Aud
că sunt unii părinți, de pe meleagurile noastre sau de pe alte meleaguri, care,
după ideea proprie sau la recomandarea altora, nu lasă copiii (chiar și pe cei
de vârsta Elizei) să doarmă ziua, ca să-i culce seara devreme, pe la 6-7 iar
copiii să doarmă până dimineața. Iar copiii lor chiar dorm în nopțile 12-14 ore
pe noapte.
Eliza
a făcut ieri un astfel de experiment, independent de voința mea. Nu a vrut să
doarmă la amiază. Pur și simplu, chiar dacă îi era somn, chiar dacă am urmat
rutina obișnuită, a refuzat să adoarmă.
A
picat pe la 18.30.
S-a
trezit la 2 cântând, s-a foit, a supt, iar s-a foit, iar a supt, până pe la 3
jumate.
A
mai ațipit un pic iar eu am profitat și m-am apucat de lucru.
S-a
foit iar, s-a ridicat, l-a văzut pe David și l-a împuns cu degetul de câteva
ori, să vadă dacă nu se trezește. Nu s-a trezit, s-a întors cu spatele.
S-a
așezat de câteva ori cu capul pe pernă lângă el. Speram că adoarme. Nu a
adormit.
S-a
plictisit, a venit la mine în brațe, a băut apă, am drăgălit-o cu o mână în
timp ce cu cealaltă terminam o traducere.
I
s-a făcut foame. I-am dat o banană. A mâncat jumătate în brațe la mine. Cu
cealaltă jumătate m-a hrănit pe mine, bucățică cu bucățică, în timp ce terminam
și a doua traducere.
Se
făcuse ora 5 jumate.
A
început să se lipească de mine a somn, așa că am abandonat a treia traducere și
ne-am băgat în pat.
Am
adormit amândouă.
M-am
trezit la 8 și am terminat ultima traducere.
E
aproape 9 iar ea încă doarme.
Clar
nu vreau să repetăm prea des experiența asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu