CE MI-AȘ DORI DE 8 MARTIE

De ceva timp, nu-mi mai plac sărbătorile care presupun primirea/oferirea de cadouri. Mi se pare că s-au comercializat mult prea mult.

 Adică ofer cu drag cadouri, atunci când pot, dar nu-mi place când trebuie să mă străduiesc să nu uit pe nimeni „important” ca nu cumva să se supere că nu l-am băgat în seamă. Și îmi place când, de exemplu, un copil vine și-mi aduce o felicitare făcută de el pentru mine, dar nu-mi place să știu că am primit un cadou doar pentru că „trebuie”, că-i Crăciunul, sau 8 Martie sau mai știu eu ce altă sărbătoare care presupune existența unui cadou.

Așa că nu mă supăr când nu sunt băgată în seamă cu astfel de ocazii. Nici eu nu reușesc să trimit mereu la timp felicitări, nici eu n-am mereu chef să „cadorisesc” chiar pe toată lumea.

La fel și cu acest 8 Martie. Mă tot gândesc că nu despre asta e 8 Martie. De ce e musai să primesc unul sau mai multe cadouri? De obiecte nu duc lipsă și, sinceră să fiu, multe dintre ele chiar mă încurcă.  

Mi-ar plăcea, însă, ca oamenii importanți din viața mea  să accepte și să recunoască faptul că sunt așa:

 

 

Și mi-ar plăcea ca aceiași oameni să accepte și să recunoască faptul că nu se face gaură în cer dacă sunt așa:

Și aș mai dori să nu mai fiu judecată pentru ceea ce nu sunt, ci să fiu iubită pentru ceea ce sunt. Pentru că, cine are dorința să se uite cu adevărat la mine, lăsând la o parte propriile prejudecăți și standarde, poate descoperi lucruri minunate în persoana mea.

Acestea fiind spuse, vreau să recunosc și eu minunăția a 3 femei importante din viața mea.

Iubită mamă, dragă mătușă Lili și scumpă surioară Oana, sunteți femei minunate. Vă doresc din tot sufletul „La mulți ani!”, sănătate și vieți pe măsura sufletelor voastre.