COMUNICAREA ELIMINARII - FINALUL

Aici e inceputul

Aici suntem la jumatate de drum

A trecut un an.

In toamna si iarna am mai folosit pampersi, in special in timpul iesirilor, noaptea sau cand ramaneam in pana de pantalonasi.

Cand au venit caldurile, am renuntat la pampersi. Ocazional mai folosim chilotei training, de obicei noaptea, pentru ca uneori, cand e prea somnoros, riposteaza si nu vrea la olita.

Accidente mai avem, cele mai multe in casa, in camerele noastre de sus, toate legate de lipsa mea de disponibilitate. Cum n-avem covoare, ii place sa vada lichidul pe podea si sa aduca o carpa sa stearga.

Afara sau in vizite se tine cu orele. Am mereu la mine 2-3 schimburi, dar rar le folosesc. Accepta usor sa faca in iarba, chiar o arata din cand in cand cand vrea sa faca pipi. Stie si ca in casa ne facem nevoile la baie si uneori se duce singurel si deschide usa. Cel mai frecvent semnal e, insa, cand se opreste brusc din ce face si vine in brate la mine. Nu-mi zice nimic, dar sta un timp si, daca nu-s pe faza si nu-l intreb de pipi, pleaca si face pe el. Apoi, cand il schimb, are o privire de parca mi-ar zice “noh, eu am vrut sa-ti zic, dar nu m-ai bagat in seama” :)

Pentru caca are un loc preferat: cortul cu jucarii. Cand merge acolo si se joaca linistit, asta-i motivul, asa ca ma prezint cu olita. Singurele accidente de caca (foarte rare, insa) sunt atunci cand nu suntem acasa. Nu accepta sa faca decat pe el sau la olita lui.

Consider incheiat acest capitol din evolutia noastra. Scopul nu era ca el sa spuna clar ce vrea, ci ca eu sa invat felul in care el comunica. Sunt multumita si el pare la fel.

COMUNICAREA ELIMINARII – DUPA 6 LUNI

Eu:

Am inceput oarecum in forta. Fiind vara l-am lasat mai tot timpul cu fundul gol sau cu chilotei normali.

Am spalat ambele covoare de 2 ori vara trecuta. Ulterior unul l-am eliminat si l-am inlocuit cu doua covorase din bambus. Al doilea covor, initial eliminat si el, a fost readus in camera pe moitiv de iarna si podea rece.

Am spalat zilnic chilotei, pantalonasi, lenjerii. Initial la masina, apoi la mana cand se faceau aluzii la consumul de curent, apoi din nou la masina cand a inceput sa-mi pese prea putin de consumul de curent. In timp, dupa ce am testat mai multe variante, ocazional mai strecor in chilotel un scutecel de finet, ca sa nu mai curga totul pe covor si am cumparat de la nandu si greenbaby cateva perechi de chilotei training pentru plimbari si noptile cu accidente (urmeaza o postare si despre produsele cumparate de la greenbaby – momentan spun doar ca sunt super, super incantata)

David:

Cand am inceput, mi-am dat seama ca el, de fapt, habar nu avea ce se intampla cand elimina. Senzatia o avea, dar n-o putea lega de un rezultat final. Ma amuza teribil curiozitatea cu care privea ce se intampla de fapt in timpul eliminarii

A fost ceva nou pentru el. In timp a invatat la ce foloseste olita si chiar de la inceput avea momente cand imi arata clar spre olita inainte de eliminari. Nu mereu, dar faptul ca se intampla uneori, a fost o mare incurajare pentru mine.

Acum are zile cand elimina foarte des, zile cand trec si cate 3 ore fara eliminari.

Olita nu are un rol fix. Uneori e doar jucarie, palarie, recipient de depozitare a jucariilor mici pe care David se amuza sa le adune in ea pentru ca apoi sa le imprastie iar. Ba chiar l-am surprins uneori ca freca pe jos cu o carpa sau o bucata de hartie mototolita si apoi le punea in olita. Imita ceea ce vazuse la mine cand stergeam podeaua.

