'Spui că e obositor să fii alături de copii.Ai dreptate. Și adaugi: fiindcă trebuie să te cobori la nivelul lor, să te apleci, să te înclini, să te încovoiezi, să te faci mic. Aici însă greșești. Nu asta te obosește cel mai mult, ci faptul că ești obligat să te ridici la înălțimea sentimentelor lor. Să te întinzi, să te alungești, să te ridici pe vârfurile picioarelor. Ca să nu-i rănești.' Janusz Korczak

"Fie-vă dragi copiii, purtați-vă cu ei blând, învățați-i ce e de folos, fiți drepți și-ți vedea că nu-s sălbatici. Schimbați-le des ocupația, jucați-vă cu ei, căci între copii trebuie să fii și tu copil. Nu vă vărsați veninul amărăciunii voastre în sufletul copiilor, că-i păcat" (Ion Creangă)

"Cea mai bogata mostenire pe care parintii pot sa o lase copiilor este copilaria fericita, plina de amintiri tandre despre tatal si mama lor. Aceasta va lumina zilele care vin, ii va pazi de ispite si-i va ajuta in incercarile vietii de zi cu zi dupa ce vor parasi casa parinteasca.
Parintii trebuie sa fie asa cum vor sa-i vada pe copiii lor, ci nu cu vorba, ci cu fapta. Ei trebuie sa-si invete copiii prin exemplul vietii lor."
(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)


Se afișează postările cu eticheta purtatul copilasilor. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta purtatul copilasilor. Afișați toate postările

marți, 2 martie 2010

CAND IMI TREBUIA UN SLING SI NU L-AM AVUT



Iar concurs la Ziarul Copiilor, de data asta sponsorizat de sling.ro

“Puteţi câştiga un Sling sau un Mei Tai (la alegere) dacă ne împărtăşiţi o poveste despre un moment din viaţa voastră în care aţi fi avut mare nevoie de un sling sau un Mei Tai.”

Eheee, cat de mult am regretat ca n-am descoperit slingurile mai devreme. Mare nevoie as fi avut de ele in primele 4 luni ale lui David. Inca ma gandesc cat de mult mi-ar fi usurat viata, nu atat la plimbari, cat acasa, in activitatile zilnice.

As fi avut nevoie de unul cand David nu reusea sa adoarma si ma plimbam cu el in brate de colo colo pana ma dureau mainile (si am avut ce cara avand in vedere ca la nastere a avut 4,490 kg, la doua luni 6 kg iar la patru luni 7,5 kg – a crescut baiatul meu fix ca-n grafice, nu m-a iertat de nici un gram).

Ar fi fost o adevarata binecuvantare sa am un sling cand coboram in bucatarie sa mananc. In loc sa imbuc ceva pe fuga, as fi putut manca pe indelete, cu el agatat la pieptul meu.

Dar cel mai mult si mai mult mi-ar fi trebuit un sling ... la baie. Da, in momentele cand trebuia sa-l las cu bunica si el plangea dupa mine si eu nu stiam cum sa rezolv problema mai rapid ca sa ma prezint la datorie. Eheee, cat de bine mi-ar fi prins atunci un sling.


Rand pe rand, le-am avut apoi pe toate: ring sling, mei tai, pouch, asa cum am povestit aici. Am primit chiar si un wrap, dar David era deja mare (vreo 10 luni) si nu prea ne-am descurcat cu el, ca voia des jos.

Le-am avut, zic, ca acum nu mai am decat un mei tai

Ring slingul si wrapul le-am trimis la o fetita de 6 saptamani care va fi purtata cu drag de mamica ei (poate si de tati)

Primul mei tai, care ne-a ramas mic, a luat drumul unei fetite de 8 luni.

Ramasesem cu un pouch si un mei tai, combinatia potrivita, ziceam eu: pouch-ul pentru drumurile scurte iar mei tai-ul pentru drumuri mai lungi si drumetii.

Zic ramasesem, pentru ca ieri, o prietena, mamica de baietel de 7 luni, zicea ca tare isi doreste ceva comod in care sa-l poarte, ca nu-si permite sa cumpere, ca si-ar face dar ii e teama sa nu cumpere un material nepotrivit sau sa i-l strice croitoreasa (ca la noi n-a mai facut si n-a mai vazut nimeni asa ceva pana am aparut eu cu pruncul atasat de mine). Asa ca am ramas si fara pouch.

Nu-i bai, copiii sa fie purtati. Oricum nu-s date de tot. Le-am zis ca le recuperez la urmatorul bebelus :)

vineri, 11 decembrie 2009

UITE MOSU'...NU E MOSU'...BA E MOSU'

Miercuri primesc aviz. Am primit un colet de la Arad. Eheee, imi zic, a sosit in sfarsit mosul blogosferic. Nerabdatoare, trimit sms lui Catalin sa se opreasca pe la posta. Zis si facut, se prezinta cu pachetul.
David, incantat nevoie mare, pur si simplu a imbratisat pachetul, probabil simtind ca cine-l trimisese pusese in el multe, multe ganduri bune.








