'Spui că e obositor să fii alături de copii.Ai dreptate. Și adaugi: fiindcă trebuie să te cobori la nivelul lor, să te apleci, să te înclini, să te încovoiezi, să te faci mic. Aici însă greșești. Nu asta te obosește cel mai mult, ci faptul că ești obligat să te ridici la înălțimea sentimentelor lor. Să te întinzi, să te alungești, să te ridici pe vârfurile picioarelor. Ca să nu-i rănești.' Janusz Korczak

"Fie-vă dragi copiii, purtați-vă cu ei blând, învățați-i ce e de folos, fiți drepți și-ți vedea că nu-s sălbatici. Schimbați-le des ocupația, jucați-vă cu ei, căci între copii trebuie să fii și tu copil. Nu vă vărsați veninul amărăciunii voastre în sufletul copiilor, că-i păcat" (Ion Creangă)

"Cea mai bogata mostenire pe care parintii pot sa o lase copiilor este copilaria fericita, plina de amintiri tandre despre tatal si mama lor. Aceasta va lumina zilele care vin, ii va pazi de ispite si-i va ajuta in incercarile vietii de zi cu zi dupa ce vor parasi casa parinteasca.
Parintii trebuie sa fie asa cum vor sa-i vada pe copiii lor, ci nu cu vorba, ci cu fapta. Ei trebuie sa-si invete copiii prin exemplul vietii lor."
(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)


duminică, 25 iunie 2017

DE CE NU MĂ CONVING STUDIILE ȘI STATISTICILE PROVACCIN

Concluzie proprie rezultată tot din experiența personală, da?

Studiile și statisticile provaccin nu mă conving din simplul motiv că nu se raportează reacțiile adverse. Sau se raportează doar unele cazuri foarte grave și doar cele imediate.

Abia de curând s-a trezit lumea să nu se mai bazeze pe medici în raportarea reacțiilor adverse și știu că există posibilitatea ca tu, ca părinte sau ca persoană care ai suferit o reacție cât de mică, să raportezi problema. Abia de curând unii medici (puțini, foarte puțini), au prins curaj să nu mai cedeze presiunilor și să vorbească și despre cazurile care se vor a fi ascunse.

Consider că studiile provaccin care mi-au fost date ca exemplu, au lacune mari tocmai pentru că, timp de foarte mulți ani, s-au ascuns sub covor daunele cauzate de vaccinuri iar în prezent se fac mari presiuni asupra celor care îndrăznesc să le scoată la lumină.

În anii '70-'80 problema mea cu vaccinurile nu a fost raportată. Nici alte probleme din familia mea: afecțiuni neurologice, alergii și dermatite apărute fix în perioada vaccinărilor și care, în unele cazuri, persistă și azi.

Nici după 2000 situația nu s-a schimbat. Un adult din familia mea s-a pricopsit cu toate alergiile posibile, însoțite de dermatite și afecțiuni respiratorii fix după un vaccin. Om fără probleme de sănătate înainte. Nu s-a raportat nimic.

Problema băiatului meu nici măcar n-a fost recunoscută (chiar dacă, repet, este descrisă clar în prospectul vaccinului), ce să mai fie raportată.

Nici problemele cu care s-au confruntat prietenii mei de-a lungul timpului nu au fost raportate pentru a fi incluse în statistici.

Iar asta se întâmplă cu aproape toate reacțiile adverse. Așa că nu am cum să cred în statistici făcute ascunzând intenționat situațiile care pot incrimina vaccinurile, 

Mențiune: Știu că am prieteni care cred în aceste studii și statistici, iar dacă ei se simt împăcați cu alegerile făcute, e foarte bine, Unii și-au făcut timp să îmi explice cu calm și răbdare punctul lor de vedere, acceptând, totuși, și faptul că eu văd altfel lucrurile. Le mulțumesc și mă bucur că ei nu se înscriu în statisticile negative despre vaccinuri. 

marți, 13 iunie 2017

DE CE-URI (RETORICE) DESPRE VACCINURI

Recunosc, nu prea m-am băgat în discuții, decât să arunc ici-acolo, câte o idee sau o ironie. Asta îmi asum. Când mi s-a umplut paharul, nu am jignit, nu am acuzat, am aruncat câte o ironie și atât.