Uneori imi aduce chiar el olita, alteori doar se agita, alteori doar se indreapta spre ea si se uita la mine, alteori uita cu totul sa anunte si il gasesc cu pantalonii uzi. Accidente sunt, dar au intrat in normal deja, nici nu le mai contabilizez. Avand, insa, in vedere faptul ca nu mai este nevoie sa spal rufe zilnic, trag concluzia ca s-au rarit considerabil accidentele (hainele ude le pun intr-un lighean cu apa si detergent si stau cuminti acolo pana se strang macar de o jumatate de masina – asta ca sa raspund intrebarilor despre miros, pe care le primesc frecvent).

Noaptea aproape ca nu mai elimina. Daca a baut multa apa in timpul zilei, e posibil sa faca un pipi pe la miezul noptii, dar de cele mai multe ori face abia dimineata, cand se trezeste.

Avem experiente pozitive si din plimbari si vizite. A acceptat sa elimine cam in toate baile amicilor iar cand au fost accidente, chiloteiii training ne-au fost de ajutor.

Urmarind un pic evolutia lui, tind sa cred ca in urmatoarele 6 luni deja accidentele se vor rari considerabil. Deja comunicam bine, intelege ce-i spun si de multe ori face ce-l rog, asa ca am motive sa cred ca ne vom intelege si pe planul asta. Oricum se zice ca de la 18 luni copiii incep sa aiba controlul sfincterlor (desi am motive sa ma indoiesc ca se intampla asa de tarziu) asa ca va fi tot mai usor.

Sunt multumita. Imi pare chiar rau ca n-am inceput mai devreme. Probabil ar fi fost mai usor cu el mai “static”.

Multi ma intreaba de ce “atata chin”, la ce bun cand pampersul e la indemana. Motivele mele principale nu sunt plauzibile pentru toata lumea, dar sunt cele care m-au ajutat sa trec peste momentele de “oare de ce m-am apucat de asta?”

- copiii anunta inca de la inceput. Nu ma mai poate convinge nimeni ca nu e adevarat. Anunta plangand sau stambandu-se, trezindu-se din somn cu o expresie disperata pe fata (David si acum face asa cand senzatia de vezica plina ii deranjeaza somnul – dupa ce face pipi, adoarme din nou, ceea ce nu se intampla atunci cand il lasam sa faca in pampers).E adevarat, n-au controlul sfincterelor, insa senzatia o au si o semnaleaza. Pana spre 6 luni cand, vazand ca nu-i baga nimeni in seama la capitolul asta, pierd reflexul de a anunta si iau de bun faptul ca trebuie sa faca in pampers

- cazurile de infectie urinara sunt mai frecvente la copiii cu pampers. Cand eram mica am umblat ani de zile prin spitale din cauza infectiei urinare. Chiar daca riscurile sunt putine sa faca aceasta boala, am preferat sa le evit

- dermatita de scutec – am trecut prin ea inainte de EC si nu ne mai dorim asa ceva

- despre argumentul financiar nici n-are rost sa mai vorbesc. La al doilea copil, chiar daca nu voi mai avea rabdare pentru EC (desi ma indoiesc) voi trece pe scutece refolosibile. Investitia e mare la inceput, dar nu se compara cu cheltuielile pentru scutecele de unica folosinta.

- nu ultimul a fost argumentul ecologic: se zice ca dintr-un copac matur se fac 500 scutece de unica folosinta. La ritmul in care le foloseam noi ar fi trebuit cam 3 copaci pe fiecare an de purtat scutece de unica folosinta. Statisticile vorbesc de minim 10, dar mie n-mi ies asa socotelile. Dar tot iese un numar enorm cand te gandesti cate scutece de unica folosinta se folosesc zilnic in toata lumea.

Un link frumos, care cuprinde si alte argumente este acesta: http://www.nappyfree.com.au/

SCUTECE REFOLOSIBILE

Am vorbit aici despre comunicarea eliminarii, care ne ocupa timpul in ultima perioada.

Vorbind cu diverse persoane despre scutecele refolosibile si despre cat imi doresc cateva, am fost intrebata: de ce scutece refolosibile? Scopul celor de unica folosinta nu e tocmai sa te scuteasca de spalat?

Da, pentru mine a fost si este, in continuare, mai comod cu scutecele de unica folosinta. David elimina, eu schimb scutecul, pe care-l elimin la randul meu. Dar ma indoiesc ca pentru el e la fel de comod cu plasticul acela la fund toata ziulica, mai ales acum, vara.