Dupa ce momentul tandru trece, tati il ajuta pe David sa deschida pachetul





Sub ambalajul alb cu adresa de Arad, mai era un ambalaj maro caruia nu i-am dat nici o importanta. Am chiar filmulet cu David rupandu-l, dar se incarca prea greu ca sa-l pun.

De sub ambalajul maro a rasarit o cutie galbena si ... hopa! Asta nu-i mosu', asta e...




...mei tai-ul cu vulpita comandat de la SpurNatur. Mei tai-ul mult asteptat, lucrat de trei fete dragi: o fetita a aprobat vulpita, a doua (mama) l-a cusut si a treia fetita a stat cuminte in burtica pentru ca David sa poata primi cadoul (care, de fapt, e mai mult pentru mine) pana de Sarbatori.
Multumesc Raluca. Sunt foarte, foarte fericita!
Adevarul e ca nu era musai, musai sa imi comand un mei tai nou, Mai mergea cel vechi, chiar daca ma cam daia la umeri. Am vrut insa neaparat ceva facut de Raluca iar vulpita strengarita a aparut la fix.

Joi... am mai primit un aviz. De data asta pentru un colet primit din strainatate. Eheee, acum chiar ca e mosu'. Am trimis iar sms, Catalin s-a prezentat cu pachetul. Sosise tocmai din Belgia

L-a ajutat din nou pe David sa deschida pachetul



David a ripostat ca vrea sa deschida singur





In cutie am gasit urmatoarele:



Doua felicitari: una cu o fetita superba care ne ura, in franceza, Craciun fericit, a doua sub forma de inimioara, cu stelute, pictata de fetita cea frumoasa, special pentru David.

Siiiiiii..... piesa de rezistenta.....










Un avion rosu rosu care nu stiu cui a placut mai mult: lui David sau noua :))

Nu luati in seama aparenta figura apatica a lui David. Asa e el mereu cand da de lucruri noi. Le studiaza aparent fara interes dar, cand acestea fac parte din peisajul de zi cu zi, le ia la joaca frecvent. Deja avionul a trecut cu brio de primele curse contra masinilor :))
Multumim Sofia. Ne vom gandi la tine de fiecare data cand ne vom juca. Ne vom imagina ca venim la tine in zbor.

luni, 24 august 2009

HAPPY WITH MY POUCH

Am zis ca-l cumpar prin mai, sa-l am pentru vara. Am depasit destul de mult termenul dar, intr-un tarziu, i-am scris Dianei ca, in sfarsit, sunt gata sa command pouch-ul mult dorit. Diana tocmai plecase intr-o mini vacanta. Si-a facut insa timp sa-mi spuna ca nu mai are modelul vrut de mine si m-a rugat sa am rabdare pana ajunge la atelier sa vada ce imi poate oferi.
Rabdare am intotdeauna pe stoc, asa ca am asteptat. De indata ce s-a intors la atelier, mi-a scris spunandu-mi ca a cumparat special pentru mine materialul pe care il doream si ca lucreaza la pouch-ul meu. Ba chiar m-a sunat sa-si ceara scuze personal pentru ca m-a facut sa astept, lucru care m-a surprins, pentru ca nu erau la mijloc decat cateva zile. Cu ocazia asta, insa, am vorbit cu ea si am avut placuta ocazie sa-mi intregesc imaginea buna pe care mi-o facusem despre Diana. Si am fost atat de emotionata incat daca ar fi fost langa mine nu ma puteam abtine sa n-o imbratisez. Ea s-a scuzat si mi-a povestit si alte mici neplaceri care i se intampla mereu exact cu comenzile primite de la persoane cunoscute si dragi, ne-am amuzat pe seama unora dintre povestiri iar eu am asigurat-o ca asteptarea asta nu e noua pentru mine si ca asa se intampla de obicei cu toate lucrurile care-mi sunt dragi si pe care le voi folosi mult si bine: pana le obtin exista piedici. A rasuflat un pic usurata si ne-am luat ramas bun.
A sosit si pouch-ul. Eram in oras. L-am primit, l-am desfacut si l-am probat pe loc, asa cum vazusem in filmuletele de pe youtube, fara sa bag in seama brosura cu informatii. Ceva parca nu cadra, insa am zis ca-l mai incerc acasa, ca poate nu l-am pus bine. Acasa l-am mai incercat si....era prea mare. Cu cativa centimetri, dar se simtea. David statea prea departe de mine si purtatul devenea incomod. Acum, am soacra croitoreasa, o cusatura sa-l stramtez, nu era mare lucru, dar am decis sa-i scriu Dianei sa-mi dea un sfat. La care ea mi-a raspuns prompt Sa nu cumva sa-ti incerci talentul pe el. M-a asigurat ca intotdeauna, in cazuri din astea, schimba slingul si intr-adevar, desi era in vacanta, mi-a trimis altul.
Acum sunt fericita. Am cam tot ce mi-am dorit in materie de babywearing.
un ring sling:

un mei tai

si un pouch

Lipseste doar wrap-ul, dar ala il voi procura doar cu ocazia celui de-al doilea bebe.

miercuri, 27 mai 2009

Poarta-ma, mami!


