CASA PLINĂ

Atunci când soția lui moare, Danny Tanner se trezește în situația de a crește singur 3 fetițe: una de 10 ani, una de 5 ani și cea mai mică de 1 an. Îi sar ajutor cel mai bun prieten și cumnatul lui, care se angajează să formeze împreună o familie funcțională. Și reușesc. Cu umor, cu empatie, cu înțelegerea vârstelor prin care trec atât copiii cât și adulții, cu înțelegerea și acceptarea faptului că atât copiii cât și părinții fac greșeli pe parcursul creșterii lor împreună, dar că asta nu e o tragedie, cu multă, multă joacă și râsete. Adică exact ceea ce ar trebui să caracterizeze orice familie.

Acum mulți ani am urmărit la TV câteva episoade din serialul Casa plină și mult timp mi-am dorit să-l reiau. I-a venit momentul de curând și pot spune că sunt captivată. Serialul are cam tot ce îmi doresc să văd în filmele care abordează subiectul parenting-ului, totul combinat cu mult umor de calitate. 

Toate personajele sunt simpatice, empatice, depășesc dificultățile prin comunicare, transmit cam toate valorile care ar trebui transmise celor care îl urmăresc. Poate fi urmărit și cu copiii, deoarece lipsește umorul cu tente sexuale și chiar oferă modele valabile de a gestiona unele situații dificile.

Deschid o paranteză referitoare la umorul cu tente sexuale: acum mulți ani, în timpul primei facultăți, o doamnă profesoară a împărțit umorul în două categorii care mi-au rămas imprimate în minte: umor pentru cap și umor pentru burtă. Ei bine, umorul sexual, promovat destul de intens la TV și nu numai, eu l-am considerat mereu umor pentru burtă. Apreciez foarte mult filmele, comedianții sau oamenii de rând care nu cad în capcana asta și găsesc moduri rafinate ori de a-l evita, ori de a-l ascunde astfel încât glumele să poată fi gustate de orice vârstă. A fost într-unul dintre episoade o încurcătură care, poate, în alte filme, ar fi fost exploatată la maxim, subliniind partea sexuală. Ei bine, scenariștii de la Casa plină, s-au descurcat admirabil. Scena a fost atât de frumos făcută încât cine a avut de înțeles a înțeles despre ce era vorba, cine nu, s-a distrat de comicul situației. Închei paranteza.

Desigur, serialul prezintă o situație un pic idealizată. Mi-ar fi plăcut să văd bebeluși/toddleri mai energici și mai "cu crize", dar probabil se merge pe ideea că un copil crescut într-o familie empatică, în care îi este respectat specificul vârstei, crește liniștit. Și mai sunt câteva aspecte referitoare la viața cu un bebeluș/toddler pe care mintea mea nu prea le poate înțelege, dar pentru cu restul situațiilor serialul se descurcă foarte bine.

Voi ați urmărit serialul? Ce părere avți despre el?

Serialul Casa plină, are și o continuare, Fuller House. E simpatic și acest serial.