'Spui că e obositor să fii alături de copii.Ai dreptate. Și adaugi: fiindcă trebuie să te cobori la nivelul lor, să te apleci, să te înclini, să te încovoiezi, să te faci mic. Aici însă greșești. Nu asta te obosește cel mai mult, ci faptul că ești obligat să te ridici la înălțimea sentimentelor lor. Să te întinzi, să te alungești, să te ridici pe vârfurile picioarelor. Ca să nu-i rănești.' Janusz Korczak

"Fie-vă dragi copiii, purtați-vă cu ei blând, învățați-i ce e de folos, fiți drepți și-ți vedea că nu-s sălbatici. Schimbați-le des ocupația, jucați-vă cu ei, căci între copii trebuie să fii și tu copil. Nu vă vărsați veninul amărăciunii voastre în sufletul copiilor, că-i păcat" (Ion Creangă)

"Cea mai bogata mostenire pe care parintii pot sa o lase copiilor este copilaria fericita, plina de amintiri tandre despre tatal si mama lor. Aceasta va lumina zilele care vin, ii va pazi de ispite si-i va ajuta in incercarile vietii de zi cu zi dupa ce vor parasi casa parinteasca.
Parintii trebuie sa fie asa cum vor sa-i vada pe copiii lor, ci nu cu vorba, ci cu fapta. Ei trebuie sa-si invete copiii prin exemplul vietii lor."
(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)


joi, 15 august 2013

PROIECTUL NOSTRU DE VARĂ - PÂRÂUL MESTEACĂN (2)

Abia săptămâna asta am reușit să ajung la izvor, împreună cu David și Ioana. Eram curioasă în ce stare mai e pârâul nostru.
Surpriza a fost mai mult decât plăcută.
Nu numai că nu se mai aruncase nimic în apă, dar cineva a curățat o altă bucată de pârâu și a mai pus o băncuță.
În plus, puntea pe care o improvizasem noi a fost completată și îmbunătățită.
Mulțumim mult persoanei care s-a ocupat de asta.

Am reușit să strângem o parte din crengi si alte mizerii si sa le adunăm în două grămezi, mai departe de mal. Daca totul merge bine, anul viitor va fi verdeață pe malul pârâului, în locul rumegușului și al crengilor.

David a fost foarte entuziasmat pentru că a găsit mormoloci, broscuțe și păianjeni de apă. A curățat și el, entuziasmat, pietrele din apă. Îi plăcea cum curgea apa limpede după ce curăța noroiul de pe pietre.

Ne-am întâlnit și cu un domn care ne-a povestit cum în trecut și el căra cu bicicleta mizeriile de aici și le ducea în oraș, la tomberon. Și am povestit multe despre voluntariat și despre oameni frumoși care fac lucruri bune fără să aștepte nimic în schimb, doar din dragoste pentru natură și pentru ceilalți oameni.

Vă las pe fugă niște poze.

Partea pe care am găsit-o curățată (înainte era plin de crengi si pungi, nici nu avea unde intra soarele).


Crengile pe care le-am adunat noi de pe mal (grămezile sunt mai mari decât par în poze)



Puntea care a fost îmbunătățită


Cineva a adus o grămadă de moloz și pietre și a aruncat-o în drum. Nu ne-a plăcut asta.



Data viitoare (când se opresc ploile), am vrea să ne ocupăm de porțiunea asta (în realitate arata mai rău decât în poză)


3 comentarii:

Gianina spunea...

Eu acum am vazut proiectul tau(al vostru) si ma bucur ca mai exista oamenii ca tine,ca cel care a curatat,frumos exemplu si laudabila grija si te felicit pentru initiativa...si noi am curatat tone de gunoi din munti,pacat ca se fac la loc.
Mult succes mai departe!

madi spunea...

Pentru mine e important sa fac munca asta cu copiii si sa-i vad entuziasmati nu pentru ca obtin ceva material pentru ceea ce fac, ci pentru ca se implica in ceva bun. Cand vor creste poate vor face si ei acelasi lucru cu copii lor si ai prietenilor.

David adora sa se joace in apa iar putinul pe care-l face el cand curata paraul nici macar nu i se pare munca, e o joaca. Curata pietre, arunca pe mal crengute si ma cheama entuziasmat sa-mi arate ce mormoloci a mai gasit prin apa. Asta e si starea de spirit pe care trebuie s-o avem: ne jucam si in acelasi timp ajutam natura sa redevina frumoasa, asa cum a lasat-o Dumnezeu.

E mai greu sa schimbam mentalitatea dultilor, dar cei mici sunt mult mai deschisi la astfel de actiuni si le place sa simta ca au facut ceva important.

Gianina spunea...

A,si noi tot gratis o facem(chiar daca suntem monitori pe la tabere,cand se mai fac),tot pentru/cu copiii nostri si generatiile viitoare,ne punem baza ei,speram si noi ca adultii de azi...