M-am apucat de o treaba grea, care-mi va lua mult timp: cititul de-a fir a par al blogurilor pe care le urmaresc. Nu de alta, dar imi e asa drag ce citesc ca e pacat sa pierd ce s-a scris inainte de a intra in blogosfera.
Am inceput cu Diana si al ei Poarta-ma, mami.
De ce cu ea? Pentru ca prin blogul ei am luat cunostinta cu lumea blogurilor de mamici. De la ea a pornit totul si, cu fiecare blog pe care am intrat, am dat de alte si alte mamici ale caror postari le astept cu drag zi de zi. Nu in ultimul rand, ea si Claudia, mi-au facut cunostinta cu lumea purtatorilor de copii.
Diana, te imbratisez mai ales pentru postarea despre cum sa-ti faci un wrap. Inca sunt in cautarea materialului potrivit. Poate David nu va apuca sa-l foloseasca, dar al doilea copil cu siguranta va fi purtat si in wrap.
Zilele astea imi fac timp sa ma masor si sa trimit comanda pentru un pouch.
Si, sa nu uit, abia acum am reusit sa vad emisiunea cu Razvan si Dani, datorita linkului pe care l-ai pus. Mi s-a parut super dragut. Copiii au fost niste dulci, iar puiul tau care a vrut afara de indata ce a intrat pe platou a fost teribil. E exemplul perfect ca un copil purtat nu va cere sa stea in brate la nesfarsit.

joi, 7 mai 2009

BABYWEARING


Azi am fost in oras, cu David agatat in sling. Chemat taxi, umblat prin 2 magazine, vizitat o matusa, chemat iar taxi si intors acasa.
In acest rastimp, trei persoane m-au intrebat de ce nu folosesc carutul, cumva uimite ca-l tin pe David in brate.
Daca doua dintre ele s-au multumit cu explicatiile mele simple despre faptul ca mi-e mai comod si ca nu risc sa fac drumul spre casa cu David in brate si carutul gol, dialogul cu una dintre ele mi-a lasat un gust amar:
ea: De ce nu folosesti carutul?
Eu : Mi-e greu sa vin in oras cu carutul pe trotuarele astea
Ea: Chinui copilul in brate
Eu: Asta-i fata de copil chinuit?
Ea: Parca esti o mama africana
Eu: Da, stiu. Ai vazut vreodata un copil african chinuit ca e purtat in brate? (aici am fortat, ca n-avea de unde sa stie cum se comporta un copil african in brate)
Ea: Pai ei nu stiu diferenta.
:( :( :(
Din pacate nu era o mamica cu care sa fi putut discuta despre purtatul copiilor si tot ce presupune el.
Ma consoleaza insa privirile admirative ale altor trecatori si faptul ca deja o viitoare mamica a intrebat de unde isi poate cumpara si ea un sling.

joi, 26 februarie 2009

mami, poarta-ma!

De cateva zile sunt intr-o cautare frenetica pentru informatii despre diverse moduri de a purta bebelusii in brate. Astfel, in capul meu acum joaca in voie termeni ca wrap, sling, pooch, mei tai si altele asemenea, avantaje, dezavantaje, tipuri de materiale, metode de prindere, tot ce tine despre posibilitatea de a-l purta pe David cat mai aproape de corpul meu si pentru cat mai mult timp. Astfel ca am decis ca asta subiectul cu care imi voi incepe postarile pe blog. Odata centralizate informatiile le voi posta si aici.
Pentru moment, am hotarat ca am nevoie de urmatoarele:
1. un sling mai gros pentru perioada rece - deja l-am comandat, va veni saptamana viitoare
2. un sling subtire pentru cand se incalzeste,
3. un pooch cu doua fete
4. un mei tai pentru Catalin, sa-l poata purta pe David comod cand mergem in drumetii.
5. un wrap pe care mi-l voi confectiona singura atunci cand voi gasi un material care sa imi placa Pentru moment am improvizat unul dintr-un fular foarte lung, care
statea degeaba de cativa ani buni. Cu ocazia asta ii multumesc doamnei/cumetrei Apostol pentru ca mi l-a daruit.