'Spui că e obositor să fii alături de copii.Ai dreptate. Și adaugi: fiindcă trebuie să te cobori la nivelul lor, să te apleci, să te înclini, să te încovoiezi, să te faci mic. Aici însă greșești. Nu asta te obosește cel mai mult, ci faptul că ești obligat să te ridici la înălțimea sentimentelor lor. Să te întinzi, să te alungești, să te ridici pe vârfurile picioarelor. Ca să nu-i rănești.' Janusz Korczak

"Fie-vă dragi copiii, purtați-vă cu ei blând, învățați-i ce e de folos, fiți drepți și-ți vedea că nu-s sălbatici. Schimbați-le des ocupația, jucați-vă cu ei, căci între copii trebuie să fii și tu copil. Nu vă vărsați veninul amărăciunii voastre în sufletul copiilor, că-i păcat" (Ion Creangă)

"Cea mai bogata mostenire pe care parintii pot sa o lase copiilor este copilaria fericita, plina de amintiri tandre despre tatal si mama lor. Aceasta va lumina zilele care vin, ii va pazi de ispite si-i va ajuta in incercarile vietii de zi cu zi dupa ce vor parasi casa parinteasca.
Parintii trebuie sa fie asa cum vor sa-i vada pe copiii lor, ci nu cu vorba, ci cu fapta. Ei trebuie sa-si invete copiii prin exemplul vietii lor."
(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)


marți, 9 iulie 2013

CE INFLUENȚEAZĂ CREȘTEREA LUI DAVID

         În postarea aceasta voi scrie despre David. Dar nu e o postare despre David. Este o postare despre oricare alt copil la care vă puteți gândi.

Există 3 factori care influențează creșterea și dezvoltarea unui om (a oricărui om de pe planeta asta):
1.   EREDITATEA
2.   MEDIUL
3.   EDUCAȚIA
  
1. EREDITATEA. Ereditatea este ceea ce moștenește un om, pe cale genetică, de la strămoșii lui. Nu există pe lumea asta doi oameni cu aceeași zestre genetică. Fiecare om este diferit de ceilalți, fiecare om este unic în această lume.
          David este diferit de mama lui pentru că zestrea genetică pe care o moștenește de la ea se combină cu zestrea genetică moștenită de la tatăl lui. David este diferit de tatăl lui din aceleași motive.
          Atunci când ne uităm la David, dacă ne place sau nu ceva din ceea ce el este, din pornirile lui, trebuie să ne uităm și în spatele lui, la părinții lui, la unchii și mătușile lui, la verișorii și verișoarele lui, la bunicii lui (toți 4), la frații și surorile bunicilor lui, la unchii și la mătușile bunicilor lui. David împarte zestrea sa genetică cu toți aceștia. Câte puțin din fiecare dintre aceștia se află și în David.

          2. MEDIUL. Mediul în care crește David este al doilea factor care îi influențează dezvoltarea.         
           David poate trăi într-un mediu ostil. În jurul lui pot fi oameni care să vadă doar ce face el rău, să-l critice, să-l ironizeze, să-l certe, să-l urecheze sau să-l lovească pentru fiecare greșeală, să-și exprime dezamăgirea și supărarea la fiecare năzbâtie care pe ei, ca adulți, îi deranjează. Oamenii cu care trăiește David pot să vadă și ce e bun în el, dar să minimizeze bunătatea, punând răul pe primul loc, prin observații de genul: „Da, acum ai făcut un lucru bun, de ce în restul timpului ești obraznic?” sau prin comparații cu alți copii: „Uită-te la copilul acesta ce cuminte e și ce frumos vorbește. Tu de ce nu faci la fel?”. În aceste condiții David va crește crezând că nu e destul de bun pentru adulții din viața lui. Va crește cu o impresie proastă despre el, va crește un om fără încredere în el, un om care critică, ironizează, ceartă și lovește ceilalți oameni. Pentru că acestea au fost modelele pe care le-a avut în jurul lui pe măsură de creștea.         
          Sau          
            David poate crește într-un mediu afectuos. În jurul lui pot fi oameni care să-l iubească îndeajuns astfel încât să vadă în primul rând ce e bun în el. Oamenii din jurul lui, îl pot încuraja atunci când face bine și ierta atunci când face rău. Oamenii din jurul lui se pot abține când simt că se urcă furia la cap și-și pot păstra calmul, arătându-i că o criză de furie nu e neapărat să se termine în țipete și lovituri, ci în discuții calme și explicații cu răbdare. Oamenii din jurul lui își pot pierde răbdarea și să greșească, dar apoi pot sta de vorbă cu el să-i explice ce a fost greșit în atitudinea lor.         
             În aceste condiții David va învăța că nici un om nu e perfect, dar că iubirea și bunătatea ar trebui să primeze în viață. Va învăța să aibă încredere în forțele lui, va învăța să explice cu răbdare, va învăța să se abțină atunci când e furios și să se abțină de la certuri, țipete și lovituri, să-și ceară iertare atunci greșește. Pentru că acestea au fost modelele  pe care le-a avut în jurul lui pe măsură ce creștea.                   