Părerea mea pe tema vaccinurilor, vine din experiența proprie și a celor apropiați. Am studiat probleme pe care le cunosc personal (nu, nu m-am bazat niciodată pe cazurile mediatizate), am făcut legături, am căutat informații și am găsit confirmări.Sunt capabilă să gândesc singură și să fac conexiuni între informațiile obținute din diverse surse.

Așa cum am spus de nenumărate ori, nu am nimic cu cei care vaccinează. Dacă ei sunt convinși că așa își protejează copiii, să o facă. Totuși, când discuțiile pro-contra sunt între cunoscuți, îmi exprim și eu convingerile și le justific prin exemplul personal. Pentru că mi se pare normal să discutăm și să ne împărtășim experiențele chiar dacă nu avem aceleași păreri despre un subiect și fără să ținem morțiș ca partenerul de discuție să adopte punctul nostru de vedere.

Am, însă, 3 întrebări la care nimeni nu mi-a putut răspunde până acum:

1. DE CE se vaccinează copilul în primele ore de viață, fără a verifica dacă are vreo afecțiune ce ar putea fi agravată de vaccin?

Dincolo de problema mea de sănătate, pe care am descris-o de curând, am o prietenă al cărei copil s-a născut cu o afecțiune neidentificabilă decât la un examen mai amănunțit. Afecțiune care a fost agravată de vaccinul din maternitate, mama și copilul trebuind să fie transportați de urgență la un spital mai mare unde, din fericire, copilul a fost salvat. Asta după mai multe ore de coșmar în care nu s-a știut dacă bebelușul va trăi sau nu. 

De ce atâta grabă cu vaccinul ? De ce nu se mai așteaptă puțin pentru a ne asigura că, într-adevăr copilul e ok și pentru a evita astfel de situații?

2. DE CE atunci când spui că ai sau ai avut o problemă cauzată de vaccin absolut toți cei pro-vaccin întorc problema pe toate părțile și se simt datori să îți demonstreze că, de fapt, nu are nicio legătură cu vaccinul?

Se dă vina pe alimentație, pe frici induse de media, pe cine știe ce alte cauze, deși problema respectivă este descrisă foarte clar în prospectul vaccinului. Nimeni nu își asumă responsabilitatea pentru efectele adverse din prospect (nu mai spun de cele care nu sunt menționate acolo). Nimeni dintre cei pro-vaccin cu care am vorbit nu recunoaște că da, unele persoane chiar pot suferi din cauza vaccinurilor. 

Da, oameni buni, persoana aceea 1 la 100.000 (sau orice altă statistică ar exista) chiar e reală și poate fi fix persoana cu care stați de vorbă).

3. DE CE ar trebui să țin cu îndârjire ca toți ceilalți să-și vaccineze copiii ca să protejeze copilul meu nevaccinabil?


Știu, mi s-a explicat de mai multe ori cum stă treaba cu imunitatea de grup (care, între noi fie vorba, nu a funcționat foarte bine nici când rata vaccinurilor era mult mai ridicată decât în prezent). 

Totuși, vă rog din suflet, vaccinați-vă copiii pentru că așa vă simțiți în siguranță, pentru că sunteți convinși că vaccinurile le fac bine. Nu îi vaccinați ca să protejați copiii mei nevaccinabili. Eu am încredere în sistemul lor imunitar și fac tot posibilul să li-l întăresc prin alternative pe care le consider mai potrivite pentru ei. Nu ne faceți pe mine și pe copiii mei responsabili pentru deciziile voastre în privința vaccinării.

