Nu credeam vă voi avea vreodată ocazia
neplăcută de a scrie o astfel de postare. Dar uite viața e plină de nenumărate
ocazii, unele plăcute, altele neplăcute. Nu e prima țeapă pe care o iau de când fac traduceri, de asta și simt nevoia să povestesc.
La începutul lui septembrie, chiar după
ce aflasem de încurcătura cu alocația și stimulentul de inserție, când eram
buimacă și nu prea vedeam un viitor roz situației mele financiare, m-a
contactat o firmăi pentru o traducere mai mare, un site în
domeniul medical. M-am bucurat, am semnat contractul, am vorbit
și cu administratorul sitului, și am început traducerea.
Mi se spusese că sunt cam 200 pagini și
că urma să lucrez direct pe site. Doamna de la biroul de
traduceri, a trecut, totuși, în word ceea ce era de tradus, ca să putem vedea
mai bine dimensiunea traducerii. Nu era mult. Nu înțelegeam de ce se socotiseră 200 pagini, pentru că nouă ne ieșeau cam 50 în word.
Fac cam 60% din lucrare și solicit un
avans. Mi se spune atunci că nu am lucrat 60%, că au fost ceva probleme tehnice
și nu s-au văzut toate paginile, că-s mai multe. Mi se dă avansul, 30% din suma
totală, se rezolvă problemele tehnice și apar toate paginile: într-adevăr, cam
200 pagini de site.
Încep lucrul frenetic, cer o amânare a
termenului, lucrez noaptea, ziua, de fiecare dată când prind un moment liber. Rog
celelalte birouri să nu îmi trimită traduceri până termin această lcurare. Noroc că David e la școală la program lung iar Eliza e destul de
liniștită și doarme mult.
Lucrarea, totuși, înaintează foarte greu, deși probleme de
vocabular nu sunt. La un moment dat, cerându-i ajutorul surorii mele, îmi
trimite ce a lucrat în word. Astfel dezleg misterul lucrului greu: o pagină de
site e nu mai puțin de 2 pagini word și aproape 3 pagini standard (alea de 330
cuvinte sau 2000 caractere fără spații).
Noh, ce să fac acum?. Pentru că sunt o
persoană bună (ca să nu zic de-a dreptul proastă), am spus că dacă am semnat
contractul, îl duc la bun sfârșit așa, fără să cer bani în plus și sunt mai
atentă pe viitor. Mă grăbesc să termin traducerea, comunic că pe site treaba e
terminată și aștept banii.
După două zile clientul ne transmite
că am omis niște rânduri. Posibil, mă gândesc eu, în stilul în care am lucrat,
terminând într-o lună o lucrare care se ia, de obicei, pentru 2,5-3 luni, nu am
pretenția că nu am sărit nimic. Și eu și doamna de la biroul de traduceri ne apucăm de puricat situl.
Identificăm toate omisiunile, le corectăm. Gata, așteptăm banii. Clientul nu, că nu toată traducerea e bună, că a dat click pe un cuvânt și am tradus
greșit, lui dicționarul îi dă altceva. Era vorba de cuvântul „verificare” pe
care eu îl tradusesem „verifica” și lui nu i se părea corect (deși este).
Omul acesta vorbește serios? întreb eu. La astfel de chestiuni de limbaj mă ia? Înțeleg, să descopere că am
inversat 2 litere în grabă, că nu am scris corect chiar toate numele medicamentelor,
pentru că mi-ar trebui cercetări mai amănunțite iar timpul nu mi-a permis să le
fac, dar la probleme de vocabular uzual îmi critică el traducerea?
Eram amândouă de-a dreptul bulversate.
Nu știu în amănunt ce discuții au avut ei doi, cert e că clientul a amânat
plata încă 2 zile. Atunci, amândouă nervoase de situație, eu disperată că se
apropia petrecerea de ziua lui David și nu aveam destui bani să o achit, am
decis să retragem traducerea de pe site și să o predăm în momentul în care e
făcută plata.
Biroul de traduceri mi-a plătit ce-mi rămăsese de
primit din suma stabilită în contract, eu m-am liniștit, firma a rămas cu banii
pierduți și toți am învățat că trebuie să fim mult mai atenți pe viitor cu
cine colaborăm.
Ce mai pot face este să fac publică
această poveste, pentru a-i avertiza și pe alții. Voi povesti și pe grupurile
de traducători și peste tot pe unde voi avea ocazia. Pentru că nu se face așa
ceva. Când un om muncește pentru tine, îl plătești. Dacă ești nevoit să amâni
un pic plata, vorbești civilizat cu el, îi explici situația și îi spui clar
când anume își primește banii.
Așa că fiți atenți cu cine lucrați.
Semnați contracte care sunt în avantajul vostru. Socotiți plata la munca voastră
efectivă, nu la cât consideră clientul că ar valora ce vă dă de muncă. Altfel
nu merită efortul. E timp pierdut, nopți nedormite, nervi consumați pentru un
mare nimic.