              Copiii nu învață din ceea ce le spun adulții că ar trebui să facă. Copiii învață din ce văd că fac adulții din jurul lor. La ei nu merge vorba aia cu „fă ce zice preotul, nu ce face el”. Copiii sunt sinceri și văd adevărul, ei copie modelele pe care le au în jur, indiferent că nouă ne place asta sau nu. Astfel, noi, adulții, trebuie să fim oamenii care vrem să ajungă copiii și nepoții noștri. Dacă noi suntem agresivi în momentele de furie, le arătăm că așa se procedeazăcând ești furios. Dacă noi ne calmăm și le explicăm cu răbdare, de câte ori e nevoie, le arătăm că așa trebuie tratate problemele de orice fel.



3. EDUCAȚIA. Când vorbesc despre educație, nu mă refer la școală. Școala apare în viața copilului mult mai târziu. Educație înseamnă orice acțiune a unui adult asupra unui copil, cu scopul de a-l modela de la cele mai mici vârste.
Educația mediază și organizează raporturile dintre ereditate și mediu. Educația se uită la zestrea genetică  a copilului și la mediul în care acesta trăiește și își adaptează metodele în funcție de vârsta și de particularitățile lui individuale. Educația completează lipsurile pe care le au ereditatea și mediul sau accentuează avantajele pe care acestea le oferă.
Fiecare copil este diferit, de aceea și educația trebuie să fie diferită pentru fiecare copil în parte. Nu există rețete general valabile în educație. Educatorul (părinte, bunic, unchi, mătușă, orice om care are pretenția de a avea o influență în evoluția unui copil), trebuie să-și adapteze metodele de educație la felul în care e construit interior copilul și la mediul în care acesta trăiește.
David nu poate fi educat așa cum  am fost educată eu. Eu și David nu suntem la fel, avem moșteniri genetice diferite iar eu am trăit într-un mediu diferit de cel în care trăiește David.
David nu poate fi educat așa cum a fost educat tatăl lui. Cătălin și David nu sunt la fel, au moșteniri genetice diferite iar Cătălin a trăit într-un mediu diferit de cel în care trăiește David.

În concluzie, înainte de a-l judeca în vreun fel pe David, înainte de a-l pedepsi, înainte de a-l cataloga drept nesimțit, sălbatic sau altele din aceeași gamă, trebuie să facem 3 lucruri:
1. Trebuie să ne uităm la moștenirea lui genetică, atât din partea mamei cât și din partea tatălui și să vedem dacă nu au fost printre rudele lui persoane cu aceleași porniri. Și să înțelegem că ce face el nu e intenționat, e doar un mod de a reacționa.
2. Trebuie să ne uităm la mediul în care trăiește, dacă acesta este sau nu ostil și agresiv și să ne gândim ce fel de model îi oferim prin propriile noastre reacții. Pentru că David va copia reacțiile noastre pe măsură ce va crește.
3. Trebuie să lăsăm deoparte exemplele altora și să ne formăm propriul mod de a educa, adaptat la David, nu la modul în care am fost educați noi sau în care am văzut că sunt educați alți copii.

Și aș mai adăuga un al patrulea lucru: să ne uităm la noi, la cum eram când am fost copii și la cum suntem acum, să vedem dacă nu cumva am avut  sau încă avem și noi pornirile pe care le are David și doar dacă descoperim că noi suntem fără păcate, să aruncăm cu pietre în el și să-l condamnăm că e copil și că se poartă ca atare.
          Este o muncă foarte grea cu noi înșine. Nu orice adult se simte în stare să-și adapteze modul de a educa nevoilor copilului, nu orice adult este dispus să se modeleze pe el conform modelului pe care vrea să-l ofere copilului. Pot înțelege asta. Și mie mi-a fost foarte greu să trec peste toate tiparele pe care le aveam în minte despre creșterea și educația copiilor. 


          Nici un adult nu e obligat să se schimbe pe el însuși pentru a educa un copil. Dar absolut fiecare adult din viața unui copil trebuie să-și asume responsabilitatea modelului pe care îl oferă prin ceea ce face sau prin felul în care îi vorbește copilului respectiv.

4 comentarii:

andreea cass spunea...

ce bine [si usor] ar fi daca am incepe sa tratam copii/bebelusii asa cum tratam adultii din jurul nostru. cu acelasi nivel de respect si credibilitate.
nu poti izola un copil , catalogandu-l ca 'rau' fara sa vezi de unde vine 'raul ' asta.
copii sunt evident produsul nostru, a ceea ce suntem si mai ales a ceea ce facem.
da, foarte fain ai spus Madi , sper sa ajunga la urechile cui trebuie.

madi spunea...

iar atunci cand vezi de unde vine "raul", parca fapta copilului nu mai pare asa grava si apar si idei de abordare :)

Anonim spunea...

ceilalti se vad in David,daca el e rau si nesimtit este pentru ca asa sunt ei si nu sunt capabili sa vada si altceva.De aceea trebuie sa le explicam copiilor,sa-i facem puternici, ca pentru ei sa nu conteze decit parerea celor care ii iubesc cu adevarat si intr-o masura in care sa nu le afecteze libertatea

Ralu' spunea...

Excelent, Madi! >:D<