De
ceva timp, nu-mi mai plac sărbătorile care presupun primirea/oferirea de
cadouri. Mi se pare că s-au comercializat mult prea mult.
Adică ofer cu drag cadouri, atunci când pot, dar nu-mi place
când trebuie să mă străduiesc să nu uit pe nimeni „important” ca nu cumva să se
supere că nu l-am băgat în seamă. Și îmi place când, de exemplu, un copil vine
și-mi aduce o felicitare făcută de el pentru mine, dar nu-mi place să știu că
am primit un cadou doar pentru că „trebuie”, că-i Crăciunul, sau 8 Martie sau
mai știu eu ce altă sărbătoare care presupune existența unui cadou.
Așa
că nu mă supăr când nu sunt băgată în seamă cu astfel de ocazii. Nici eu nu
reușesc să trimit mereu la timp felicitări, nici eu n-am mereu chef să
„cadorisesc” chiar pe toată lumea.
La
fel și cu acest 8 Martie. Mă tot gândesc că nu despre asta e 8 Martie. De ce e
musai să primesc unul sau mai multe cadouri? De obiecte nu duc lipsă și,
sinceră să fiu, multe dintre ele chiar mă încurcă.
Mi-ar
plăcea, însă, ca oamenii importanți din viața mea să accepte și să recunoască faptul că sunt
așa:
Și
mi-ar plăcea ca aceiași oameni să accepte și să recunoască faptul că nu se face gaură în cer dacă sunt așa:
Și
aș mai dori să nu mai fiu judecată pentru ceea ce nu sunt,
ci să fiu iubită pentru ceea ce sunt. Pentru că, cine are dorința să se uite cu
adevărat la mine, lăsând la o parte propriile prejudecăți și standarde, poate
descoperi lucruri minunate în persoana mea.
Acestea
fiind spuse, vreau să recunosc și eu minunăția a 3 femei importante din viața mea.
Iubită
mamă, dragă mătușă Lili și scumpă surioară Oana, sunteți femei minunate. Vă
doresc din tot sufletul „La mulți ani!”, sănătate și vieți pe măsura sufletelor
voastre.
2 comentarii:
ai fost si vei fi intotdeauna o persoana puternica, prea buna si un model pentru mine :*. te iubesc mult si ma bucur enorm ca esti sora mea!
Eu nu simt nimic pentru 8 martie, am sunat-o si eu pe mama pe seara pentru ca primisem cateva mesaje de felicitare, si am zis sa ma simt sa o sun, dar in rest..nu simt nimic, nu vreau flori, cadouri, nu vreau nimic, dar eu sunt aia care uita si aniversarea casatoriei, deci....poate-s defecta! In 8 ani nu am sarbatorit nicodata aniversarea casatoriei:)), oau, poate anul asta!
Trimiteți un comentariu