LA CIRC

Săptămâna trecută am fost la circ. Nu la cel clasic, cu cort mare, cu animale, acrobați etc. Acela n-a venit anul acesta (nu știu dacă în ceilalți ani a venit). Și, chiar dacă ar fi venit, nu am fi mers. Când eram mică îmi plăcea, dar, când am crescut, am început să văd ce e în spatele numerelor cu animale și am preferat să nu mai merg la spectacole. Nu zic că toate circurile își tratează rău animalele pentru a ajunge la performanțele de pe scenă, dar prefer să evit spectacolele de acest gen.

Cu oamenii e altceva. Nu e chiar dresaj, chiar dacă mulți dintre ei nu au cunoscut niciodată altă viață, altă muncă decât cea de pe scenă. Îmi plac și acrobații și magicienii și clovnii, mai ales când giumbușlucurile sunt pline de veselie și candoare, fără aluzii mai nepotrivite vârstei copilăriei. Am văzut și cazuri în care, pentru a provoca râsul, s-au făcut tot felul de gesturi mai nepotrivite. Vorba unei profesoare din timpul facultății : unii ne fac să râdem cu mintea, alții se limitează să ne facă să râdem cu burta.

Cum ziceam am mers la circ. Vorba vine circ, o trupă care se numește Circul Imperial, formată din doi băieți care au prezentat în sala Casei de Cultură numere de magie și clovnerie.

Anul trecut au fost alți doi băieți, specializați mai mult pe fachirism, din care David a apreciat doar numerele cu focul. Și eu le-am apreciat, pentru că, la cât de frig era atunci în Casa de Cultură, flăcările suflate de nenea fachir erau o binecuvântare.

Anul acesta, însă, numerele de magie au fost mai diversificate și glumele de mult mai bun simț. David încă mai povestește despre cum s-au făcut toate cărțile de joc roșii, despre cum a scos magicianul flori de nicăieri sau a făcut să dispară porumbelul și să apară un iepure.  Iar luminile din ochii lui în timpul spectacolului au fost neprețuite.

Băieții din trupă au interacționat foarte frumos cu sala. Se vede că le place ce fac și sunt obișnuiți cu copiii. Care copii m-au luat prin surprindere și nu în sensul pozitiv.

Mi-am dat seama, cu această ocazie, că noi, adulții, uităm încă un lucru esențial în educarea copiilor noștri: să ne facem timp să mergem cu ei la spectacole. Să-i ducem de mici la tot felul de evenimente din acestea, să le arătăm cum se urmărește un spectacol, cum ne bucurăm de munca oamenilor de pe scenă, cum ne arătăm aprecierea și bucuria pentru munca lor în mod pozitiv, astfel încât să fim cu toții mulțumiți: noi, spectatorii, că am văzut un spectacol de calitate, ei, actorii/animatorii că munca lor este apreciată.

Jumătate dintre copiii din sală nu cred că au stat cinci minute pe scaune. Au fost non stop în fața scenei, pe scenă, vorbind tare, strigând în gura mare că vor să fie ei aleși ca ajutoare ale magicianului. Cu răbdare, magicianul le atrăgea atenția să se dea jos de pe scenă și să urmărească din sală spectacolul.

Clovnul a vrut , bietul de el, să meargă prin sală să își aleagă asistenții. Avea nevoie de niște copii mai înalți, așa că a coborât de pe scenă și a făcut turul sălii, alegând pe cine i se părea potrivit pentru numărul lui. Vai, mare greșeală a făcut. Nu numai că jumătate dintre copii s-au ținut scai de el tot strigând că ei vor să fie aleși, dar, la un moment dat, l-au doborât la pământ, i-au luat pălăria, l-au călărit la propriu. Nu m-aș mira să-i fi rupt și hainele, la cât au tras de el. A fost nevoie de intervenția celui de al doilea băiat, ca să reintre lucrurile în normal. Normal însemnând să se revină la veșnicele urcări pe scenă ale copiilor și vorbitul în gura mare cât a mai durat spectacolul.

Mie băieții chiar mi-au plăcut. Mai ales că au gestionat cu diplomație momentele neplăcute, dar nu m-aș mira ca imediat după spectacol să-și fi luat tălpășița făcându-și o cruce mare și hotărâți să nu se mai întoarcă în Câmpulung.

Eu sper că or să ne mai dea o șansă. Lui David i-a plăcut spectacolul. Și mie mi-a plăcut. Și altor copii/tineri/adulți prezenți în sală.

Cât despre copiii neastâmpărați… nu e vina lor. E vina noastră a adulților, că nu îi obișnuim de mici cu spectacolele. E drept și că, într-un oraș ca al nostru, nu ai unde să mergi cu copiii. Trupe de teatru vin doar din când în când pe la grădinițe,  circul vine o dată-n an, tot o dată-n an e  festivalul anual unde-i harababura pe care am văzut-o și în sala Casei de Cultură săptămâna trecută. Unde să învețe cum să urmărească un spectacol?