duminică, 4 iunie 2017

PE SCURT, DESPRE 3 IUNIE


Așa cum am spus, la Piatra Neamț lucrurile au curs foarte frumos din momentul în care am decis să facem ceva. Am lansat o idee pe un grup de părinți, o mama a răspuns prompt la apel și a rezolvat cu autorizația, am fost pusă în contact cu părinți care nu sunt din grupul nostru dar care s-au implicat trup și suflet și ne-au ajutat cu organizarea, chiar daca vor să rămână anonimi.
Sincer, știu că eu am fost cea mai vizibila, dar nu eu am făcut adevărata muncă. Eu doar am lansat o idee, am printat niște materiale, am împărțit fluturași pe stradă și am insistat să vină toți cei interesați. Partea cea mai grea au făcut-o ceilalți părinți și îi admir mult pentru asta.
Nu am fost extrem de mulți. Eu am numărat ceva mai mult de 50 de adulți, plus copii, dar eu zic ca a fost foarte bine.  Știu că în alte orașe, poate mai mari decât al nostru, lumea nu prea s-a mobilizat dar cred că a contat foarte mult și felul în care am mediatizat evenimentul.
Am avut noroc de persoane din oraș care au dat sfoară în țară, ne-au învățat cum să facem un comunicat de presă, eu am insistat pe internet, prin SMS-uri, am lipit afișe prin oraș etc. Dacă am fi anunțat doar pe Facebook, nu cred că aveam aceeași participare. Au venit persoane care nu au cont Facebook și nici nu prea intră pe net, dar s-au bucurat mult că au putut participa
A fost prezent domnul doctor Mircea Pușcașu de la Suceava, căruia îi mulțumesc din suflet că a acceptat invitația. Îmi pare rău că nu l-au putut asculta mai multe persoane. Doar pentru vorbele dumnealui și merita din plin efortul de a fi prezent acolo.
Am avut emoții că oamenii nu vor veni (se anunțaseră puțini pe Facebook și știam că e posibil să nu vină nici cei care au bifat că vin) și mă gândeam că nu va vrea nimeni să vorbească.
Am avut emoții degeaba. Lumea a venit. Oamenii au fost nerăbdători să vorbească, să-și povestească experiențele, să se facă văzuți și auziți. Legea aceasta ne privește pe toți, și copii și adulți, și provacciniști și antivacciniști.
Admirație maximă și pentru familia care a venit tocmai de la Iași pentru că nu se știa dacă în Iași se organizează ceva.

Copiii au împărțit materiale informative, s-au împărțit DVD-uri cu informații și filmările de la dezbaterile de la București.
Nu are rost să spun mai multe. Las fotografiile să vorbească.


















 







 


miercuri, 31 mai 2017

EU ȘI OBLIGATIVITATEA VACCINĂRILOR


M-am născut în 1978. Sunt una dintre acele persoane care nu-și ascund vârsta. M-am bucurat mereu când am mai împlinit un an, pentru că știu că am realizat câte ceva în viață și am timp să mai realizez și altele. Dar aș fi putut să nu am acest timp.

M-am născut aparent sănătoasă, fără niciun indiciu că ceva ar fi fost în neregulă cu mine. Pe atunci, oricum, vaccinarea era obligatorie și bună și nimeni nu se gândea măcar să o conteste. Așa că mi s-au făcut toate vaccinurile, după schema națională de vaccinare de atunci.

După un timp, am început să mă îmbolnăvesc. Aveam rinichii sensibili și făceam des infecții, crize și tot tacâmul. Nu-mi amintesc crizele, dar, după colica renală de anul trecut, am certitudinea că erau crunte. Părinții mei și le amintesc pe toate.

Am făcut investigațiile ce se puteau face la vremea aceea, am făcut tratamente, am fost și internată pentru investigații mai aprofundate și am stat în spital mai mult decât era preconizat, pentru că mă îmbolnăvisem de altceva. Am primit din nou tratamente. Cum nu mă însănătoșeam, mi s-au mărit dozele .

Pe la 6 ani, abia, am reușit cu chiu cu vai, să ajung la Iași. Nu se ajungea ușor într-un spital din alt oraș. Acolo, văzând rețetele tratamentelor anterioare, medicii s-au îngrozit. Primisem doze care nici unui adult nu se recomandă.

