Nu știu cum săvă spun, dar acesta este primul an după foarte mult timp, când chiar mă bucur de pregătirile de Paști. Lista de bucate mi-am făcut-o îndeajuns de scurtă încât să nu-mi fie corvoadă si am gândit totul în așa fel încât să și experimentez, să mă și simt bine pregătind.
În primul rând am adaptat lista mâncărurilor la ce aveam în congelator. Și, slavă Domnului, am strâns destule care așteaptă să fie utilizate așa că anul acesta am cheltuit foarte puțin pentru pregătiri.
Am început marți, când am pregătit ceva rapid pentru grădinița lui David, unde s-au strâns alimente pentru copiii săraci. N-am putut contribui cu mult, dar niște melcișori și câteva ouă tot am făcut.
Ouăle le-am decorat cu hârtie creponată. Una dintre tehnici. Am învelit ouăle în fâșii de hârtie, am strâns totul bine în folie de aluminiu, am pus la fiert vreo 10 minute, apoi am lăsat să se răcească. Rezultatul a fost drăguț, deși doar culoarea albastră s-a imprimat, celelalte 3 nefiind la fel de puternice.
.JPG)
Ieri am încercat altă tehnică. Am fiert ouă, fierbinți le-am învelit în hârtie creponată și le-an scufundat în oțet pentru câteva minute. Bine, spun „am”, dar chestia asta a făcut-o mai mult David. Am lăsat apoi ouăle să se răcească învelite în hârtia îmbibată cu oțet.
Unul dintre lucrurile pe care mi le-am dorit mult în ultimii ani a fost să decorez ouă cu frunze, așa cum făcea mama când eram copii. M-am înarmat cu un pumn de frunze, am scos din dulap ciorapii special păstrati pentru așa ceva, l-am luat pe David ca ajutor și am pornit la treabă.
David a fost extreme de încântat să amestece culorile.
Verde
Roșu
Albastru
După ce le-am lăsat destul de mult să se coloreze (îmi doream să iasă culori cât mai intense, așa că am depășit timpul indicat pe plic), rezultatul părea promițător.
Desigur, nu putem avea culori la îndemână fără să experimentăm un pic, așa că le-am combinat și am făcut și ouă mov. Am vrut și maro, combinând toate cele trei culori, dar a ieșit doar un mov mai închis.
După ce am terminat activitatea (care a durat destul de mult), l-am lăsat pe David să-și facă de cap cu vopselele și să le combine cum a crezut de cuviință.
Am încercat apoi să mai vopsim câteva ouă într-o tehnică descoperită pe internet, cu lac de unghii. Teoretic se turna lac de unghii într-un castron cu apă, se rotea oul în castron și iesea o minunăție colorată. Nouă nu ne-a ieșit. Poate că era lacul de unghii prea vehi. Asa că i-am dat mână liberă lui David să picteze cu lac de unghii cum ii trece prin cap.
Iar el s-a conformat.
Întreaga activitate a durat cam 2 ore și, pe lângă minunățiile care au ieșit, am avut satisfactia de a avea și un copil foarte interest de ce făcea, care a declarant că vrea să facem ouă colorate mai des. Ceea ce vom face. Nu-i exclus să auziți că decorăm ouă de Craciun, pe post de ornamente pentru brad :)
În altă ordine de idei, m-am convins încă o data (nu că aș fi avut nevoie de confirmări în privința asta), că David e unul dintre acei copii pentru care activitățile cu elemente din viața de zi cu zi sunt mai atractive decât orice jucărie sau imitație. Are multe jucării, dar nici una nu-l pasionează ca jocul cu obiectele adultilor, cu făinurile și substanțele de prin bucătărie, cu orezul colorat pe care i-l fac uneori sau borcanul cu verdeturi uscate, cu sticlele de săpun lichid sau șampon din baie.
Și aici recunosc că am greșit de-a lungul timpului. I-am tot cumpărat jucării nu pentru că el le-ar fi vrut neapărat, ci pentru că mie mi-ar fi plăcut să se joace cu ele, când, cel mai simplu ar fi fost să-i dau acces liber la dulapul cu oale și provizii.
Scuza mea, totuși e că, până de curând, nu am avut cum să-l las să experimenteze în acest fel deoarece nu aveam bucătăria mea în care să-l las să se desfășoare fără să mă preocupe mizeria pe care o face.
Acum nu mai am nici o scuză și cred că voi începe să fac unele schimbări în privința asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu