'Spui că e obositor să fii alături de copii.Ai dreptate. Și adaugi: fiindcă trebuie să te cobori la nivelul lor, să te apleci, să te înclini, să te încovoiezi, să te faci mic. Aici însă greșești. Nu asta te obosește cel mai mult, ci faptul că ești obligat să te ridici la înălțimea sentimentelor lor. Să te întinzi, să te alungești, să te ridici pe vârfurile picioarelor. Ca să nu-i rănești.' Janusz Korczak

"Fie-vă dragi copiii, purtați-vă cu ei blând, învățați-i ce e de folos, fiți drepți și-ți vedea că nu-s sălbatici. Schimbați-le des ocupația, jucați-vă cu ei, căci între copii trebuie să fii și tu copil. Nu vă vărsați veninul amărăciunii voastre în sufletul copiilor, că-i păcat" (Ion Creangă)

"Cea mai bogata mostenire pe care parintii pot sa o lase copiilor este copilaria fericita, plina de amintiri tandre despre tatal si mama lor. Aceasta va lumina zilele care vin, ii va pazi de ispite si-i va ajuta in incercarile vietii de zi cu zi dupa ce vor parasi casa parinteasca.
Parintii trebuie sa fie asa cum vor sa-i vada pe copiii lor, ci nu cu vorba, ci cu fapta. Ei trebuie sa-si invete copiii prin exemplul vietii lor."
(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)


miercuri, 19 martie 2014

CE E GREȘIT?


Scenă observată zilele astea într-o curte:
Adultul (după vârstă bunic, nu tată) strigă la copil (cam de vârsta lui David) să-i aducă papucul pe care i-l luase.
Copilul lasă papucul într-un anumit loc și se depărtează.
Adultul, supărat, merge să-și ia papucul.
Copilul păstrează distanța, așteptând reacția adultului.
Adultul descoperă că cel mic umpluse papucul cu apă.
Adultul se înfurie și aruncă papucul spre copil.
Apa din papuc îl împroașcă pe copil din cap pana in picioare iar papucul îl lovește în picior.
Copilul începe să plângă și să strige după mama.
Adultul începe să vorbească răstit, n-am înțeles prea bine ce spunea, am prins doar un „Credeți faceți voi ce vreți în casa asta?”
Adultul și-a recuperat papucul vorbind în continuare, copilul începe sa reacționeze agresiv verbal, ceea ce îl întărâtă și mai tare pe adult.
Apare în ușă mama care se îndreaptă spre copil.
Copilul îi spune că bunicul l-a lovit.
Mama îl cercetează, îi vorbește blând în timp ce îi șterge apa de pe față, îl ia în brațe și dispare cu el în casă.
În urma lor rămâne adultul comentând nervos.
Ce e greșit în toată scena asta?