Îmi amintesc primul ecograf. Stăteam cinci fetițe lângă o masă și urcam pe rând pe ea. Vedeam niște pete albe și negre pe un ecran. Nu înțelegeam nimic, dar pentru noi era amuzant. În ciuda bolilor, noi ne amuzam.

Concluzia a fost că am un rinichi mai mic, care nu lucra cum trebuie. Au urmat tratamente, spitalizări pentru tratament, spitalizări pentru controale, într-un final, m-am vindecat. Ultima criză pe care mi-o amintesc a fost ușoară și s-a petrecut prin școala generală.

Am lăsat totul în urmă și mi-am trăit viața. La 30 ani am născut un băiețel minunat fix în perioada când începeau să fie chestionate vaccinurile. Am început să-mi pun și eu întrebări și am decis să opresc vaccinările după cel de 6 luni.

După un timp, am mai făcut și un ecograf de rutină și mi s-a spus că am rinichiul malformat. E mic, contorsionat, nu funcționează aproape deloc. Celălalt e mărit, se străduiește să muncească pentru doi. Mi-am compătimit un rinichi, l-am felicitat pe celălalt pentru munca depusă și mi-am văzut, în continuare, de viață.

La 37 ani am născut fetița. De data asta am refuzat din start vaccinarea. Nu citisem eu prea multe dar aveam în minte discuțiile din trecut și am spus că, oricum, dacă vreau să vaccinez, pot recupera schema mai târziu.

Apoi a fost propus Proiectul de lege privind obligativitatea vaccinării. Asta m-a forțat să citesc mai multe, să discut mai mult, pentru a lua decizii în cunoștință de cauză. Nu mi-a plăcut pe grupurile de pe Facebook, nici pe cele pro nici pe cele contra vaccinării. Prea multă energie risipită pe noroi aruncat aiurea. O asemenea atmosferă nu e pentru mine. Am rămas pe unul singur, pentru a fi la curent cu evoluția proiectului de lege.

Am citit documente și pro și contra. Mi s-au părut plauzibile și o parte dintre argumentele pro și o parte dintre cele contra.

Apoi am citit prospectele vaccinurilor făcute lui David. Și gata. Atunci mi-am decis poziția. Nu, nu prospectele în sine m-au trezit și o amintire din maternitate: David, plin de bube, tot uns cu albastru, moale în brațele mele și doctorița neonatolog strigându-mi din ușă că e așa din cauză că mănânc eu salam și copilul face alergie. Nimeni, absolut nimeni nu mi-a putut explica de ce copilul are bube și e fără vlagă. S-a presupus că e de la ceva din alimentația mea, că o fi reacție de la anestezicul ce-mi fusese făcut pentru operația de cezariană, dar nimeni, absolut nimeni cu a putut spune cu certitudine din ce cauză e. Asta deși în prospectul pe care-l am acum în față scrie clar, negru pe alb, că bubele lui David erau o reacție la vaccinul ce-i fusese făcut cu o zi în urmă. Din fericire am fost mai norocoasă decât alte mame iar copilul meu și-a revenit. L-am putut lua acasă, l-am putut iubi și îngriji cum m-am priceput mai bine, m-am putut bucura din plin de viața cu el.

Amintirea aceasta mi-a arătat un lucru important pentru mine: mulți dintre medicii care susțin vaccinarea nici măcar nu citesc prospectele vaccinurilor, nici măcar nu știu care sunt efectele adverse. Cum pot lăsa să decidă pentru mine și familia mea, astfel de persoane?

Am continuat să citesc și argumente pro și argumente contra. Am citit și textul proiectului de lege.

Am discutat cu mama mea despre istoricul bolilor din familia noastră și am aflat că, în ciuda obligativității, și pe vremea copilăriei mele se discuta despre efectele vaccinurilor. Convulsii, ganglioni umflați și intoleranțe sunt doar câteva dintre efectele prezente doar în familia mea.

