Scenă observată zilele astea într-o curte:
Adultul (după vârstă bunic, nu tată) strigă la copil
(cam de vârsta lui David) să-i aducă papucul pe care i-l luase.
Copilul lasă papucul într-un anumit loc și se
depărtează.
Adultul, supărat, merge să-și ia papucul.
Copilul păstrează distanța, așteptând reacția
adultului.
Adultul descoperă că cel mic umpluse papucul cu apă.
Adultul se înfurie și aruncă papucul spre copil.
Apa din papuc îl împroașcă pe copil din cap pana in
picioare iar papucul îl lovește în picior.
Copilul începe să plângă și să strige după mama.
Adultul începe să vorbească răstit, n-am înțeles
prea bine ce spunea, am prins doar un „Credeți faceți voi ce vreți în casa
asta?”
Adultul și-a recuperat papucul vorbind în
continuare, copilul începe sa reacționeze agresiv verbal, ceea ce îl întărâtă și
mai tare pe adult.
Apare în ușă mama care se îndreaptă spre copil.
Copilul îi spune că bunicul l-a lovit.
Mama îl cercetează, îi vorbește blând în timp ce îi
șterge apa de pe față, îl ia în brațe și dispare cu el în casă.
În urma lor rămâne adultul comentând nervos.
Ce e greșit în toată scena asta?
