V-am prins! Vreți idei, așa-i? S-ar putea să vă dezamăgesc. Sunt destul de multe activități care-i plac Elizei, dar nu chiar ce se înțelege, în general, prin cuvântul Activitate
La fel ca David, Eliza ignoră momentan orice încercare de-a mea de joacă cât de cât organizată.
Iată câteva dintre activitățile ei preferate:
*Cartonașele cu imagini sunt pentru mestecat.
*Nu acceptă să-i citesc din cărțile ei, dar se uită atent la fiecare pagină, fie că e carte pentru copii, fie că e carte pentru adulți.
*Floricelele care se îmbină sunt doar ca să fie împrăștiate sau să-și pună pe cap coronițele pe care i le fac.
*Cuburile sunt ca să dărâme ce construiesc eu sau, pur și simplu, pentru aruncat.
*Activități de sortare cu jucării predefinite? Ce-i aia?
În schimb, în magazin: ia un produs și mi-l arată. Îi spun că nu-l cumpărăm, să îl pună la loc. Îl pune la loc. Vine cu alt produs și îl pune în coș. I-l dau înapoi și-i spun să-l pună la loc. Îl pune pe alt raft. Face câțiva pași spre mine, se întoarce, ia produsul și-l pune pe raftul corect. În disperare de cauză, zic că ține loc de activitate de sortare.
*Jocuri cu figurinele animale? Nup. Doar pisicile și cățeii adevărați sunt de observat și de admirat. Când vede o pisică, râde de parcă mâța-i spune glume. Poate chiar îi spune, ce știu eu?
*Jocuri cu păpușile? Le iubește, le strânge în brațe, le cară după ea. Până se plictisește, apoi le car eu. Îi place să le trântească jos și râde în hohote, apoi le ridică, le trântește iar, râde din nou și tot așa.
*Cutie luminoasă? Încă nu.
*Nisip kinetic? Bun de mâncat.
*Plastilină? Mmmm, ce bună e.
*Colorare? Da. Peste tot și cu orice. Inclusiv body-painting cu tot ce prinde.
*Sticle, pungi, covorașe senzoriale? Să se joace alții cu ele, indiferent cât a muncit mama să le facă.
*Activități de transfer? în niciun caz dirijate. Îi pun la dispoziție instrumentele și se descurcă ea.
Tot în categoria asta: mănâncă uneori singură cu lingurița. Cu daune colaterale minime. O consider tot activitate de transfer.
*Jocuri cu apa? Jucați-le voi, Ea e ocupată să plângă în apă, mai ales atunci când face baie. Sora lui frate-su, ce să zic.
*Instrumente muzicale: mai face zgomot cu ele uneori, dar pe durată scurtă. Daaaar, a învățat să sufle în fluier.
Una dintre dorințele mele e să le cumpăr o orgă. Studiez o ofertă să găsesc una convenabilă, care să nu ocupe mult timp. Cred că ar fi utilă pentru ambii copii.
*Tobogan? Uneori îl folosește ca toți copiii. De cele mai multe ori, însă, se cațără pe partea alunecoasă și se dă jos pe scări.
*Petrece muuult timp studiind zorzoanele mele. Își pune colierele pe cap, la gât, pe învârte, le sucește, a mai stricat vreo două (și așa nu le purtam), le pune în punguțe și le poartă prin casă
*Socializare: Oh, da.
- În parc, merge glonț la orice găletușă vede , se așează tacticos, indiferent cine se joacă deja cu ea, se servește cu o lopățică, uneori chiar din mâna posesorului, dacă acesta nu s-a gândit să aducă una și pentru ea, și începe să umple găletușa. Din fericire, toate mamele sunt prevăzătoare și aduc jucăriile în dublu sau triplu exemplar. Știu ele ce știu. (și eu am, de obicei, arsenalul cu mine)
- Tot în parc, dacă pe vreun copil mai mare îl pune naiba să aducă o minge, a pus-o. Eliza îl hărțuiește tacticos și profită de orice moment de neatenție ca să apuce mingea și să umble victorioasă cu ea în brațe, prin tot parcul. Funcționează doar cu mingile celorlalți, Pot să iau eu de acasă șapte mingi, tot aia străină e mai bună, chiar dacă e identică cu ce are ea. Deja este un băiat mai mare (are cred 5 sau 6 ani) terorizat de ea. Cum o vede, îi spune: nu îți dau mingea, eu mă joc acum cu ea. Știe că e mică și nu înțelege chiar tot ce se poate și ce nu se poate. Se poartă frumos cu ea, îi vorbește categoric, dar blând, mi-e foarte drag când îl văd cum o abordează. Eliza se uită la el, el repetă, Eliza se uită la mine, eu îi spun că e mingea lui și nu o putem lua, ea renunță. Pentru moment. La prima neatenție din partea lui, o zărim cu mingea în brațe.
- Uneori apucă copiii de mânuță și-i plimbă câțiva pași prin parc.
- Când vede un copil mic, mic, nou născut, e în extaz. Atâta chirăie și râde că zici că ăla mic îi spune glume. De obicei ăla mic doarme sau îl apucă plânsul când vede atâta entuziasm.
*Merge mult. Atât de mult încât uneori obosesc eu să tot merg după ea. Și nu se lasă oprită de obstacole. Se cațără pe borduri unde e cazul, se strecoară printre picioarele oamenilor atunci când aceștia îi stau în cale, găsește căi alternative de a ajunge unde vrea. Am lăsat-o câteva minute în parc cu o prietenă și am găsit-o (pe prietenă) bulversată de cât de mult poate circula asta mică.
*Mănâncă. Asta e o activitate care chiar îi place, chiar dacă în ultimul timp căldurile ne-au cam dereglat programul de masă. Îi pun bucăți pe masă și-și ia tacticos, cu două degete, câte o bucată, pe rând. Când se satură face curat pe masă. A se citi: aruncă tot ce a rămas pe jos.
*Cercetează toate ustensilele de bucătărie. Am renunțat să mai aranjez ceva în dulap sau sertar. Farfuriile le-am cocoțat pe un raft suspendat, restul e la dispoziția ei. Face mâncare învârtind în oale, îmi dă să gust, iar face mâncare, iar mă hrănește. Așa apuc și eu să spăl vasele.
Și altele asemenea (mai completez pe măsură ce-mi dfau seama că am omis ceva). M-am resemnat că jocurile vor rămâne un timp frumos aranjate în cutii. Am și eliminat multe jucării din cale. Le mai scot prin rotație, dar o interesează pentru perioadă scurtă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu