'Spui că e obositor să fii alături de copii.Ai dreptate. Și adaugi: fiindcă trebuie să te cobori la nivelul lor, să te apleci, să te înclini, să te încovoiezi, să te faci mic. Aici însă greșești. Nu asta te obosește cel mai mult, ci faptul că ești obligat să te ridici la înălțimea sentimentelor lor. Să te întinzi, să te alungești, să te ridici pe vârfurile picioarelor. Ca să nu-i rănești.' Janusz Korczak

"Fie-vă dragi copiii, purtați-vă cu ei blând, învățați-i ce e de folos, fiți drepți și-ți vedea că nu-s sălbatici. Schimbați-le des ocupația, jucați-vă cu ei, căci între copii trebuie să fii și tu copil. Nu vă vărsați veninul amărăciunii voastre în sufletul copiilor, că-i păcat" (Ion Creangă)

"Cea mai bogata mostenire pe care parintii pot sa o lase copiilor este copilaria fericita, plina de amintiri tandre despre tatal si mama lor. Aceasta va lumina zilele care vin, ii va pazi de ispite si-i va ajuta in incercarile vietii de zi cu zi dupa ce vor parasi casa parinteasca.
Parintii trebuie sa fie asa cum vor sa-i vada pe copiii lor, ci nu cu vorba, ci cu fapta. Ei trebuie sa-si invete copiii prin exemplul vietii lor."
(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)


vineri, 28 octombrie 2016

O PETRECERE

Încă nu-i ziua lui, abia luni e, dar, pentru că atunci e vacanță și cine știe pe unde mai pleacă prietenii, am decis să sărbătorim ieri.
Petrecerea a avut loc la KinderPark, în Piatra Neamț, un loc minunat, cu animatori răbdători și zâmbăreți.
Nu spun mai multe, vă las niște poze:
 o rățușcă obosită, pregătită pentru petrecere
Cenușăreasa mândră că și-a găsit măcar pantoful dacă nu și prințul
 joacă
joacă
 o mică activitate cu vopsele
 nelipsitul steag al țării noastre
și o amintire pentru David, de la prietenii prezenți la petrecere
 iar joacă
 un pic obosit
un joc cu baloane
dansăm un pic
cursa cu saci
dacă nu-mi dați prăjitură, eu mănânc un balon
ploaie de baloane
 tortulețul de la Aline - cake boutique 
și un sărbătorit foarte încântat de petrecerea sa.

La mulți ani, dragostea mea! Să ajungi în viață ceea ce îți dorești și să le faci pe toate cu entuziasm și bucurie.

joi, 27 octombrie 2016

AM LUAT ȘI O ȚEAPĂ


Nu credeam vă voi avea vreodată ocazia neplăcută de a scrie o astfel de postare. Dar uite viața e plină de nenumărate ocazii, unele plăcute, altele neplăcute. Nu e prima țeapă pe care o iau de când fac traduceri, de asta și simt nevoia să povestesc.

La începutul lui septembrie, chiar după ce aflasem de încurcătura cu alocația și stimulentul de inserție, când eram buimacă și nu prea vedeam un viitor roz situației mele financiare, m-a contactat o firmăi pentru o traducere mai mare, un site în domeniul medical. M-am bucurat, am semnat contractul, am vorbit și cu administratorul sitului,  și am început traducerea.

Mi se spusese că sunt cam 200 pagini și că urma să lucrez direct pe site. Doamna de la biroul de traduceri, a trecut, totuși, în word ceea ce era de tradus, ca să putem vedea mai bine dimensiunea traducerii. Nu era mult. Nu înțelegeam de ce se socotiseră 200 pagini, pentru că nouă ne ieșeau cam 50 în word.

Fac cam 60% din lucrare și solicit un avans. Mi se spune atunci că nu am lucrat 60%, că au fost ceva probleme tehnice și nu s-au văzut toate paginile, că-s mai multe. Mi se dă avansul, 30% din suma totală, se rezolvă problemele tehnice și apar toate paginile: într-adevăr, cam 200 pagini de site.

Încep lucrul frenetic, cer o amânare a termenului, lucrez noaptea, ziua, de fiecare dată când prind un moment liber. Rog celelalte birouri să nu îmi trimită traduceri până termin această lcurare. Noroc că David e la școală la program lung iar Eliza e destul de liniștită și doarme mult.

Lucrarea, totuși,  înaintează foarte greu, deși probleme de vocabular nu sunt. La un moment dat, cerându-i ajutorul surorii mele, îmi trimite ce a lucrat în word. Astfel dezleg misterul lucrului greu: o pagină de site e nu mai puțin de 2 pagini word și aproape 3 pagini standard (alea de 330 cuvinte sau 2000 caractere fără spații).

Noh, ce să fac acum?. Pentru că sunt o persoană bună (ca să nu zic de-a dreptul proastă), am spus că dacă am semnat contractul, îl duc la bun sfârșit așa, fără să cer bani în plus și sunt mai atentă pe viitor. Mă grăbesc să termin traducerea, comunic că pe site treaba e terminată și aștept banii.

După două zile clientul ne transmite că am omis niște rânduri. Posibil, mă gândesc eu, în stilul în care am lucrat, terminând într-o lună o lucrare care se ia, de obicei, pentru 2,5-3 luni, nu am pretenția că nu am sărit nimic. Și eu și doamna de la biroul de traduceri ne apucăm de puricat situl. Identificăm toate omisiunile, le corectăm. Gata, așteptăm banii. Clientul nu, că nu toată traducerea e bună, că a dat click pe un cuvânt și am tradus greșit, lui dicționarul îi dă altceva. Era vorba de cuvântul „verificare” pe care eu îl tradusesem „verifica” și lui nu i se părea corect (deși este).

Omul acesta vorbește serios? întreb eu. La astfel de chestiuni de limbaj mă ia? Înțeleg, să descopere că am inversat 2 litere în grabă, că nu am scris corect chiar toate numele medicamentelor, pentru că mi-ar trebui cercetări mai amănunțite iar timpul nu mi-a permis să le fac, dar la probleme de vocabular uzual îmi critică el traducerea?

Eram amândouă de-a dreptul bulversate. Nu știu în amănunt ce discuții au avut ei doi, cert e că clientul a amânat plata încă 2 zile. Atunci, amândouă nervoase de situație, eu disperată că se apropia petrecerea de ziua lui David și nu aveam destui bani să o achit, am decis să retragem traducerea de pe site și să o predăm în momentul în care e făcută plata.
Biroul de traduceri mi-a plătit ce-mi rămăsese de primit din suma stabilită în contract, eu m-am liniștit, firma a rămas cu banii pierduți și toți am învățat că trebuie să fim mult mai atenți pe viitor cu cine colaborăm.

Ce mai pot face este să fac publică această poveste, pentru a-i avertiza și pe alții. Voi povesti și pe grupurile de traducători și peste tot pe unde voi avea ocazia. Pentru că nu se face așa ceva. Când un om muncește pentru tine, îl plătești. Dacă ești nevoit să amâni un pic plata, vorbești civilizat cu el, îi explici situația și îi spui clar când anume își primește banii.

Așa că fiți atenți cu cine lucrați. Semnați contracte care sunt în avantajul vostru. Socotiți plata la munca voastră efectivă, nu la cât consideră clientul că ar valora ce vă dă de muncă. Altfel nu merită efortul. E timp pierdut, nopți nedormite, nervi consumați pentru un mare nimic.