NIȘTE NESERIOȘI!

Scriu această postare conștientă fiind că peste câțiva ani copilul meu va intra în categoria celor despre care vorbesc mai jos. Sau nu :)

În această sesiune, la examenul oral de franceză, mi-a picat un subiect pe gustul meu: să vorbesc despre tineri. În descrierea exercițiului se spunea că în ultimul timp se reproșează tot mai mult tinerilor că nu se implică în muncă la fel de mult cum se implicau generațiile dinainte. Se merge chiar până la a fi acuzați de lipsă de seriozitate. Apoi textul mă întreba dacă sunt de acord cu aceste afirmații și îmi cerea să-mi justific răspunsul.

Stăteam în fața foii de hârtie, încercând să schițez un răspuns și mă întrebam ce a răspuns oare un tânăr de 18 ani, proaspăt absolvent de liceu (subiectele au fost cele de la bac, de anul ăsta), tânăr care face parte din generația de „neserioși” la care se referă exercițiul.

Se implică oare tinerii mai puțin decât noi, generațiile trecute? Probabil că da. De fapt, nu probabil, ci sigur. Dar și noi ne implicam mai puțin decât părinții și bunicii noștri. Și noi am auzit aceleași reproșuri, și noi am fost catalogați drept superficiali și neserioși. Cred că fiecare generație este catalogată astfel de generațiile anterioare.

De ce oare? Părerea mea e că pentru că nu păstrează „tradiția”, că cei ce trăiesc acum nu sunt atrași de aceleași lucruri ca cei dinaintea lor. Noi citeam pe nerăsuflate Karl May și Alexandre Dumas și visam la indieni și mușchetari, ei preferă cărți de genul Twilight și visează la iubiri imposibile cu vampiri si alte personaje supranaturale. Noi colecționam timbre și surprize cu mașini, ei îți pot descrie dintr-o suflare motorul unei mașini de ultimă oră și să-ți vorbească ore în șir, cu pasiune, despre cum și-ar tuna ei mașina dacă ar avea banii necesari. Noi jucam jocuri cu Mario pe televizor. Atâta aveam. Ei au la dispoziție munți de gadget-uri, utilizează aparaturi la care noi, la vârsta lor, nici nu știam că putem visa. Noi nu am fost înțeleși de generațiile dinainte pentru că eram altfel construiți și aveam alte priorități, ei sunt judecați de generația noastră pentru că sunt altfel construiți și au alte priorități.

Și totuși, noi am fost mai serioși (deși nu la fel de serioși ca părinții și bunicii noștri). Ei nu sunt decât niște pramatii superficiale, care fac umbră degeaba pământului și care n-au altceva de făcut în viață decât să ne dezguste pe noi.

Hmmmm, o fi așa? Hai să ne gândim mai bine. Cine i-a crescut pe copiii ăștia? Noi, cei care-i acuzăm. Sau, mă rog, dacă noi n-am avut timp că eram ocupați cu serviciul sau alte priorități, i-au crescut bunicii, mătușile sau alte persoane disponibile.

Cum i-am învățat despre muncă? I-am lăsat să frământe aluatul împreună cu noi, i-am lăsat să spele vasele, i-am luat cu noi în grădină sau pe ogor, la plivit, răsădit, prășit etc.

A, stai, nu-i chiar așa. Cum să lași copilul în bucătărie când faci aluatul de plăcinte? Păi umple toată bucătăria de făină și ai ce munci iar bunicii pot face atac de cord, dacă se întâmplă să vină chiar atunci în vizită sau dacă plăcintele se fac în bucătăria lor, din lipsă de alt spațiu disponibil. Cum să lași copilul să spele el vasele? E în stare doar să zoiască vasele și să frece cu buretele ud totul de la podea la gresie, ar spăla chiar și tavanul dacă ar avea un scaun destul de înalt. Îți dai seama cât ai de muncit ca să cureți după el? Nu, mai bine duci copilul în camera lui, îi pui desene sau un joc pe calculator iar tu-ți termini treaba. Și gata: copilul e fericit,tu ai casa curată.

A, și să iei copilul în grădină? Părinte iresponsabil ce ești! Cum poți lăsa copilul să umble prin pământ? Cum să-l lași să se murdărească în halul ăla? Nu știi câți microbi sunt în natură? Se poate îmbolnăvi. Să alerge după insecte? Să pună mâna pe râme sau gândaci? Lasă că are timp să învețe la ora de biologie despre ei, când o merge la școală. Of, de-ar veni odată ziua aia când o să meargă la școală și o să poți respira în voie câteva ore pe zi!

Plus că poate călca pe straturi sau poate zdrobi cu picioarele un cartof pe care încă nu l-ai pus în cuib. Cum să-i permiți așa ceva? Mai bine îi aduci o păturică și niște jucărioare, să stea deoparte și să se uite la tine. Dacă nu vrea și chiar insistă să-ți facă viața amară, spune-i că-i nesimțit și că-i tragi vreo două la c.. de nu se vede și du-l în casă, la desene sau la un joc pe calculator sau trimite-l în vecini, la joacă în aer liber. Și gata: copilul e fericit că se joacă, tu termini în liniște munca.

Ceva parcă nu-i în regulă? A, nu a avut copilul ocazia să se implice în munca ta? Nu-i bai. Are dragul de el timp să muncească când o fi mare.

Și tot așa, în diferite aspecte ale vieții de familie, până copilul crește.

Și-i ceri atunci să mai spele și el vasele că tu ești obosită. Cum să-și ude el mânuțele pe care i le-ai protejat atâta cât a fost mic? Mai bine se uită la un film. Îi ceri să te ajute la plivit un strat de flori. Să se murdărească cu pământ? Bleah, mai bine își verifică contul de facebook. Să învețe pentru teza la biologie? Ce plictiseală! Ce-l interesează pe el sistemul circulator al plantelor sau sistemul nervos al iepurelui? Mai bine iese pe terasă cu prietenii. Să citească și el o carte? Păi a citit deja în ultimii 3 ani de vreo 7 ori cărțile din seria Twilight, le știe pe de rost. A încercat să citească și “La răscruce de vânturi”, că era cartea preferată a Bellei și îi compara mereu pe ea și Edward (ah, Edward!) cu Catherine și Heatcliff. A încercat dar nu i-a plăcut. După vreo două pagini (sau parcă mai puțin), a dus-o înapoi la bibliotecă pentru că era plictisitoare. Mai bine se mai uită o dată la trilogia Twilight.

Și încep reproșurile. Ce neserioși sunt tinerii din ziua de azi! N-au nici un Dumnezeu! Nu-i interesează nimic, stau toată ziua și pierd vremea prin centru în discuții fără noimă. Nu învață, nu citesc, le e scârbă de muncă. Sunt niște superficiali, sunt niște pramatii! Și noi care i-am iubit și i-am protejat, ne-am sacrificat pentru ei și i-am crescut cum am știut mai bine. Ce-am făcut noi ca să merităm astfel de progenituri?

Chiar, ce-am făcut? A, parcă am scris mai sus.

(Desigur, sunt mai multe aspecte de discutat referitor la subiectul acesta. O să revin asupra lui când mi-or fi mai clare ideile)