Azi am aflat ceva care m-a pus un pic pe ganduri. Cineva (nu spun cine, persoana importanta) ar fi zis de curand ca David e PREA inteligent pentru varsta lui.
Prima reactie a mea a fost un hohot sanatos de ras. Apoi mi-am dat seama ca-s cam confuza. Eu il vad asa natural in tot ce face ca mi-e greu sa cred ca e PREA cumva fata de altii.
Imi dau seama ca uimeste prin rapiditatea cu care prinde miscari, gesturi, actiuni. E de ajuns sa vada o data ceva nou si incearca si el. Stie la ce folosesc butoanele de prin casa, scoate si pune baterii la telecomanda sau jucarii (bine, nu le nimereste inca in pozitia corecta), te vede cum faci ceva (orice: curatenie, pus lemne pe foc, trebaluit prin curte etc) si, dupa un timp, il vezi incercand sa faca acelasi lucru.
Stie rostul tuturor lucrurilor, unde e locul lor, stie cand ceva e curat sau murdar si, daca e murdar, aduce o carpa sa stearga, insotind gestul cu un “chhhh” spus din tot sufletul.
Nu se lasa pacalit, stie bine ce vrea si imi trebuie mare putere de concentrare si rabdare sa-i explic atunci cand nu se poate face ceea ce-si doreste. Dar, daca il abordez cum trebuie, intelege intr-un final si, in cel mai natural mod cu putinta, isi schimba activitatea ca si cum nu si-ar fi dorit niciodata sa faca altceva.
Ma inteleg cu el ca si cu un adult (poate mai bine decat cu adultii), singura diferenta fiind ca inca nu vorbeste. Pricepe, insa, absolut tot. Imi semnaleaza dorinetele si nevoile lui prin gesturi, chiuituri, maraieli, in functie de specificul si importanta lor.
Nu sta locului o clipa. La propriu. Chiar nu sta. Mereu umbla, scotoceste, cauta, observa (azi imi arata mirat o albina pe o floare de papadie; am stat apoi s-o privim impreuna minute in sir povestind despre albine, miere, polenizare etc; bine, eu vorbeam, el doar statea in bratele mele si se uita la ea si, din cand in cand, ridica ochii spre mine, amuzat). Este teribil de doritor sa inteleaga care-s mecanismele care fac sa se intample tot ceea ce vede in jur.
Ce e PREA in toate astea?
7 comentarii:
Si Andreiutu e plin de curiozitate si de multe ori am senzatia ca pricepe mult mai mult decat credem noi, de multe ori il vad frustrat ca vrea sa faca lucruri si nu poate. De multe ori ma gandesc ca asta e si rezultatul atentiei de care se bucura, faptul ca l-am lasat liber sa cotrobaie (verificand doar sa nu fie periculos pentru el), asa inca nu e nici timorat, nici plictisit, iar daca comunicam tot timpul cu el, prinde mult mai repede ce e de prins. Iubi radea de mine intr-o zi cum ii explicam lui bebe ca o sa-i dau mancare si pe urma mergem in parc. I-am spus ca poate acum nu pricepe tot (desi de multe ori am senzatia ca intelege foarte bine ce ii spun - sau in orice caz "prinde ideea"- dar daca ii tot vorbesc vine momentul in care pricepe. Dar daca nu vorbesc cu el, nu-i explic, daca nu-i dau de inteles, cum poate copilul sa se dezvolte?
Asta chiar e culmea. Cum adica PREA?? :)) Oamenii niciodata nu sunt multumiti.
Madi, un copil care creste intr-un mediu atat de plin de dragoste si de propice invatarii asa cum il oferi si tu lui David e un copil normal, capabil si competent social etc.
Sincera sa fiu, pe mine m-au speriat intotdeauna "supradotatii" pentru ca si asta e un mecanism de compensare.
Te pup si pe PREAUL tau drag,
®
seamana cu mine, dragilor; la partea cu incercatul, admiratul si studiatul.Sanatos sa fie!
:) Felicitari pentru cel mic, sa se faca mare si sanatos!
Am vrea ca toti copiii sa fie la fel ca el, fericit si inconjurat de dragoste! :) In acest sens, noi am incercat sa intindem o mana de ajutor unor copii talentati, asa ca am lansat campania Cards of Joy. Vrem sa trimitem zece copii care iubesc pictura, dar lipsiti de posibilitati financiare pentru a-si cultiva talentul, intr-o tabara de creatie. Cum pot fi ajutati: tot ce trebuie sa faceti este o mica fapta buna, pe care apoi sa o descrieti pe http://cardsofjoy.heidi-chocolate.com/ . Astfel, la 250 de gesturi frumoase inscrise pe site, un copil va pleca in tabara.
Speram sa gasiti un pic de timp sa descrieti o fapta buna pe site, ca sa putem face o bucurie copiilor! Va puteti incuraja si prietenii sa continue lantul de fapte bune inceput de dvs, transmitandu-le codul unic primit de inregistrare.
Daca el creste intr-un mediu placut si fericit, nici nu ar avea cum sa fie altfel! Fii fericita ca e sanatos si ca e al vostru :D Numai bine!
Pupici
Acum gandestete si cine ti-a spus asta. Nu vreau sa jignesc pe nimeni dar am intalnit destui oameni care folosesc aiurea cuvintele in proprozitie(sau context) fara a da importanta prea mare unui singur cuvant.
Ai mei sunt prea atasati, prea li se permite orice, sau Thea e prea energica, ieri o educatoare mi-a spus ca e prea violenta...
Eu cred ca PREA iti bati capul :D
Trimiteți un comentariu