De-a lungul timpului am observat un anumit tipar al
preferințelor lui David în materie de desene animate. În afară de Tom și Jerry,
singurele desene mai violente care îi plac (dar pe care, în timp, le-am limitat până la eliminare pe motiv că îl agitau foarte tare), nu suportă filmele cu personaje
malefice, cu muzică tensionantă, cu monștri, nici măcar cu scene foarte triste.
La Bambi refuză să vadă scena când moare căprioara sau cele
când ia foc pădurea. La Pisicile aristocrate nu suportă când cățeii îl atacă pe
Edgar. La Pinocchio nu se uită decât cu mine pentru că îi e frică de balenă. La
Compania Monștrilor a refuzat să se uite de la primele scene. La Frumoasa și
Bestia s-a uitat o dată de gura mea și tot filmul m-a întrebat când se transformă
Bestia în prinț. Ice Age l-a refuzat de la primele scene. La Finding Nemo a
rezistat chiar și după scena când moare mama lui Nemo, dar când Nemo a fost
răpit a spus că nu vrea să se mai uite. La Doamna și vagabondul nu-i plac
pisicile, că sunt prea răutăcioase (deși el este un mare fan al pisicilor în general).
Singurul film care nu l-a speriat chiar deloc este
Cenușăreasa. A fost dragoste la prima vedere și e în topul preferințelor lui.
Cu toată sensibilitatea lui, două filme cu personaje
malefice au făcut excepție și au urcat pe podiumul preferințelor: Alba ca
zăpada și 101 Dalmațieni. Prima dată când a văzut Albă ca zăpada era la o
prietenă și se uita împreună cu copiii acesteia. Prietena mea mi-a povestit că,
la scenele tensionate cum e cea în care Regina se transformă în babă cocoșată,
David pleca în camera de joacă și revenea când se terminau momentele respective. Între
timp, s-a obișnuit cu ele. Mai zice că nu-i place de vrăjitoare, dar îi plac
piticii și animalele, așa că teama lui de baba cocoșată a trecut pe locul doi (bine,
și după ceva discuții despre realitate și film). La 101 Dalmațieni, la început
îi era teamă de Cruella de Vil. Mă ruga să stau să mă uit cu el. De dragul
cățeilor, însă, a trecut peste frica asta și mult, mult timp, a cerut să vadă
filmul aproape zilnic. Nu a trecut de faza dalmațienilor, deși nu-i mai cere
zilnic. Îi visează, își imaginează jocuri cu ei, îmi zice că pe el îl cheamă
Pongo și că vrea să ne cumpărăm un dalmațian. Mda, am trecut și eu prin faza
asta. Când am văzut dalmațienii voiam un dalmațian, când am văzut Doamna și
Vagabondul voiam un cocker. Ați pățit și voi asta, nu?
Cu toată iubirea lui pentru dalmațieni, am trăit să ajung
clipa în care un alt film să-i detroneze. Acum vreo 2 săptămâni am văzut pentru
prima dată Tangled. Știu că a apărut din 2010, dar pur și simplu l-am ignorat până acum. Pentru mine a fost iubire pură de la început.
L-am găsit
dublat în română și, având în vedere că nu sunt monștri, am zis să încerc să
i-l arăt. Zis și făcut iar de atunci cred că au fost doar două zile în care să
nu ne uităm la Rapunzel (sau fetița cu părul lung care strălucește, cum îi
spune David). Am organizat vizionări la care am invitat câțiva copii prieteni
și una specială pentru tati (care nu văzuse filmul).
Nu-mi închipuiam că îl va
pasiona așa mult, mai ales că mi se spusese că ar fi un film cam prea complicat
pentru un copil de 4 ani, având în vedere povestea de dragoste ce se înfiripă
între cei doi și, în general, firul acțiunii. Ha! David e super încântat de floarea magică și părul
strălucitor în primul rând. Apoi Maximus și Pascal sunt deliciu, plus
dialogurile și scenele comice. Aaaa, iar moșulețul costumat în Cupidon e senzațional.
Au cei de la Disney un talent extraordinar de a acorda atenție detaliilor și
acest lucru n-are cum să treacă neobservat chiar și (sau mai ales) de un copil de 4 ani și un pic.