Atunci mi-a picat fisa: rinichii mei sunt varză, da? Mi-am petrecut copilăria cu tratamente și spitalizări din cauza problemelor renale. Cu toate acestea, schema de vaccinare a fost urmată cu sfințenie, în ciuda faptului că toate toxinele introduse în organism trec prin rinichi. Am citit mai multe prospecte. În unele dintre ele scrie clar, că pot provoca probleme renale. Ei bine, deși eram în pericol, mi s-au făcut toate vaccinurile din schemă, fără să facă nimeni legătură între ele și starea mea de sănătate. Coincidență sau nu, crizele mele au încetat în școala generală, după ce a fost făcut și ultimul vaccin din schemă.

E drept, acum trăiesc și sunt sănătoasă, dar pun aceasta pe seama faptului că m-am născut într-o perioadă când vaccinurile erau mai curate decât sunt acum. Nu vreau să mă gândesc cum ar fi fost să mă nasc acum iar vaccinurile să fie obligatorii.

Pentru că da, mă consider o victimă a obligativității vaccinării. După discuții cu oameni de specialitate, am putut trage concluzia că multe dintre problemele mele de sănătate din copilărie au fost și din cauza vaccinurilor care-mi bombardau rinichii și așa solicitați la maxim. Așa că am decis că voi face tot posibilul ca pruncii mei să nu aibă o copilărie ca a mea iar eu să nu trec prin ce au trecut părinții mei.

De curând am aflat că sâmbătă, 3 iunie, este Ziua Internațională a conștientizării vătămărilor vaccinale. În lumea întreagă au loc comemorări ale victimelor vaccinurilor și proteste contra obligativității acestora.

Am decis să mă implic și eu. Am pus o întrebare pe grupul de mame din Piatra Neamț, una dintre ele s-a oferit să meargă să obțină autorizație și de aici totul a decurs cum nu se poate mai natural, sigur, cu efortul presupus de orice organizare a unui astfel de eveniment. Am fost pusă în legătură cu persoane care au dorit să se implice, fiecare a venit cu idei, s-au pus la punct detaliile de organizare și gata. Voi nu mai aveți altceva de făcut decât să veniți să vă cereți dreptul de a decide pentru sănătatea voastră și a copiilor voștri

Vă așteptăm sâmbătă, 3 iunie, la ora 11, Platoul de la Curtea Domnească

Las mai jos lista cu locurile de organizare din alte orașe, poate vă interesează.


* București - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, Piata Victoriei
* Cluj-Napoca - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, Piata Unirii
* Timișoara - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, Piata Victoriei
* Iași - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, Piata Unirii
* Constanța - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, Prefectura
* Craiova - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, Piata Mihai Viteazul
* Brașov - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, Parcul Central
* Galați - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, Prefectura, Monumentului Eroilor Revoluţiei din 1989
* Ploiești - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, Casa Alba, Monumentul Eroilor din decembrie '89.
* Oradea - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, Piata Unirii
* Brăila - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, Primarie
* Arad - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, Primarie
* Pitești - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, Piata Vasile Milea
* Sibiu - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, Piata Mare, la fântână
* Bacău - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, Piața Tricolorului
* Târgu Mureș - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, Prefectura
* Baia-Mare - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, Piața Revoluției
* Buzău - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, Piata Dacia
* Botoșani - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, Piata Revolutiei
* Satu-Mare - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, pasajul Corneliu Coposu
* Râmnicu Vâlcea - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, scuarul de la Tribunal
* Drobeta Turnu-Severin - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, Prefectura
* Suceava - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, Prefectura
* Piatra Neamț - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, la Turn
* Alba Iulia - sambata 3 iunie 2017, ora 11:00, Catedrala Reîntregirii Neamului


PS: Așa cum spun de fiecare dată când vorbesc despre vaccinuri, poziția mea nu e împotriva celor care vaccinează, ci împotriva obligativității

vineri, 19 mai 2017

O DUPĂ AMIAZĂ DE EXPLORĂRI

Cum a venit căldura, ieșim foarte des afară și stăm mai mult decât până acum, prilej cu care pot explora și eu, așa cum se cuvine, mediul înconjurător.

