'Spui că e obositor să fii alături de copii.Ai dreptate. Și adaugi: fiindcă trebuie să te cobori la nivelul lor, să te apleci, să te înclini, să te încovoiezi, să te faci mic. Aici însă greșești. Nu asta te obosește cel mai mult, ci faptul că ești obligat să te ridici la înălțimea sentimentelor lor. Să te întinzi, să te alungești, să te ridici pe vârfurile picioarelor. Ca să nu-i rănești.' Janusz Korczak

"Fie-vă dragi copiii, purtați-vă cu ei blând, învățați-i ce e de folos, fiți drepți și-ți vedea că nu-s sălbatici. Schimbați-le des ocupația, jucați-vă cu ei, căci între copii trebuie să fii și tu copil. Nu vă vărsați veninul amărăciunii voastre în sufletul copiilor, că-i păcat" (Ion Creangă)

"Cea mai bogata mostenire pe care parintii pot sa o lase copiilor este copilaria fericita, plina de amintiri tandre despre tatal si mama lor. Aceasta va lumina zilele care vin, ii va pazi de ispite si-i va ajuta in incercarile vietii de zi cu zi dupa ce vor parasi casa parinteasca.
Parintii trebuie sa fie asa cum vor sa-i vada pe copiii lor, ci nu cu vorba, ci cu fapta. Ei trebuie sa-si invete copiii prin exemplul vietii lor."
(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)


vineri, 5 iulie 2013

VIOLUL

Zilele trecute am asistat la o discuție care m-a șocat. Nu pentru că n-aș mai fi auzit-o și altă dată, ci pentru că nu pot crede că unele persoane merg pe ideile lor fixe, pe prejudecățile din care nu pot ieși și nu se gândesc la consecințele vorbelor lor, la faptul că poate încurajează, în cei care aud întâmplător discuțiile, comportamente nepotrivite, de multe ori condamnabile nu doar de societate, ci  și de lege.

Doi adulți, un bărbat și o femeie. El e mai tânăr, de vârsta băiatului ei. Ea o doamnă respectabilă, apreciată în societate, capabilă să împărtășească multora din experiența ei de viață, dacă nu se lasă prinsă în bârfă și prejudecăți. Din păcate e greu, la o anumită vârstă și în anumite medii în care doar aparențele contează, să te sustragi bârfei și prejudecăților .

Vorbeau despre tinerii de azi (el are o fată vitregă adolescentă, pe care mă-sa „a scăpat-o de sub control”). Și vorbeau despre cât de neserioși sunt tinerii de azi, despre cât de mult mint și nu-i interesează școala și despre toate celelalte pe care cu siguranță le auziți și voi când vine vorba despre generațiile tinere.

Și a venit vorba despre o altă fată adolescentă, prietenă cu fata de la care pornise discuția, care a fost violată. În disprețul ei față de tineri, doamna  a declarat: „Să știi că eu nu-i condamn pe bărbați când fac asta. Nu le vezi pe fetele de azi cum se îmbracă cu fuste de-o palmă și-s mai mult dezbrăcate? Și-o cer singure.”

Nu mi-a venit să cred ce auzeam. Cum poate cineva, mai ales o femeie, să gândească așa? Poate că atunci când doar gândești așa, nu sună greșit, dar când pui în cuvinte, chiar nu-ți dai seama cum sună?

Sunt mamă de băiat, la fel ca doamna respectivă (nu-i relevant faptul că-s 30 de ani între copilul meu și al ei). David va crește, va ajunge adolescent și va avea colege și prietene care se vor îmbrăca cu fuste de-o palmă și vor umbla mai mult dezbrăcate. Va trece și el, ca toți adolescenții, prin perioada aia în care hormonii o iau razna și ți-e foarte greu să te controlezi și să-ți ții pantalonii pe tine la vederea atâtor frumuseți ale naturii. Va fi scuzabil din partea lui să profite de o fată, chiar și doar să o agreseze verbal sau să o atingă în moduri neadecvate atâta timp cât ea nu-și dă acordul? Va fi scuzabil să facă toate astea doar pentru că fata respectivă poartă fustă de-o palmă?

Se pare că unii oameni, chiar femei, sunt de acord că un astfel de comportament este scuzabil. Ba mai mult, își spun această părere, cu voce tare, în fața bărbaților și fără să se gândească la faptul că la câțiva metri depărtare se joacă doi copii, băieți, care, în ciuda preocupării lor cu joaca, au atenție distributivă și urechile pâlnie la ce discută adulții (am fost și eu copil, știu cum trăgeam cu urechea la discuțiile celor mari, chiar dacă ei aveau impresia că nu aud ce spun ei).

Și așa, astfel de copii cresc și ajung la adolescență cu tot felul de idei ajunse la ei indirect, din discuțiile celor din jurul lor. Și vor fi convinși că ei n-au nici o vină dacă profită de-o fată căreia i se vede un centimetru în plus de piele față de norma permisă. Doar de mici copii i-au auzit pe adulți vorbind despre asta și ei le-au confirmat în repetate rânduri că fata e de vină când se întâmplă așa ceva.

Oh, Doamne! În nici un caz o astfel de faptă nu e scuzabilă, dimpotrivă. Nu există nici o scuză pentru așa ceva. Păi atunci și pe plajă sau la ștrand ar trebui să mergem îmbrăcate, că doar și acolo vin bărbați care, la vederea atâtor femei în costume de baie minuscule (nu mai zic de femeile care fac plajă topless) ar trebui să le țină într-un viol continuu, nu?

Sigur, nu sunt de acord nici cu comportamentul indecent al fetelor. Știu că unele dintre ele par că „o caută cu lumânarea”, dar una e ca fata să fie de acord și alta e să profiți de ea contra voinței ei. Una este să faci sex cu ea cu acordul ei, alta e să o violezi. Violul nu e ceva scuzabil  în absolut nici o circumstanță.

Și nu-mi spuneți că hormonii nu-i poți controla. Știu bine cum e adolescența, am fost și eu adolescentă. Am experimentat și eu, cum fac mai toți, dar în momentul în care am avut îndoieli, băiatul respectiv m-a respectat. Și tatăl copilului meu a fost adolescent și a experimentat și el, dar atunci când fata a spus nu, experimentul a încetat. Și se purtau și pe vremea noastră fuste de-o palmă (eu nu le-am purtat pentru că nu-mi stăteau bine, dar dacă aș fi fost mai puțin rotunjoară, cu siguranță aș fi purtat și eu costumații mai indecente). 

Gândiți-vă bine ce fel de valori doriți să transmiteți copiilor voștri, nepoților voștri, copiilor cu care intrați în contact într-un anumit moment al vieții voastre.


Mă întreb cum ar fi gândit doamna de mai sus dacă în loc de băiat ar fi avut o fată sau o nepoată adolescentă.

Un comentariu:

Monis spunea...

ar fi gandit la fel. pana fata ar fi fost violata. apoi ar fi gandit pe dos.