'Spui că e obositor să fii alături de copii.Ai dreptate. Și adaugi: fiindcă trebuie să te cobori la nivelul lor, să te apleci, să te înclini, să te încovoiezi, să te faci mic. Aici însă greșești. Nu asta te obosește cel mai mult, ci faptul că ești obligat să te ridici la înălțimea sentimentelor lor. Să te întinzi, să te alungești, să te ridici pe vârfurile picioarelor. Ca să nu-i rănești.' Janusz Korczak

"Fie-vă dragi copiii, purtați-vă cu ei blând, învățați-i ce e de folos, fiți drepți și-ți vedea că nu-s sălbatici. Schimbați-le des ocupația, jucați-vă cu ei, căci între copii trebuie să fii și tu copil. Nu vă vărsați veninul amărăciunii voastre în sufletul copiilor, că-i păcat" (Ion Creangă)

"Cea mai bogata mostenire pe care parintii pot sa o lase copiilor este copilaria fericita, plina de amintiri tandre despre tatal si mama lor. Aceasta va lumina zilele care vin, ii va pazi de ispite si-i va ajuta in incercarile vietii de zi cu zi dupa ce vor parasi casa parinteasca.
Parintii trebuie sa fie asa cum vor sa-i vada pe copiii lor, ci nu cu vorba, ci cu fapta. Ei trebuie sa-si invete copiii prin exemplul vietii lor."
(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)


luni, 26 martie 2012

PRIMA JUCĂRIE FĂCUTĂ DE DAVID

Acum 10 zile, răspunzând la un comentariu pe Facebook, am scris:

„asta îmi place și mie la jocurile astea: sunt atât de simple și, totuși, au așa un impact asupra lui David încât mi se confirmă încă o data faptul că ceea ce au cu adevărat nevoie copiii nu sunt jucăriile scumpe și arătoase. Plus că, implicându-se în realizarea lor, încet, încet, prinde curaj să-și creeze el singur jocuri din lucrurile simple pe care le are la îndemâna. Întocmai cum făceam noi, când eram copii.:)”

Sinceră să fiu, însă, nu mă așteptam să se întâmple asta prea curând.

Ei bine, azi, în timp ce meșteream la jocul cu trenuri, David mi-a cerut o bucată pătrată de bandă adezivă gri. Când i-am dat-o, a zis că vrea una mai mare. I-am zis că dacă îi dau o bucată mai mare, nu va mai fi pătrată, va fi un dreptunghi. A spus că e bine și așa.

Mulțumit de noile dimensiuni ale bucății de bandă adezivă, a luat câteva pătrățele dintr-un puzzle de plastic și le-a lipit pe ea. Apoi a luat și o bucată mai mică de bandă adezivă neagră și a lipit-o pe o margine.

S-a așezat apoi cu fața la un perete și a declarat că și-a făcut o telecomandă ca să se poată uita la Tom și Jerry. Mi-a arătat apoi unde sunt butoanele și unde sunt bateriile (sub bucata de bandă adezivă neagră) și cum butonează el ca să ajungă la programul de desene.

Își luase el porția de desene dimineață, la televizorul mare din camera bunicilor dar ce era să fac? L-am lăsat să se mai uite un timp și la televizorul imaginar :))



2 comentarii:

Lipo spunea...

Deci de imaginatie nu duce lipsa! si se pare ca nici de indemanare :) La cat mai multe!

Laura spunea...

:)))))))))))))))))))))))))