'Spui că e obositor să fii alături de copii.Ai dreptate. Și adaugi: fiindcă trebuie să te cobori la nivelul lor, să te apleci, să te înclini, să te încovoiezi, să te faci mic. Aici însă greșești. Nu asta te obosește cel mai mult, ci faptul că ești obligat să te ridici la înălțimea sentimentelor lor. Să te întinzi, să te alungești, să te ridici pe vârfurile picioarelor. Ca să nu-i rănești.' Janusz Korczak

"Fie-vă dragi copiii, purtați-vă cu ei blând, învățați-i ce e de folos, fiți drepți și-ți vedea că nu-s sălbatici. Schimbați-le des ocupația, jucați-vă cu ei, căci între copii trebuie să fii și tu copil. Nu vă vărsați veninul amărăciunii voastre în sufletul copiilor, că-i păcat" (Ion Creangă)

"Cea mai bogata mostenire pe care parintii pot sa o lase copiilor este copilaria fericita, plina de amintiri tandre despre tatal si mama lor. Aceasta va lumina zilele care vin, ii va pazi de ispite si-i va ajuta in incercarile vietii de zi cu zi dupa ce vor parasi casa parinteasca.
Parintii trebuie sa fie asa cum vor sa-i vada pe copiii lor, ci nu cu vorba, ci cu fapta. Ei trebuie sa-si invete copiii prin exemplul vietii lor."
(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)


miercuri, 29 mai 2013

ÎNVĂȚĂTOARE PENTRU O ZI

Vreau așa de mult să vă povestesc ce mai facem, unde am mai fost, ce am mai meșterit! O s-o fac, cu întârziere, dar o să vă arăt și vouă pădurile frumoase pe unde umblăm și jucăriile pe care le-am făcut în ultimul timp. De îndată ce reușesc să mă mobilizez.

Înainte, însă, trebuie să vă povestesc ceva ce mi s-a întâmplat ieri și ce mi-a confirmat că ce am ales anul trecut este calea cea bună pentru mine.

Ieri am fost învățătoare. M-a întrebat un coleg de facultate dacă nu vreau să-l înlocuiesc o zi și n-am stat pe gânduri. Cu toate emoțiile (n-am mai avut de-a face până acum cu copiii de școală primară), am acceptat. Și a meritat din plin.

Am ajuns cam la jumătatea primei ore. Cum am intrat in clasă, ei s-au ridicat in picioare și au început să spună o rugăciune. Apoi s-au așezat și au terminat de lucrat niște fișe. N-am mai stat sa le corectez cu ei, o sa le corecteze colegul meu, azi. Am preferat ca, în ultimele minute din oră, să facem cunoștință. Le-am cerut ca, pe lângă nume, să-mi spună si ce le place lor cel mai mult sa facă. Am primit răspunsuri de la citit, scris, matematica, până la jocuri pe calculator, mers cu bicicleta, șah, etc. Am discutat despre poveștile lor preferate și mi-am dat seama că sunt în urmă cu personajele care-i atrag pe copii. Cine-i prințesa Rozeta? Trebuie să mă pun la curent cu povestea ei.

A doua ora am făcut matematica. Aveau de rezolvat un test de recapitulare și să se autoevalueze. Au făcut testul, iar pentru autoevaluare, am scos cate un copil la tablă pentru fiecare exercițiu să vadă toți dacă au lucrat corect.

Apoi au avut sport iar eu am fost liberă. După ora de sport, fetițele mi-au adus margarete si liliac 
.

A treia ora am făcut educația civica. A trebuit să le predau lecția despre grupul religios. Am vorbit despre diferite religii și diferite tipuri de biserici, despre toleranță și despre obiectele folosite în grupul nostru religios. Mi-am dat seama ca ei multe acțiuni care țin de religie le fac din inerție, fără să știe ce înseamnă când aprinzi o lumânare, când te împărtășești etc. Nimeni nu le-a explicat pe înțelesul lor (cel puțin așa cred). Le-a plăcut când le-am explicat pe scurt câteva dintre semnificații. Am vorbit apoi despre icoane si i-am întrebat de unde cred ei ca știu pictorii cum arata diverși sfinți. Nu știau, dar au răspuns că probabil visează. Le-am zis că uneori e adevărat că au viziuni și le-am vorbit și despre Nicolae Grigorescu și despre picturile lui de la Agapia, unde a luat ca model localnicii. Au rămas impresionați când au aflat ca uneori chipurile îngerașilor din picturi sunt inspirate din chipurile unor copilași reali, ca ei.

Am avut apoi desenul și au trebuit să picteze o planșă despre copilărie. Am pictat si eu pe o foaie și, pentru că le-a plăcut foarte mult, le-am scris o dedicație și le-am lăsat lor desenul.

Am plecat apoi un pic in cancelarie și, când m-am întors ei scriseseră mare pe tabla: VA MULTUMIM CA ATI FOST INVATATOAREA NOASTRA! și desenaseră inimioare si steluțe. Pentru mine a fost impresionant să văd că m-au simțit aproape de ei și că le-am atras simpatia chiar dacă nu mă mai văzuseră până atunci.

Cât au așteptat ei autobuzul i-am învățat să joace Încetul cu încetul se fabrică oțetul și Cireșica are mere. Cred că nu mai trebuie să vă spun că le-a plăcut la nebunie.
Mi-au zis să mai vin să le mai fiu învățătoare și să vin la serbarea de sfârșit de an 

În concluzie, vorba lui David, “A fost o zi frumoasă”.

Știu că atunci când va trebui să organizez eu totul și să mă ocup de toată documentația cerută în învățământ, nu va fi la fel de ușor cum a fost ieri. Sunt conștientă și că a fost o clasă liniștită, fără copii cu probleme de comportament, o clasă cu copii care nu-și doreau altceva de la mine decât să le zâmbesc, să am răbdare cu ei și să le vorbesc frumos. Și a fost bine. Am prins curaj.


MULȚUMESC, DRAGI COPII DIN CLASA A 3-A, CĂ AȚI FOST ELEVII MEI!

3 comentarii:

Micaela gh spunea...

Imi place mult de tot sa citesc postarile tale,chiar daca nu reusesc sa si comentez(ar fii prea mult de scris :) )Mult spor in toate :)

Loredana spunea...

Frumoasa experientă!
Te astept la mine pe blog cu un premiu.

Strumful spunea...

Invatamantul ofera satisfactii, nu materiale ,insa in rest multe satisfactii, fete zambitoare, suflete calde, imi place sa fiu profesoara, nu-mi place salariul, dar suplineste Sot greul material.
Ma bucur ca ai avut o zi frumoasa.