă alții. Îi place să-mi aleagă el bijuteriile pe care să le port. Le studiază, se răzgândește de mai multe ori, până alege. Uneori pune stăpânire pe colierele și lănțișoarele mele și închipuie din ele fel de fel de figuri. Unora poate li se pare nepotrivită joaca asta a unui băiat cu bijuteriile. Mie mi se pare nepotrivit să-l opresc, mai ales ca de la bijuterii pornesc invenții de-ale lui care de care mai năstrușnică.


 

Mi-am făcut și unghiile, tot cu ojă aleasă de el și am decis să ieșim afară să jucăm Ascunsa. N-am stat mult, pentru că era frig. Când a declarat că i-a înghețat nasul ne-am întors în casă și am văzut și ultima parte din film, apoi, pentru că tati venise de la serviciu,  am coborât din nou în bucătărie și am mâncat împreună.

După amiază am intrat la calculator să lucrez. Îi spusesem că vreo 4 ore am de lucru și trebuie să-și găsească singur activități. A petrecut vreo oră jos, la bunici, s-a mai jucat o oră pe Wii (îmi place că Wii-ul nu-l agită la fel ca desenele animate, poate pentru că e mai activ în timp ce se joacă, trebuie să se miște, să gândească, să aleagă etc). A mai completat niște fișe cu cifre (are o colecție întreagă de fișe pe diverse domenii din pachetele de activități pentru preșcolari de pe 3 Dinosaurs, 1+1+1=1 și alte situri asemănătoare), a mai mieunat pe lângă noi în speranța că ne-om îndura să ne ridicăm de la calculator. Văzând că nu e chip să ne întrerupem din lucru, și-a adus cutia de lego, a răsturnat-o în mijlocul camerei și a început să-și construiască mașini.

Și cam asta a fost ziua noastră.

Nu toate-s la fel. Uneori nu facem mare lucru în casă, mergem în vizite. Alteori avem de făcut cumpărături și petrecem mult timp în oraș. Sau facem plastilină și modelăm. Sau, când e frumos afară, merge și-și petrece timpul în atelier la bicu, bătând cuie cu ciocanul. Sau citim, cântăm, desenăm, pictăm, decupăm, facem colaje, construim.

Și iar o paranteză, în imagini (desenele sunt făcute pe coli mari de hârtie de împachetat)

pe la începutul anului am făcut o parcare din role de carton de la hârtia igienică și cutii de ceai. Nu a rezistat foarte mult, pentru că lui David îi era lene să tot aranjeze mașinuțele. Am transformat-o, apoi, în suport de creioane

mâinile lui David sunt doar cele de la soare și de la tufișul maro din dreapta. Restul amprentelor sunt ale mele


brăduții noștri

În timpul uneia dintre primele încercări de a picta singur, David a făcut o varză mucegăită
















Picturile de mai sus sunt inspirate de pe nurturestore Lui David i-a plăcut mult să picteze cu lipici cu sclipici si să folosească mașinuțe în loc de pensule.

primul desen făcut integral de David și colorat de mine :)

aici a folosit șabloane pentru a desena mijloacele de transport


Formele geometrice sunt decupate din hârtie colorată și lipite pe foaia mare. Restul imaginilor au fost desenate cu ajutorul șabloanelor, apoi decupate și lipite

David a comandat un desen cu multe căsuțe
 

și un desen cu mașini (sunt copiate dintr-o carte, n-am eu așa talent)
 
alt desen realizat cu ajutorul șabloanelor

astea parcă le-am mai pus, dar mi-s dragi și le mai pun o dată

am tăiat forme din plastilină și le-am lipit pe hârtie, apoi am desenat restul
 
 Sau sunt zile când am foarte mult de lucru și petrec mare parte din zi la calculator iar pe el îl las să se uite la desene sau să se joace pe Wii mai mult decât de obicei. Sau îi vin în vizită prietenii și atunci pot dispărea din peisaj pentru că nu mai prezint nici un interes.

Da, unul dintre motivele pentru care David nu vrea să stea la grădiniță e că multe dintre activitățile de acolo le face și acasă, având libertate mai mare, eu fiind mai dispusă să schimb regulile jocurilor în funcție de starea în care suntem și de inspirația de moment și de lipsa a prea mulți copii pe care să trebuiască să-i controlez în același timp.

Dar, oricât ar părea de ciudat unora, nu cred că e un dezavantaj acesta. Nu cred că ar trebui să renunț la timpul petrecut cu el doar de dragul de a-l vedea nerăbdător să ajungă la grădiniță. Educația, la vârsta asta, știm cu toții că își are bazele acasă, în relația cu părinții. Lucrez acasă, am un program flexibil, nu sunt obligată să-l duc la grădiniță ca să pot merge la servici. Nu pot renunța la ce-i pot oferi doar de dragul de a-l vedea integrat în sistem. Un copil de 5 ani nu-i neapărat să ia contact cu o educatoare pentru a fi educat. Educatorii principali, la vârsta asta suntem noi, părinții

 Cred și eu, așa cum spune Bogdana, că „daca noi am lua in mainile noastre si in foarte serios rolul de "educatori", "invatatori" si "profesori", noi am fi singurii responsabili pentru ceea ce vor deveni copiii nostri mai tarziu. Insa am fost obisnuiti, educati sa lasam acest rol in seama sistemului. Daca da gres, sistemul e de vina, pana la urma mereu sistemul de e vina, e mai confortabil pentru noi. Da, ok, trebuie sa muncim ca sa castigam bani, ca sa trimitem copiii la o scoala cat mai buna, dar oare nu este asta o particica din scuza? Scuza cu "interactiunea in colectivitate" este praf in ochi. Interactiunea in colectivitate poate avea loc bine mersi intr-un milion de alte situatii, nu este necesar ca ea sa aiba loc intr-un cadru institutionalizat, cu copiii insirati in bancute, stand nemiscati, cu mainile la spate sau cu ochii atintiti la tabla, avand ca singura "motivatie" nota.”


 

5 comentarii:

Clubul Magic spunea...

Mi-a atras atenția garajul vostru de mașini; și noi avem unul asemănător, îmi place să dau utilitate tuburilor - Edi le folosește la mașini, iar Denissa la castele de prințese :).
Te-ai întrebat cum vei face când merge la școală? Și eu la început am stat cu ei la grădi, dar foarte puțin; educatoarea a știut cum să vorbească cu ei și sa le capteze atenția. Nici Edi al meu nu acceptă sa facă tot ce i se spune. Dar și noi, și educatoarea, negociem. Nu de fiecare dată, dar suficient cât să ne pună mintea la contribuție pentru partea de negociere. Asta e una din soluțiile găsite pentru a nu intra în conflict cu el.

cristina spunea...

eu zic sa nu te ingrijoreze decat in ce masura david ar putea fi afectat emotional de criticile, pretentiile, remarcile oricarui adult cu care intra in contact. sa nu il faca sa-si piarda increderea in el, sa devina temator si inchistat.
puterea cea mai mare o aveti tu si tatal lui (desi vad ca si el cateodata nu iti tine partea, si cedeaza la insistentele celorlalti). voi doi trebuie sa fiti cei de la care david sa isi ia puterea, voi sa ii aratati incredere deplina in el si sa-l sprijiniti in a fi el insusi, de a arata celorlalti "asta sunt eu, acceptati-ma asa sau vedeti-va de treaba". asta trebuie sa fie atitudinea lui, de aceea conteaza ca voi, parintii lui, sa il acceptati si sa il sprijiniti neconditionat. de la voi isi va gasi puterea de a trece peste toate ce vor veni din partea altor adulti, caci, cum vad eu, e o atitudine generalizata, care il afecteaza, astfel incat exista riscul sa devina timid, deprimat, inchis in el si necomunicativ chiar si cu voi.
si stai linistita, ai un copil absolut normal, care este sincer cu ceilalti si cu el insusi (nu imi place asta, nu o fac) si care stie sa-si ceara drepturile.
tu sa fii alaturi de el mereu, sa-l incurajezi si sa-i spui ca ai incredere deplina in capacitatile lui. la fel si sotul tau.

p.s. te urmaresc inca de cand erai insarcinata si scriai pe un forum... chiar am si vorbit acolo de cateva ori...

madi spunea...

Alina, garajul a rezistat foarte putin. A fost un timp suport de creioane, apoi a devenit suport de cabluri si l-am izolat pe un dulap :)
David zice ca la scoala o sa mearga ca o sa fie mai mare si o sa-i placa :) Negocierile nu merg nicicum in privinta asta. Prefera sa renunte la ce ar putea obtine decat sa cedeze :)

Cristina, mi-ar placea sa leg numele tau de un ID de forum. Cu unele fete de atunci am pastrat legatura pe alte forumuri sau pe facebook.
Eu merg pe sistemul pe care il descrii tu. Asta imi vine natural, asta fac. Si mai sunt si alti adulti care gandesc ca mine in jurul lui David. Sunt convinsa ca, in timp, isi va depasi retinerile si va indrazni mai mult de cat indrazneste acum. Pentru ca sunt evidente diferentele dintre copilul meu de acum un an si cel de acum. Pe toate planurile.

Simona spunea...

O mulțime de jocuri educative! :)

Strumful spunea...

Si noi am lucrat mereu acasa, acum inventeaza singura activitati la care e musai sa particip si eu. Gradinita din Romaina e asa de rigida, in schimab cea din Austria merge doar pe creativitate. Acum la patru ani in Romania Iulia invata sa desparta in silabe si alte idiotenii pe care eu nu pun accent.