Îi place cântecul cu Mama știe tot, îi place scena din
tavernă, îi place când se aprind luminile și, copilul meu sensibil, e foarte
impresionat de scena în care Flynn moare (primele dăți chiar a lăcrimat – l-am
surprins ștergându-se la ochi și a recunoscut că îi vine să plângă) și se
bucură enorm când floarea magică îl salvează și toată lumea e fericită.
Plus că, dacă tot vedem filmul acesta aproape zilnic, îl
folosim și ca punct de pornire pentru diferite discuții mai mult sau mai puțin
complexe. Vorbim despre oamenii care răpesc copii, despre Mama știe tot (l-a
derutat un pic conceptul, dar am vorbit despre faptul că mama Gothel nu era
mama adevărată a lui Rapunzel și voia doar să o manipuleze, iar David s-a
luminat la chip când i-am spus asta), despre faptul că nu toți cei ce au aspect
urât au și suflet rău iar nu toți cei cu chip frumos sunt și oameni buni (exemplu:
tâlharii din tavernă și mama Gothel), vorbim despre iubire și despre
sacrificiile care se fac în numele ei (astfel a înțeles de ce Flynn a preferat
să taie părul magic cu prețul vieții sale) sau despre faptul că cei care fac
lucruri rele, în mod normal nu scapă nepedepsiți, așa cum s-a întâmplat cu Gothel.
Am început chiar să ne jucăm de-a Rapunzel, construim
turnuri și castele, am găsit pagini de colorat, fișe cu jocuri și activități și stand up
characters, momentan suntem în plină perioadă Tangled și ne place la nebunie.
Acum, sincer vorbind, ce ar putea să nu ne placă? Filmul este realizat
excepțional. Dublajul în română e senzațional. Vocile sunt alese foarte bine și
aproape că nici nu simți că-i dublat, atât de implicați sunt actorii. Chiar
reușesc să surprindă tonul original din varianta în engleză. Și spun asta după ce
am urmărit variantele în franceză și în italiană și nu mi s-au părut nici
pe departe atât de bine dublate.
Nu vorbesc neapărat de traducere (deși m-au
dezamăgit variantele la Mama knows best și la I have a dream) dar e vorba de
implicarea actorilor. Cred că la un desen animat trebuie să simți că cel care
vorbește e însuși personajul, fie că varianta e cea originală sau cea dublată
în diverse limbi. La variantele în engleză și română se simte asta. La cele în
franceză și italiană, de multe ori tonul nu-i cel cu care mă obișnuisem.
Așa că, felicitări din toată inima Luminiței Anghel, Simonei
Nae, Alinei Chinie și lui George Papagheorghe pentru ce au realizat. Desigur, și celor care au
dublat vocile tâlharilor din tavernă. Și un mare bravo celor care au tradus și
adaptat textele. Au făcut o treabă
foarte, foarte bună.
Singura chestie care m-a surprins și nu m-a încântat la început, a fost că au
schimbat numele original al lui Flynn. Ce dacă păstrau varianta engleză și-l
numeau Eugen? Gheorghe Papagheorghe parcă nu se potrivea cu contextul, mai ales că toți ceilalți rămăseseră cu numele originale. Apoi mi-a devenit chiar dragă chestia asta, mai ales pentru că
adaugă un plus de comedie, ca atunci când Rapunzel îl strigă Gică sau
Gheorghiță. La urma urmei, francezii și italienii și-au permis mult mai multe
modificări ale textului original (și nu mereu au făcut alegerile cele mai strălucite).
Dacă vă interesează activitățile pe care le-am găsit eu pe
tema asta, vă las niște linkuri mai jos. Dacă aveți și alte surse, nu ezitați
să mi le lăsați.
http://www.hellokids.com/c_24842/free-kids-games/movie-games/tangled-printable-games/tangled-maze-game - o serie de activități și modele de stand up characters (mă gândesc deja să aplic modelul și pentru alte personaje preferate de David)
http://classymommy.com/free-tangled-rapunzel-flynn-coloring-activity-sheets/ - câteva activități chiar frumoase
http://family.go.com/disney/disney-tangled-crafts-recipes-photo-gallery-pg/view-all/ - idei de crafturi și rețete inspirate din film
Desigur, nu rezist și vă las și niște clipuri. Așa, ca să vă trezesc interesul înc azul în care nu l-ați văzut încă :)
When will my life begin
Mama știe tot
Am un vis
Viata mea s-a luminat
Și un filmuleț cu adevărat delicios pe care David îl adoră
