ACTIVITĂȚI NOCTURNE

Uneori (cam de 2-3 ori pe săptămână), în toiul nopții, copila nu are somn. Se trezește pe la 3-3.30, se foiește, se răsucește, mă strânge în brațe, scoate diverse sunete să vadă dacă-i răspund. Vede că nu-i răspund, vede că e întuneric, se foiește iar și încearcă să adoarmă. Dar nu poate.

Într-un final, mă ia de mână și mă duce în bucătărie. Se așază la locul ei și-mi face semn să merg la locul meu. Adică la chiuvetă, să spăl vase.

Își găsește ocupație cu varii obiecte, mănâncă o gură de banană sau două de iaurt.

Dacă vreau să o ridic de pe scaun spunând că ar fi cazul să încercăm din nou să dormim, îmi face hotărâtă semn să mă întorc la vasele mele.

Când termină ce are de făcut, îmi dă de înțeles că vrea să coboare de pe scaun. Mergem în cameră. Se uită la David care doarme dus, duce degețelul la guriță și face fuuu (adică să faceml iniște).

Uneori adoarme și ea, alteori nu vea în pat. Lucrez cu ea în brațe până i se face somn. Pe la 5.30-6 adoame. liniștită.

Teoretic m-ar deranja programul ăsta nou al ei, pentru că îmi scurtează cam cu 2 ore timpul de lucru (sau de somn, după caz), ceea ce nu-mi pică bine. Totuși, e așa simpatică atunci când mă ține de mână și mă trage spre bucătărie, cu mers de rățușcă somnoroasă și cu zâmbet ghiduș pe buze, încât îmi trece și oboseala și supărarea.

Și, ca bonus, dimineața am vasele curate.

Sper, totuși, să fie doar o fază.

LUNGUL DRUM SPRE FOLOSIREA ULEIURILOR ESENȚIALE

Uleiurile esențiale sunt de când lumea în magazinele naturiste iar câte ceva despre aromaterapie știe cam oricine. Când mama lucra la magazinul naturist foloseam și noi varii uleiuri în lămpile de aromaterapie haioase. Era o chestie nouă, un mod de a împrospăta aerul din casă, deși nu pot să spun că eram super încântată. Mirosul acela emanat cu ajutorul aburului fierbinte, deși nu era chiar deranjant, nu era nici extrem de plăcut.

În 2016, la seminarul Monicăi Reu, într-o discuție despre rutina de seară la copii, am aflat pentru prima dată că ar exista niște uleiuri și mai bune decât cele care se găsesc în magazine. N-am aprofundat subiectul atunci, deși mi se aprinsese clar un beculeț. Am rămas, însă, cu ideea în minte.

Anul trecut, în diverse discuții pe grupurile FB, am asociat ideii și un nume de firmă. Am intrat într-un grup pentru a căuta detalii și am fost foarte încântată. Mai puțin de preț care era mult peste orice buget al meu. Am continuat să urmăresc din unbră discuțiile și să-mi înregistrez tot mai multe motive pentru care uleiurile astea, în unele situații de-a dreptul miraculoase, ar trebui să-și găsească locul în viața mea. Dar tot nu puteam găsi un motiv bun pentru a face această investiție.

În toamnă, am participat la o prezentare a acestor uleiuri. Eram într-o perioadă dificilă, eram extrem de obosită, atât de obosită încât abia puteam dormi noaptea iar puținul somn era fragmentat și plin de vise. Programul îmi era atât de încărcat încât abia găseam timp să mă ocup de casă, dar nici nu reușeam să mă mobilizez să-mi fac ordine în viață și să renunț la ce trebuia să renunț.

Am fost la întâlnirea aceea mai mult de curiozitate, mai mult pentru a ieși din casă, conștientă că nu voi putea cumpăra uleiurile, încă nesigură că sunt chiar atât de eficiente cum se spune. Am ascultat prezentarea fragmentar, în momentele când Eliza era concentrată cu câte o activitate. Mi-a plăcut entuziasmul cu care s-a vorbit, am înțeles diferența dintre aceste uleiuri și cele pe care le folosisem până atunci, diferența dintre difuzarea la cald și cea la rece și da, mi-am dorit mult să le am. Dar atât. În continuare, prețul lor era prea mare pentru bugetul meu. M-a atras ideea unor roll-on-uri ceva mai accesibile la preț, dar Eliza deja își pierdea răbdarea, așa că am plecat, urmând să mă informez mai mult despre variantele pe care mi le-aș putea permite cândva.

