Mai am timp de câteva rânduri, așa-i?
Voiam să sar anul acesta peste acest subiect. Chiar dacă alăptez. Chiar dacă în jurul meu am mame care abia încep să alăpteze.
Uite că n-a fost să fie.
Am dat azi peste două pagini superbe, pe care le-am scanat și vi le las și vouă.
Ignorați sublinierile și semnele făcute cu creionul. Așa citesc eu cărțile: îmi marchez pasajele importante pentru mine, apoi le transcriu și/sau comentez într-o agendă.
A se reține, în afară de importanța alăptării, faptul că nu menționează nicăieri o limită maximă a alăptării.
"...depinde de alcătuirea afectivă atât a mamei cât și a pruncului în creștere".
Nimic mai mult.
A nu se înțelege că eu consider superb și restul cărții. E ok, dar, din punctul meu de vedere, pornește de la o imagine ușor (sau mai mult) idealizată despre capacitatea tuturor părinților de a înțelege cu ce se mănâncă părințeala. Mi-am notat observațiile și le voi scrie după ce termin de citit cartea.
Verișoarei mele Raluca, ce va deveni mamă în curând (dacă nu a devenit deja - nu am avut vești de la ea azi), îi urez un start ușor în alăptare și lapte pe măsura nevoilor bebelușei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu