GROAPA

Când îmi intră ceva în minte, mă chinuie până când fac ce îmi doresc. Mai ales când e ceva cu care aș putea participa la Provocările Verzi

Așa m-am trezit, într-o seară de mai, după o zi în care am săpat și am pus flori și am semanat ceva verdeturi, că nu mă duc în casă să mă odihnesc ci pun iar mana pe hârleț și încep să sap.

Și am săpat o groapă. Rotundă. Fie, aproape rotunda.

Găsisem prin curte niște cărămizi rămase de la foștii chiriași. Numai bune pentru proiectul meu. Am căptușit cu ele groapa mea aproape rotunda.

Am smuls toate buruienile din jurul gropii, pe o rază cât m-au ținut puterile de mare. Pe locul curățat am turnat pietriș din movila pe care au lăsat-o proprietarii după ce au făcut gardul.

Cum prin curte am găsit și câțiva bolțari, am improvizat niște băncuțe.

Sigur, nu e ca în poza pe care o văzusem pe net. Acolo groapa era frumos împrejmuită cu pavele și pietriș. A mea e mai sălbatică. Așa...ca mine.

Încă nu știu ce rol va avea. Am pornit de la ideea de loc pentru grătar. La cât de des facem noi grătar, însă, e posibil s-o umplu cu nisip ca să se joace copiii.

Deocamdată e loc de ars crengile si crengutele uscate când curățăm curtea (în trecut s-au rupt câteva crengi din merii bătrâni și nu arată deloc bine parasite într-o margine de curte). Așa că, din când în când, David se joacă cu focul. Aprindem crengile și ne afumăm. Și noi și pisica. Și, desigur, mai aruncăm în ea și câte un cartof să se coacă.