Să vă povestesc ce am făcut în ultimele două zile (nu că nu aș face asta aproape zilnic).

Joi a fost o zi specială. După ora de pian a lui David, am pornit spre Parcul Tineretului, să ne întâlnim cu niște prieteni.

Cu acest prilej, am mâncat prima înghețată.

 Bine, nu a fost întreagă, mama a mâncat-o aproape toată și mi-a dat niște rămășițe.

 Bine, n-a fost chiar înghețată, că a topit-o căldura de afară 

 Dar tot se cheamă că am mâncat înghețată, nu?

Am fost apoi la Turn unde, din cauza rochiței cu care s-a încăpățânat mama să mă îmbrace, a trebuit să trec la deplasarea în stil Mowgli (e cam greu, dacă nu imposibil, să mergi în 4 labe când porți rochiță).





Trebuie să vă spun că tot joi am mers și prima dată ținută de o singură mânuță (nu avem poze, că mama a fost ocupată să mă susțină). E interesant modul ăsta de deplasare, dar tot mai comod e cu toate cele 4 membre.

Am descoperit și niște scări, și am început să le urc, dar mama nu m-a lăsat. Zicea că-s prea abrupte. Prind eu altă ocazie să le urc


David, însă, a urcat și mi-a făcut în ciudă de sus



Vineri a fost altă poveste. După o dimineață petrecută cu bunica pentru că mama a trebuit să meargă la dentist, și după un somn bun, am petrecut o foarte frumoasă după amiază în parcul pentru copii din cartier.

L-am chemat și pe David acolo, dar el se juca în spatele blocului cu gașca lui și a refuzat categoric. Aveau treabă să dea jos dintr-un copac un șarpe din plastic pe care unul dintre băieți îl aruncase.

În primul rând am atacat toboganul.




 M-am chinuit un pic, dar am reușit să mă urc fără ajutor. 




Mai departe nu am reușit. șosetele îmi tot alunecau iar mama s-a încăpățânat să nu mi le scoată. Poate o conving data viitoare.
Dar am urmărit cu interes cum se urcă un băiețel și aștept să încerc și eu cu prima ocazie.

Dacă am văzut că nu pot să urc pe partea alunecoasă, am decis să încerc și eu traseul obișnuit.






 Nu am avut nicio problemă să urc pe trepte 

Apoi m-am amuzat foarte mult să o fac pe mama să alerge de la un capăt la altul al centrului de joacă/ 




 Am încercat chiar și toboganul, dar nu am fost chiar încântată.





Am pornit apoi să caut alte distracții.


 Am ales balansoarul. Mă distrează legănatul (deși în scrânciob mi-e frică) iar mami a profitat să facă un pic de mișcare tot ridicându-mă și coborându-mă.





Hai, mami, mai lasă aparatul de fotografiat și leagănă-mă

Între timp, parcul s-a aglomerat. au venit alți copii și m-am luat după ei, ieșind din parc și studiind pavelele, iarba, gardul.




O fetiță a adus o sacoșă cu găletușe, lopățele și alte chestii din astea. Când un băiețel a vrut să se joace cu ele, ea s-a răzgândit și l-a tot certat și a decis să strângă toate jucăriile și să le ducă în mașină. Dar băiețelul continua să se joace cu o lopățică de-a ei, ea tot îl certa, așa că, până să se lămurească ei cum stau lucrurile, eu m-am înfipt în sacoșă și am scos o găletușă pe care am început să o umplu cu pietre. Fetița nu m-a certat și pe mine. Mama ei a convins-o că ne putem juca toți împreună și toată lumea a fost fericită.



Într-un final, am obosit și am pornit spre casă. Pe drum am mai studiat niște flori de salcâm, am mai stat de vorbă cu un băiețel mai mic, care s-a cam speriat de noi, și gata.



Voi cum vă petreceți după amiezile?