Totuși, din acel moment, s-au produs în mine niște schimbări. La întâlnire fusese pornit un difuzor și, inițial, s-a difuzat ulei de portocală. S-au adăugat apoi și alte uleiuri, dar mirosul acela de portocală mi-a rămas zile întregi în nări. În acea seară, pe măsură ce trecea timpul, am început să mă simt ciudat. La început m-a cuprins o moleșeală pe care nu o înțelegeam și care m-a îngrijorat. Simțeam efectiv cum fiecare celulă a corpului meu mă furnică, iar asta mă deranja. Apoi mi-am dat seama că senzația aceea era modul în care corpul meu începea să se relaxeze. Uitasem cum e să mă simt relaxată. Am redescoperit în acea seară. Starea de bine a continuat și a doua zi, când am avut un puseu de energie care m-a făcut să curăț casa cum nu avusesem putere să fac de mult.

Atunci am decis că uleiurile astea vor urca în topul priorităților și, cu prima ocazie, le voi achiziționa.

Nu îmi făceam iluzii că voi putea lua din start un kit întreg, chiar dacă era varianta cea mai convenabilă. Mă gândeam, însă, că aș putea investi în 1, poate chiar 2 uleiuri pe lună, până îmi completez colecția cu strictul necesar. Ocazia s-a ivit în perioada sărbătorilor, când au început ofertele. Astfel, am prins o ofertă de difuzor cu 2 dintre uleiuri. Apoi, împreună cu o prietenă am împărțit o altă ofertă și așa am pornit la drum.

Uleiul de portocală este încă preferatul meu. Când îl pun în difuzor simt instant cum îmi intră în toți porii și-mi luminează gândurile.

În decembrie Eliza a răcit foarte tare. O prietenă mi-a făcut un amestec de uleiuri. A ajutat-o și nu prea pe Eliza (ar fi trebuit altă combinație), dar mie și lui David ne-a diminuat instant durerile de gât. Pur și simplu, în câteva secunte, durerea s-a strâns într-un singur punct apoi a dispărut cu totul.

La un moment dat, am avut o problemă destul de mare cauzată de o infecție la măsea. Atunci o altă prietenă mi-a dat un alt ulei pe care l-am folosit pentru a ameliora situația. Nu e rezolvată complet, dar a diminuat simțitor infecția. Nu știu ce aș fi făcut fără uleiul acesta, deoarece doctorul care-mi poate face tratamentul pe canal este foarte ocupat și m-a programat destul de târziu.

Ultima noastră experiență e foarte recentă:

La începutul săptămânii, David a răcit. Nu foarte grav, puțină febră și tuse seacă. Am ținut sub control răceala, ca de obicei, cu gemoderivate, de data asta difuzând și uleiul pentru imunitate. În a treia zi de răceală, a început să strănute și, automat, i s-a înfundat nasul destul de tare, ceea ce îi dădea o stare foarte proastă. Colac peste pupăză, și Eliza respira greu în timpul somnului. Comandasem deja un ulei pentru respirație ușoară, dar nu sosise încă, așa că am întrebat o prietenă dacă îmi poate da câteva picături. Mi-a dat o sticluță întreagă, urmând să i-o returnez când sosește comanda.

Am difuzat uleiul și situația s-a mai ameliorat. Până spre seară, când David a început din nou să strănute și abia respira pe nas. Înainte de a adormi a început chiar să se plângă că nu a mai fost niciodată răcit așa de tare, că nimeni pe lumea asta nu a fost vreodată răcit atât de tare, că sigur nu va putea dormi și crede că o să moară. Menționez că doar strănuta și avea nasul înfundat. Credința că va muri din cauza răcelii vine din credința ancestrală a bărbaților că orice strănut îi poate omorî.

Am trecut peste amuzamentul meu în fața felului în care copilul îți verbaliza suferința, am diluat câteva picături de ulei esențial în ulei de cocos și i-am aplicat pe piept. În 10 secunde dormea dus respirând liniștit pe nas. Nu s-a trezit deloc în acea noapte, a mai strănutat un pic în ziua următoare, am mai aplicat uleiul diluat în următoarea seară, am mai difuzat o dată, apoi totul a revenit la normal.

Dacă mai aveam nevoie de confirmări că investiția aceasta merită, acum nu mai am. Treptat, voi mai achiziționa și uleiurile care-mi lipsesc. Încă nu mă îndur să le folosesc cu alte scopuri decât cele terapeutice pentru că pentru asta am nevoie de ele în primul rând și încerc să nu le consum mai mult decât strictul necesar. Dar au multe, multe alte utilizări.

Voi folosiți aceste uleiuri? Care este preferatul vostru?