'Spui că e obositor să fii alături de copii.Ai dreptate. Și adaugi: fiindcă trebuie să te cobori la nivelul lor, să te apleci, să te înclini, să te încovoiezi, să te faci mic. Aici însă greșești. Nu asta te obosește cel mai mult, ci faptul că ești obligat să te ridici la înălțimea sentimentelor lor. Să te întinzi, să te alungești, să te ridici pe vârfurile picioarelor. Ca să nu-i rănești.' Janusz Korczak

"Fie-vă dragi copiii, purtați-vă cu ei blând, învățați-i ce e de folos, fiți drepți și-ți vedea că nu-s sălbatici. Schimbați-le des ocupația, jucați-vă cu ei, căci între copii trebuie să fii și tu copil. Nu vă vărsați veninul amărăciunii voastre în sufletul copiilor, că-i păcat" (Ion Creangă)

"Cea mai bogata mostenire pe care parintii pot sa o lase copiilor este copilaria fericita, plina de amintiri tandre despre tatal si mama lor. Aceasta va lumina zilele care vin, ii va pazi de ispite si-i va ajuta in incercarile vietii de zi cu zi dupa ce vor parasi casa parinteasca.
Parintii trebuie sa fie asa cum vor sa-i vada pe copiii lor, ci nu cu vorba, ci cu fapta. Ei trebuie sa-si invete copiii prin exemplul vietii lor."
(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)


sâmbătă, 3 noiembrie 2012

4 ŞI UN PIC

Am întârziat un pic cu postarea asta din motive de petreceri care s-au ţinut lanţ săptămâna asta.

Înainte de a lua pauză de la mersul la grădiniţă, am mai trecut pe acolo pentru petrecerea aniversaţilor din lunile septembrie şi octombrie. E o tradiţie la grupă ca, o data pe lună, sau la două luni, să fie sărbătoriţi copiii născuţi în perioada respectivă, iar luna asta s-a nimerit ca petrecerea să fie chiar miercuri, de ziua lui David. S-au împărţit cadouri, tortul a fost superb, a venit un clovn care i-a bucurat pe copii cu tot felul de giumbuşlucuri. Pe David nu l-a încântat clovnul, singurele lucruri care i-au plăcut a fost numărul de magie şi faptul că a primit un balon sabie.

Joi am mai sărbătorit un prieten de 5 ani. Iar petrecere, tort, baloane, dans şi joacă. Ne-am simţit atât de bine că nu ne mai dădeam duşi.

Cum rămăsesem datori cu o petrecere pentru prietenii vecini, vineri am reeditat ziua de naştere a lui David şi i-am invitat pe cei mici acasa. Desigur, din nou cadouri, tort, dans, joacă şi voie bună. Chiar a fost frumos. A prins şi ideea mea de a le da sa picteze figurine din ipsos, le-a plăcut si tortul meu super simplu, de clătite (nu cred că mă voi mai chinui vreodată să fac tort clasic la care ori iese ori nu blatul - tortul ăsta a ieşit delicios iar 2 copii chiar au cerut porţie dublă).

Am mai crescut un pic. De câteva săptămâni mă uit la David şi-l văd schimbat. Nu mai are figura aceea de copil mic despre care, la prima vedere, parcă nu ştii dacă e băieţel sau fetiţă. Se transformă tot mai mult într-un băieţel veritabil.

Deşi persoanele din afara familiei ar putea crede cu totul altceva despre el, David danseaza şi cântă toată ziua. Îl adoră pe Zdreanţă pe care l-a cunoscut prin intermediul diafilmelor din copilăria mea, vechi de 30 de ani. A învăţat poezia în doi timpi şi trei mişcări şi o recită cu intonaţie, ca un mic actor. Nu, nu face toate astea în public. Nici măcar bunicii nu l-au auzit recitând. Doar vineri, copiii care au urmărit împreună cu noi diafilmul, l-au putut asculta spunând poezia pe măsură ce se derulau imaginile. E timid, mai ales cu adulţii, dar cu copiii pur şi simplu se dezlănţuie. Iar copiii îl iubesc şi vin la noi cu drag, să se joace cu el. Pentru moment, e bine aşa. Vom trece de timiditate încetul cu încetul.

Şi câteva poze:






Un comentariu:

andru spunea...

La multi ani, David! :)