Si am avut dovada chiar ieri. Sarbatoare in familie, invitati, distractie. Avand in vedere ca urma sa nu-l pot urmari pe David ca in alte zile, ca sa nu faca pish pe sau pe langa diversi invitati, i-am pus scutec. Urmarea? Cand l-am lasat fara scutec, am si observat ca incepuse sa se inroseasca. Chestie care, cat a stat cu chilotei, nu s-a intamplat niciodata, desi n-am folosit nici un fel de crema.

Cu un scutec refolosibil as fi fost obligata sa fiu mai atenta, el ar fi constientizat mai rapid faptul ca e ud si mi-ar fi semnalizat sa-l schimb imediat ce a facut, pielea lui ar fi fost in contact cu un material mai delicat si nu ar fi suferit prea mult. Ca sa nu mai spun ca acutecele refolosibile sunt mult mai ecologice, deoarece sunt biodegradabile, pe cand cele de unica folosinta nu. As detalia subiectul, dar a facut-o altcineva mult mai bine aici.

COMUNICAREA ELIMINARII

Se pare ca postarile mele pe teme de parenting se leaga tot mai mult de concursurile babydex, doar ele ma mai pot impinge de la spate sa povestesc ce mai facem.

Noutatile din viata noastra se axeaza momentan pe Comunicarea eliminarii.

Am inceput saptamana trecuta, dupa o vizita in Iasi, in timpul careia David a transpirat enorm in pampers si se vedea clar ca se simte inconfortabil. Asa ca am spus: “E vara, sa-l las cu fundul gol asa cum recomanda Claudia”. Ei, nu chiar gol, ii pun chilotei.

Mi-am propus din start sa fiu relaxata, sa nu ma gandesc la accidente ci la semnalele lui. Si, dupa doua zile de stat aproape non stop in preajma lui (oricum faceam asta si inainte), am descoperit urmatoarele:

- nu face pipi des, cum credeam eu, ci cam la o ora, o ora jumatate, deci la intervalele astea, un pipi de sters de pe podea nu e chiar grav daca nu-l prind la olita (pont: cu apa si otet se duce ca si cand n-ar fi fost)

- semnalizeaza. Intotdeauna, inainte de a face, David semnalizeaza. Nu mereu prind semnalele, dar acestea exista. Cele mai clare sunt cand se trezeste din somn si geme. Asa mi-am dat seama ca el mi-a zis de nenumarate ori in trecut ca vrea sa faca pipi, se trezea gemand sau chiar plangand si eu nu-l intelegeam, credeam ca il doare burtica sau ii e foame.

- e tare bucuros fara scutecul din plastic care il infierbanta pe caldurile astea. I-l mai pun doar cand mergem in oras sau in vreo vizita, dar si pentru asta, cat de curand, imi voi procura niste scutece refolosibile.

Ceea ce a functionat la noi a fost sa fiu relaxata, sa nu ma impacientez de accidente, sa vorbesc cu el mereu despre ceea ce ii propun. Nu sta pe olita (cred ca am luat-o si prea mica). Il pun deasupra ei, cu spatele la mine si face aproape de fiecare data cand am impresia ca ar fi timpul. Daca nu face in primele 10 secunde, inseamna ca il tin degeaba si aman.

Argumente pentru EC gasiti tot aici

Ceea ce m-a convins 100% ca ce fac e bine, a fost comparatia cu femeile: daca noi abia suportam cele 5-6 zile de absorbante lunare, oare cum se simte un bebelus care poarta scutecele din plastic in fiecare zi?

Normal ca nu e chiar simplu si aici gasiti povestirile mamicilor implicate in acest fenomen. Marea mea problema sunt noptile. Multi bebelusi de varsta lui David, sau chiar mai mici, nu fac pipi noaptea. Ce mamici norocoase au! David face de 2 ori plus la 7 cand se trezeste (tot prin EC am aflat asta), ceea ce pentru mine e un chin. Din cand in cand, ca sa ma pot odihni mai bine, imi calc pe suflet si-i pun scutecul. De aceea m-am si hotarat sa cumpar cateva scutece refolosibile.

Imi place ceea ce fac, pentru ca ma ajuta sa-l cunosc mai bine pe David, sa-i invat ritmurile. Asta ne apropie si ne ajuta sa comunicam mai bine. De fapt asta e scopul principal: nu eliminarile, ci comunicarea.
Articol participant la concursul Disney Baby